Nu ministrul muncii trebuia să meargă în Spania să ia notă denoile restricţii de muncă impuse românilor în Peninsula Iberică, ciminiştrii transporturilor şi cel al economiei. Sau măcar nu numaiel, ci şi ceilalţi.
Pentru că în momentul când o ţară din Uniunea Europeană întoarcespatele libertăţii de circulaţie a oamenilor pentru un stat membruîntoarce spatele şi libertăţii circulaţiei capitalului şi aserviciilor.
Aderarea la Uniunea Europeană este un tot: libertatea decirculaţie a mărfurilor, a capitalului, a companiilor (prinserviciile lor) şi a oamenilor, iar orice atingere a unuia dincapitole dăunează ansamblului.
Firmele spaniole au afaceri de sute de milioane de euro înRomânia din contracte pentru infrastructură cu statul, băncilespaniole pot câştiga din plasamente locale 7-8% la lei iar dacă semai adaugă aprecierea leului chiar 10% pe an, iar achiziţiile decompanii româneşti, de active şi terenuri se pot face neîngrădit decătre spanioli pentru că toate aceste libertăţi sunt garantate, nunumai o parte din ele.
Fiecare vine cu ce poate într-un parteneriat. Noi nu (mai) avemindustrie sau capital. Avem resurse primare: teren, energie şiforţă de muncă - în cea mai mare parte brută. Asta avem, dar măcarsă fim lăsaţi să le folosim conform înţelegerii. Nu putem cumpăracompanii în Spania, terenuri sau să facem plasamente monetare. Cănu avem de unde. Ei o fac la noi, noi mergem să muncim acolo. Aşa eacum. Poate în 20 de ani va fi altfel. Dar să respecte ceea ce s-auangajat să respecte atunci când au semnat aderarea la UE. Nu numaiRomânia are obligaţii, ci şi celelalte 26 de state membre faţă deRomânia.
Acest argument nu a fost adus până acum nici în cazul Olandei,care a amânat dreptul de munci pentru români cu încă trei ani, niciîn alte cazuri când s-a pus problema unor restricţii pentrucetăţenii români. Nu a fost adus pentru că între oamenii de lavârful statului român şi românii simpli nu mai există demultcomunitate de interese sau de preocupări. Sunt alte lumi.
Reacţia guvernului României la ceea ce au decis spaniolii a fostprecară, cu toate că datele sunt ştiute foarte bine: cei aproape unmilion de români din Spania împreună cu milionul din Italia ţin înbraţe economia românească prin banii trimişi acasă.
Nicio ţară din UE nu şi-a abandonat cu atâta seninătate mai multde 10% din populaţie în economiile străine - iar cei două milioanereprezintă o treime din populaţia totală aptă de muncă între 20 şi40 de ani, de circa 6 milioane de persoane, conform Statisticii. Şinicio ţară nu este atât de timidă în a-şi apăra cetăţenii în faţadeciziilor discriminatorii ale partenerilor noştri din UE.
Românii plecaţi în Spania nu au deocamdată informaţii claredespre restricţiile care vor fi impuse. Cei aflaţi deja acolo, înbun "spirit românesc", spun că pe undeva este explicabilănervozitatea spaniolilor şi că cei "noi", românii care abia acumîşi caută de lucru, sunt dispuşi să lucreze la negru şi stricăpiaţa.
Normal, fiecare are grija pătratului lui, asta au învăţatromânii ani lungi înainte de '89 şi după cu şi mai multăcertitudine - nu există cale de atingere în comun a unui scop,politica toată este o minciună.
Dar când vrei să ataci o problemă, nu te duci direct în mijloc,o iei de la margini. Măsurile anunţate de guvernul spaniol derestricţionare a accesului românilor care nu au permise de muncăpot fi urmate de altele, şi mai dure, care îi vor privi şi pe ceicare au deja drept de muncă.
Depinde de reacţia părţii adverse. De ce nu s-ar putea ca mâinesau peste o lună să fie cerută preschimbarea tuturor permiselor demuncă ale imigranţilor şi introducerea unor alte restricţii cuaceastă ocazie?
Guvernul român a cedat prea uşor. "Îi înţelegem pe parteneriinoştri spanioli." Nu trebuia pronunţat aici cuvântul înţelegere, citrebuia un răspuns dur. Aceşti oameni sunt plătiţi din bani publicisă fie la dispoziţia cetăţenilor români. De asta există stat, ca săîşi apere cetăţenii.
Peregrinii României vor întoarce şi mai abitir spatele unei ţăriai cărei lideri, deşi plătiţi din bani publici, nu au idee sau nule pasă cum să le apere interesele.
Care mai este diferenţa dintre un apatrid şi un cetăţean românîn Spania? Luând în considerare modul cum îşi apără statul româncetăţenii, tinde spre zero. Nu că cei din ţară ar fi consideraţialtfel de "activul" de partid şi de stat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
