Vineri, au venit datele statistice oficiale privind evoluţia economiei în trimestrul al doilea din acest an şi, bineînteles, evoluţia în primul semestru.
Ne putem uita la datele anunţate fie într-un sens negativ – în T2 faţă de T2/2025 avem o scădere economică de 0,4%, iar cumulat în S1/2026 vs S1/2025 avem o scădere economică de 0,8%, sau ne putem uita la datele anunţate într-un sens pozitiv – T2 faţă de T1 este pe ”zero”, deci nu mai avem un trimestru de cadere faţă de cel anterior, iar scăderea economică s-a mai redus pentru că în T1/2026 vs T1/2025 am avut un minus de 1,2%, iar datele din trimestrul al doilea, deşi sunt cu minus, sunt cu un minus mai redus. S-ar putea spune că în T2 am atins minimul economic iar în T3 şi în T4 putem spera la o revenire a creşterii economice.
Dar oricum ne-am uita la datele macroeconomice din T2 şi implicit din S1, economia a rezistat destul de bine, poate chiar mai bine decât au fost “casandrele”, în condiţiile în care am avut o inflaţie mare, am avut o creştere de fiscalitate, am avut o creştere extrem de redusă a salariilor (3%), sub creşterea preţurilor (10%), rezultând o scădere a puterii de cumpărare în termeni reali de 7%, cea mai mare scăderea de mult timp încoace, în condiţiile în care am avut o creştere a preţurilor combustibililor – ţiţei, benzină, motorină – ca urmare a declanşării conflictului din Iran şi închiderii principalei rute petroliere din strâmtoarea Ormuz, iar acum toată lumea este afectată de criza energiei.
Ca să nu mai vorbim de căderea guvernului Bolojan şi de lipsa unui nou guvern cu puterii depline deja de 100 de zile. Şi cine ştie câte zile vom mai sta fără guvern.
Dacă economia a rezistat cât de cât, altceva a venit peste noi, aşa cum vin dronele în acest moment: prăbuşirea investiţiilor străine.
Participaţiile la capital, incusiv profitul reinvestit, au fost de numai 465 milioane de euro, iar creditele intragrup, adică creditele luate de la entităţile centrale ale investitorilor, au fost de numai 204 milioane de euro.
Ca o comparaţie, ca să ne dăm seama de nivelul prăbuşirii, în 2025 am avut un sold al investiţiilor străine directe de 8,153 miliarde de euro, din care participaţiile la capital, inclusiv profitul reinvestit, au fost de 6,185 miliarde de euro, iar creditele intragrup de 1,968 miliarde de euro.
În 2024 investiţiile străine directe au fost de 5,602 miliarde de euro.
Aceasta cădere a investiţiilor străine directe în S1 este total neaşteptată, inexplicabilă şi dacă acest trend se confirmă, înseamnă un mare semnal de alarma privind economia României, privind atractivitatea României în contextul actual şi mai ales în perspectivă.
O explicaţie ar veni din faptul că războiul din Ucraina continuă şi că investitorii străini au decis să stea deoparte.
Pe de altă parte, s-ar putea ca retorica internă, unde trendul suveranist şi naţionalist câştigă teren, instabilitatea politică şi lipsa unui leadership politic la nivel de stat, preţurile mari la energie, inflaţia mare şi scăderea puterii de cumpărare să ţină investitorii străini deoparte, ca să nu mai vorbim de creşterea fiscalităţii.
Ar mai putea fi o explicaţie legată de faptul că poate nu mai avem pachete de stimulente interesante care să atragă investitorii străini, care acum au la dispoziţie toată lumea, aproape toate ţările unde să facă investiţii.
Asta apropo că Renault a decis să se ducă cu Striker în altă parte, în Turcia, tot aşteptând preţuri mai mici la energie în România sau rezolvarea unor probleme de infrastructură.
Fără investiţii străine directe, fără fonduri europene, fără finanţări externe, fără bănci străine care să ne susţină finanţarea datoriei publice şi a deficitului bugetar suntem „morţi”.
Economia României, atât cea de stat, cât şi cea privată, nu se poate susţine numai din economiile interne, din capitalul românesc acumulat până acum (o bună parte din capital este pus la adăpost în străinătate şi nu prea se întoarce în ţară), din banii pe care îi trimit în ţară românii care muncesc în străinătate, din finanţările locale.
Mai mult decât atât, economia României, creşterile de salarii, creşterea puterii de cumpărare nu se poate susţine din retorica care există acum pe piaţă, din declaraţii sau din lozinci patriotice.
Avem nevoie de banii investitorilor străini, avem nevoie de investiţii străine directe.
Poate la întâlnirile de la Cotroceni cu liderii politici, preşedintele Nicuşor Dan ar trebui să discute mai întâi prăbuşirea investiţiilor straine directe din S1 şi trendul care se manifestă, toţi liderii politici să afle motivele şi să vadă ce se poate face în continuare pentru a nu ne trezi cu o prabuşire chiar totală a FDI-urilor, cum li se spune investiţiilor străine directe.
Preşedintele, în cazul de faţă Nicuşor Dan, trebuie să fie primul vânzător pentru România şi să aducă investiţii străine în ţară, aşa cum face preşedintele american Donald Trump, care peste tot unde se duce în străinătate are ca prim obiectiv fie să vândă produsele şi serviciile companiilor americane, fie să atragă investitori străini în America.
Economia României a ajuns la un PIB de peste 400 miliarde de euro pe an, cu un salariu mediu de 1.100 de euro, cu ajutorul investiţiilor străine directe de peste 100 miliarde de euro în trei decenii şi cu fonduri europene de peste 100 miliarde euro din 2007 încoace.
Noi nu am ajuns aici prin “noi înşine”, ci cu ajutorul banilor de mai sus, la care se adaugă, bineînţeles, banii românilor care au muncit şi muncesc în străinătate.
Toţi politicienii cred că banii în sectorul privat, cel care susţine, prin taxele şi impozitele plătite, bugetul de stat, pensiile sau sănătatea, se fac foarte uşor şi de aceea liderii politici aflaţi la guvernare aruncă cu bani în dreapta şi în stânga.
Dacă nu avem investiţii străine directe, guvernul, indiferent de numele lui, nu va avea bani care să finanţeze noua lege a salarizării, nu o să aibă bani care să susţină creşterea economică.
Eu sper că preşedintele Nicuşor Dan va fi şi el curios să afle de ce s-au prăbuşit investiţiile străine directe, până reuşeşte să numească un nou premier care să treacă un nou guvern.
Marţi, 18 august, Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR, a publicat o opinie pe tema investiţiilor străine directe aducând în discuţie un trend care nu trebuie ignorat pentru că are implicaţii foarte mari în economie.
”O analiză punctuală a datelor recent publicate arată că investiţiile străine directe ale nerezidenţilor au însumat, în primul semestru al anului 2026, doar 669 de milioane de euro, faţă de 3,72 miliarde de euro în perioada corespunzătoare din 2025, ceea ce echivalează cu o reducere de aproximativ 82 la sută. Este o cifră ce atrage atenţia şi care, pentru o bună înţelegere, necesită unele clarificări.
Descompunerea pe componente a evoluţiei ISD în primul semestru al acestui an arată că toate cele trei componente au contribuit la scădere: din cele aproximativ 3,05 miliarde de euro cu care semestrul I 2026 se situează sub perioada corespunzătoare din 2025, circa 1,2 miliarde provin din profiturile reinvestite, 0,75 miliarde din participaţiile la capital, iar 1,1 miliarde din creditele intra-grup.
Totodată, concentrarea evoluţiei în trimestrul al doilea este evidentă. În acest interval, fluxul total al investiţiilor nerezidenţilor a fost negativ, în cuantum de −521 milioane de euro, ceea ce reprezintă cel mai scăzut nivel trimestrial din 2013 şi până în prezent.
Determinantul principal al evoluţiei ISD în perioada curentă îl constituie componenta profiturilor reinvestite, care a consemnat un sold negativ de −1.124 milioane de euro. Acesta se calculează ca diferenţă între profitul obţinut de companiile cu capital străin şi dividendele distribuite acţionarilor. Un rezultat negativ arată că dividendele repartizate în perioada de raportare au depăşit profitul realizat. O astfel de situaţie survine, de regulă, atunci când se distribuie un volum ridicat de dividende (din profiturile aferente perioadelor anterioare) iar profitabilitatea curentă se reduce (ceea ce este explicabil în contextul încetinirii economiei, al riscurilor în creştere şi al nivelului sporit de incertitudine).
Totodată, există un element de calendar de care nu se poate face abstracţie: distribuirea profitului aferent exerciţiului financiar precedent are loc, de regulă, în prima parte a anului, până cel târziu în luna iunie. Prin urmare, o parte din reducerea menţionată în semestrul întâi reflectă o concentrare sezonieră a plăţilor de dividende, iar în a doua parte a anului indicatorul ar putea consemna o revenire parţială. Efecte similare au fost observate şi în alţi ani. Astfel, profiturile reinvestite au fost negative în trimestrul al doilea în fiecare dintre ultimii trei ani (−723 milioane de euro în 2024 şi −390 milioane în 2025), ceea ce confirmă concentrarea distribuirilor de dividende în această parte a anului.
Valoarea din 2026 este însă cu aproximativ 55 la sută mai amplă decât cea din 2024, iar această diferenţă sugerează o reducere efectivă a profitabilităţii operaţionale a companiilor cu capital străin, şi nu doar un efect de calendar. Datele privind profiturile sunt deocamdată provizorii şi se bazează pe estimări ale firmelor, astfel încât interpretarea rămâne sub rezerva unor revizuiri ulterioare.
Factorului descris mai sus i se adaugă, cu o contribuţie mult mai redusă, nivelul uşor negativ al participaţiilor la capital. Specific pentru perioada menţionată, nivelul negativ al participaţiilor la capital se poate explica, printre altele, prin corelare cu tranzacţia importantă asociată vânzării unui lanţ important de magazine de retail, de la o entitate nerezidentă către una rezidentă.
Aşadar, concluzionând, nivelul semnificativ mai redus al ISD din semestrul I 2026 comparativ cu perioada corespunzătoare a anului anterior are trei explicaţii principale: prima este legată de distribuţia dividendelor, iar efectele sale se vor corecta cel puţin parţial în a doua parte a anului, a doua ţine de reducerea profitabilităţii operaţionale (corelată cu încetinirea economiei), iar cea de-a treia este asociată unei conjuncturi specifice.
ISD alături de fondurile europene contribuie la finanţarea deficitului de cont curent prin fluxuri negeneratoare de împrumuturi suplimentare, ceea ce este important din perspectiva sustenabilităţii echilibrelor macroeconomice. Ca urmare a evoluţiilor descrise mai sus, pentru moment, componenta care nu generează datorie se restrânge, iar finanţarea se deplasează către instrumente ce vor conduce la o creştere a datoriei externe.
Deciziile privind repartizarea profitului - cât se distribuie şi cât se reinvesteşte - sunt sensibile la percepţia asupra perspectivelor economice şi la gradul de predictibilitate a cadrului în care operează companiile. Din această perspectivă, evoluţia consemnată în primul semestru transmite un semnal care nu poate fi ignorat. Pentru a inversa această tendinţă şi a consolida credibilitatea în faţa partenerilor internaţionali, în opinia mea este necesar ca politicile guvernamentale să ofere repere certe, iar o măsură primordială este finalizarea şi asumarea timpurie a bugetului pentru anul viitor.
Totodată, fondurile europene (în special componentele de tip grant) nu mai reprezintă doar un sprijin pentru investiţia publică, ci una dintre puţinele resurse semnificative ce permit finanţarea dezechilibrului extern fără a majora stocul de datorie.
Granturile europene au devenit pentru România una dintre sursele consistente de capital extern ce nu generează datorie, într-un context în care cealaltă sursă tradiţională (investiţiile străine directe – ISD) s-a comprimat semnificativ în perioada curentă. Maximizarea gradului de absorbţie a acestora rămâne un obiectiv naţional prioritar.
Pentru România, miza este mai importantă decât faptul ca investiţiile ajută la finanţarea deficitului de cont curent. Ele aduc tehnologie, know-how şi integrarea companiilor locale în lanţuri internaţionale de valoare. Nu trebuie să uităm faptul că unul dintre motoarele încurajării investiţiilor străine este reprezentat de încrederea într-un climat favorabil afacerilor, atât pe plan intern cât şi internaţional. Capitalul acumulat poate avea rol de amortizor vis a vis de unele riscuri specifice investiţiilor, însă, în perioade caracterizate de un nivel semnificativ de ambiguitate, investitorii pot amâna unele decizii, ce în final determină unele externalităţi negative asupra mediului macro-financiar. ”
Tranzacţia de achiziţie a reţelei Carrefour de către Pavăl Holding a dat peste cap statistica din iunie a investiţiilor străine directe din România: ieşirea Carrefour din România a adus un minus de 823 mil. euro, care nu a putut fi compensat în statistica ISD pentru că achiziţia făcută de fraţii Pavăl a fost făcută din România
Tranzacţia de 823 mil euro prin care Pavăl Holding cumpără reţeaua de magazine Carrefour din România a dat peste cap statistica investiţiilor străine directe – ISD -aşa cum este calculată de BNR.
Conform datelor publicate de BNR, investiţiile nerezidenţilor în România s-au prăbuşit la numai 669 milioane de euro în primul semestru din acest an, faţă de 3,719 miliarde de euro cât au fost în semestrul întâi din 2025.
Dacă în mai am avut un sold al investiţiilor străine directe de 2 miliarde de euro (ianuarie-mai), în iunie s-a înregistrat statistic tranzacţia Carrefour – Pavăl Holding, care înseamnă o ieşire a unui investitor străin din România.
De partea cealaltă, achiziţia, realizându-se la nivel local dintr-o companie românească, suma nu a putut fi trecută la o investiţie străină.
Ironic, ca exemplu, dacă Ion Ţiriac cumpără un activ din România printr-o companie deţinută internaţional, tranzacţia este considerată o investiţie străină directă în România şi se înregistrează ca atare.
Scăderea din iunie 2026 a soldului investiţiilor străine directe nu a avut la bază numai ieşirea Carrefour, ci şi alte ieşiri mai semnificative, fie prin tranzacţii, fie prin repatrieri de capital sau linii de finanţare.
Dar aşa cum menţionează Leonardo Badea, prim-viceguvernator BNR, pe piaţă se vede o scădere a investiţiilor străine directe în România, un trend îngrijorător.
Intrările de ISD-uri acoperă ieşirile de capital străin – repatrierea liniilor de finanţare şi plata dividendelor.
Dacă nu avem ISD-uri suficiente, atunci vom vedea cum vom înregistra ieşiri externe, pe care nu avem cum să le acoperim. Iar acest lucru afectează în timp, rezerva valutară a Băncii Naţionale, stabilitatea cursului valutar leu-euro şi poziţia externă a României.
