Opinii

România, o ţară a subvenţiilor, cu oameni care tremură în blocuri neîncălzite

Opinie Iulian Anghel, Editor ZF

România, o ţară a subvenţiilor, cu oameni care...

Autor: Iulian Anghel

23.01.2019, 15:47 1723

Vreme de trei zile, în cartierul în care stau, nu a fost căldură şi apă caldă, deşi afară ningea.

Copii din câteva şcoli din cartier au fost trimişi acasă, pentru că nu se face să răceşti la şcoală. Fiecare să răcească la casa lui.

Toată vara şi toată toamna presa a fost plină de pildele de generozitate ale primarului general: bani pentru pensionarii trimişi în Grecia, la plajă; vouchere de tot felul: pentru schimbarea maşinii, pentru schimbarea aragazului şi a frigiderului, pentru ochelari, pentru aparat dentar. Nu acuz această generozitate, cu atât mai mult cu cât milioane de pensionari din RO se îngrozesc să viseze la o vacanţă, iar un aparat dentar şi aplicarea lui costă mai mult decât salariul mediu pe economie, ceea ce face ca doar părinţii care au un salariu bun sau strâng luni de zile din dinţi să şi-l permită.

Dar până unde poţi merge cu această generozitate?

Traficul în Bucureşti a ajuns un coşmar. Lumina cade din ce în ce mai des. Acum, în unele cartiere, oamenii stau înfofoliţi în case, ca pe vremea lui Ceauşescu.

RADET, furnizorul de căldură şi apă caldă pentru Bucureşti, are pierderi pe reţea de 29% din capacitatea de furnizare. În 2017 (ultimele date), compania (aflată în insolvenţă) a avut venituri de 1,1 miliarde de lei şi cheltuieli de 1,3 miliarde de lei. Doar că, aşa cum obişnuiesc instutuţiile statului, RADET socoteşte la “venituri” şi subvenţiile administraţiei. Prin urmare, cu toate subvenţiile, compania acumulează pierderi. Nu mai puţin de 880 de milioane de lei a primit ca subvenţie RADET anul trecut de la Primăria Generală. Doar că, pentru investiţii, a primit doar 79 de milioane de lei, în condiţiile în care, arată bugetul Primăriei, necesarul din 2018 era de  1,67 de miliarde de lei. Aşa că reţelele au început să crape.

În vară, în faţă blocului nostru, s-a spart o conductă. Trei zile a curs apa şuvoi, ca o mică Dâmboviţă, şi nimeni nu a venit să repare conducta. Dar cineva a plătit apa cursă aiurea în canalnizări. Cine? Subvenţia!

Oamenii cred că e bine să primeşti “subvenţii”. Dar să ne uităm încă o dată în urmă. Pe datele de la finalul lui iunie 2018 (ultimele disponibile) Primăria Generală îşi bugetase venituri de 5,7 miliarde de lei (o exagerare). Din aceştia, 3,5 miliarde de lei au fost bugetaţi din venituri din impozitul pe venit al angajaţilor din Bucureşti. Cu alte cuvinte, 61% din veniturile Muncipalităţii provin din impozitul pe venit al celor care lucrează în Bucureşti. Cine plăteşte atunci subvenţia – adică apa care curge aiurea prin conductele sparte?

Bucureştiul are, potrivit recensământului din 2011, 844.541 de locuinţe (sigur, numărul lor a crescut de atunci). Raportând subvenţia de anul trecut primită de RADET la numărul de locuinţe, rezultă o subvenţie pe locuinţă de 104 lei pe an, Adică de cam opt lei pe lună - asta face cât o jumătate de bere, în Centrul Vechi. De ce să primească cel care bea bere în Centrul Vechi subvenţie de la RADET pentru bere?

RATB a primit şi ea subvenţii, anul trecut, de aproape 600 de milioane de lei. Biletul este ieftin, e bine. Dar poate că cineva ar prefera să plătească dublu, decât să meargă în aglomeraţie şi în mizerie. Scaunele din maşinile RATB-ului nu au mai fost spălate de când maşinile au fost cumpărate. Bine că le şterg proştii care se aşează pe ele.

România a ajuns o ţară a subvenţiilor. Toată lumea vrea subvenţie – de la pensionar la tânăr antreprenor. De ani de zile şi în toate guvernele subvenţiile doar s-au umflat.

Doar că cei care alocă subvenţii nu merg nici cu autobuzul, nici cu trenul. Nu stau în tren douăsprezece ore pentru un drum de 500 de kilometri. Ei pleacă cu avioane private în vacanţe neştiute, pentru că până şi plecarea de pe Otopeni, cu un avion de linie, a ajuns o aventură. Nu văd, prin urmare, că lucrurile se degradează, pe zi ce trece, pentru că şi o ţeavă şi un drum şi un autobuz pot fi reparate, dar, aşa cum nici oamenii nu sunt veşnici, nici drumurile nu sunt veşnice, nici conductele nu sunt veşnice, nici autobuzele nu sunt veşnice. Prin urmare trebuie înlocuite.

RADET are nevoie de investiţii de 1,5 miliarde de euro. Dar, în 2018, a avut un buget de investiţii de 79 de milioane de lei (17 mil. euro), mai puţin decât a acordat Municipalitatea excursiilor, vocherelor sau bisericilor (că tot e la modă să critici Catedrala). A avut în schimb subvenţii pentru RADET de peste 800 de milioane de lei, ca să plătească apa scursă prin conductele sparte, de zeci de ori mai mult decât a acordat excursiilor, vocherelor sau bisericilor.

Cât o mai poate duce România aşa?

La 11 luni din 2018, cheltuielile de capital (investiţiile statului) au fost de 18,5 miliarde de lei, dar aproape 6 miliarde de lei a însemnat achiziţia de arme a MApN. Prin urmare, cheltuielile “curate” de investiţii au fost de 12,5 miliarde de lei – 1,3% din PIB-ul estimat de 949 mld lei. Subvenţiile au fost de 0,6% din PIB.

Nu spun că administraţia nu trebuie să-i ajute pe cei în dificultate. Statisticile europene arată că România, în ciuda a ceea ce credem noi, nu este deloc un stat asistenţial - cheltuieşte cel mai puţin din UE, ca pondere în PIB, pentru cei care au nevoie reală de ajutor.

Povestea este că banii sunt cheltuiţi fără responsabilitate. Nu toţi din Bucureşti au nevoie de subvenţia RADET de opt lei pe lună. Eu nu am nevoie. Nu am nevoie nici de subvenţia pe RATB şi cred că, asemenea mie, incă un milion de bucureşteni nu au nevoie de această subvenţie (adică tot banii mei/lor). Dar acest milion de care vorbesc are nevoie de căldură în casă şi de un transport comun civilizat.

Doar că acest milion de oameni nu merge la vot.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO