În perioada de boom economic românesc 2006-2007, când nimeni nu se gândea că după colţ stă o criză care va face ravagii, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, al cărui guvern minoritar PNL-UDMR era susţinut de PSD, a avut pe masă câteva proiecte mari din energie.
„Îmbătat“ de succesul fulminant al privatizării BCR, de o antecameră plină de investitori străini, de o economie care creştea exponenţial şi de un buget pe plus, de nimeni nu mai ştia cum să cheltuiască cele câteva miliarde de euro în exces, Tăriceanu a ratat începerea centralelor 3 şi 4 de la Cernavodă sau proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti-Cluj, investind peste 5 miliarde de euro, care durează şapte-opt ani, până se taie panglica şi încep să intre în funcţiune. Dar odată ce sunt începute, mai greu este să le opreşti, cam cum se întâmplă cu organizarea unui mare eveniment sportiv - fie olimpiadă, fie campionat european sau mondial de fotbal.
La vremea respectivă, investitorii străini - francezi, germani, italieni, spanioli - făceau coadă la Palatul Victoria şi la Ministerul Economiei, cu miliarde de euro în cont, gata pentru a fi plasate în România, o ţară care oferea atunci previziuni de creştere economică de 5-6% pe an în următorul deceniu, un ritm de cinci ori mai mare decât al celorlalte ţări ale Europei. Iar acea „beţie“ de creştere economică l-a făcut pe Tăriceanu să anunţe cu un zâmbet larg că nu va mai dura mult şi România va ajunge a şaptea putere economică a Europei.
Dar pentru că se bătea „parte în parte“ cu Băsescu şi nu voia să intre în alegerile din 2008 fiind acuzat că a vândut străinilor marile proiecte energetice, aşa cum era acuzat Năstase cu privatizarea Petrom, Tăriceanu a preferat să nu îşi bată capul şi să nu ia startul.
Din păcate pentru el, dar mai ales pentru România, a apărut criza şi banii din privatizarea BCR au fost aruncaţi în dreapta şi-n stânga, iar investitorii străini dispăruseră din antecameră.
Mariana Gheorghe, CEO al Petrom: În energie avem nevoie de investiţii de 3-4 mld. euro pe an
A venit guvernul PDL-PSD, o alianţă politică „catastrofală“ pentru România, iar apoi de la finalul lui 2009 a rămas PDL-ul singur.
Guvernul Boc 2 a dat şi el copy/paste la marile proiecte energetice, centralele 3 şi 4 de la Cernavodă şi hidrocentrala de la Tarniţa şi a fost rândul ministrului economiei Adriean Videanu să vândă tuturor din „vorbe“ marile investiţii pe care voia să le facă noua putere.
Dar Videanu şi PDL erau, în practică, ocupaţi mai mult cu eolienele şi cu reînnoirea contractelor cu „băieţii deştepţi“ de la Hidroelectrica.
Celelalte erau numai bune de program electoral în faţa investitorilor. A plecat Videanu de la minister, a plecat şi premierul Boc, a venit şi a căzut de pe acoperişul de la Palatul Victoria premierul Mihai Răzvan Ungureanu, iar acum este rândul premierului Ponta şi al noului ministru al energiei să „scoată ochii“ investitorilor cu aceste proiecte.
Problema este că între timp datele s-au schimbat fundamental faţă de acum şase ani, când aceste proiecte erau viabile şi finanţabile.
Între timp, criza economică a adus şi la scăderea consumului de energie, iar potenţialul de export de energie şi de echilibrare în sistem s-a diminuat simţitor.
Turcia, un potenţial client, demarează propriile proiecte energetice, în Ucraina miliardarul Rinat Ahmetov vrea să intre şi el în acest sector, iar Europa s-ar putea să nu mai aibă nevoie de atâta energie din cauza crizei.
Ministrul Niţă vrea să spargă Hidroelectrica şi să resusciteze campionii energetici
România a pierdut startul în 2007, când premierul Tăriceanu avea posibilitatea să decidă începerea acelor proiecte.
În acest moment, nici dorinţa marilor investitori din domeniu nu mai este aceeaşi, întrucât au probleme la ei acasă.
E.ON, Enel, GDF, Iberdrola sau ArcelorMittal sunt companii gigant, dar pline de datorii. Expansiunea lor în afara graniţelor naţionale s-a bazat pe împrumuturi, care în acest moment le atârnă tot mai greu în bilanţ.
Nu sunt precum Grecia, dar dacă nu îşi reduc din datorii, s-ar putea ca criza să le atingă şi pe ele. În aceste condiţii, nimeni nu mai riscă să pună la bătaie câteva miliarde de euro pe România, a cărei economie nu mai are potenţial de creştere cu 5-6% pe an, ci cu 0-2%.
Poate chinezii şi arabii să fie interesaţi de aceste proiecte, pentru că vor să pună cumva piciorul în Europa. Dar indiferent cine ar vrea să pună banii, condiţiile de negociere nu mai sunt deloc favorabile României.
În orice prezentare, fie a unui ministru, fie a unui consultant, România este văzută ca un potenţial lider regional în domeniul energiei. Dar acest potenţial este pe hârtie, ca acum şase ani, şi tare mi-e teamă să nu ne „electrocutăm“ de la atâtea oportunităţi.
Pentru a vedea dacă ai sau nu potenţial în energie sau în oricare alt domeniu trebuie să faci ceva.
E bine ca la început să spui poveşti, dar în final hârtia nu ţine locul realităţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
