Sunt câteva întrebări care pe mine mă bântuie de mult timp - ce poveste spunem noi despre România? Cum facem din România o poveste atrăgătoare? Cum facem ca povestea despre România să fie "citită" cu aceeaşi plăcere atât astăzi, cât şi mâine?
Cu actualul model de guvernanţă, visul românesc este condamnat. Cu un potenţial de creştere economică de maxim 2% nu putem prinde din urmă Europa în timpul vieţilor noastre. Fără o creştere economică de minim 4% pentru mulţi ani de acum încolo, foarte vulnerabilă, România lui 2030 va arăta cu mult mai rău decât astăzi - tinerii şi talentele vor pleca, pensia va deveni un venit foarte nesigur, investiţiile străine şi locurile de muncă vor fi efectul unui capitalism de pradă, iar ameninţarea unei zone geopolitice gri va fi reală. Nu are sens să ne ascundem după cuvinte - trebuie să ne alegem şi să ne schimbăm drumul ca naţiune, pentru că altfel singurul lucru pe care îl putem face este să angajăm specialişti în managementul dezastrului.
"Aşa nu se mai poate!", spun unii. Alţii, mai savant, vorbesc de epuizarea unui sistem. Cert este că ne aflăm în prezenţa unuia dintre acele rare subiecte în legătură cu care există consens în România. Actualul model de dezvoltare şi-a atins limitele şi nu mai poate fi o soluţie pentru anii care vin. Nu mai poate fi o soluţie nici pentru cei 300 sau 500 oameni care deţin o cincime din PIB-ul României, nici pentru cei aproape 9 milioane de oameni pentru care siguranţa zilei de mâine e un lux. Acest acord public şi nemediat între reprezentanţii atâtor Românii este, în acest moment, poate cea mai importantă sursă de încredere şi de presiune pentru o schimbare de drum.
Pentru cei care cred că sunt poate prea alarmist, aş aduce un singur argument. Atitudinea tot mai negativă a românilor faţă de Occident nu e consecinţa unui război politic de vară. Ea este consecinţa directă a erodării fundaţiei vechiului nostru model de creştere, adică mitul că prezenţa în UE şi NATO înseamnă automat un trai mai bun pentru fiecare, indiferent de ce se decide şi se face la Bucureşti.
Cu realism, am încredere că există mulţi oameni lucizi în România. Am încredere că nevoia unui Plan integrat pentru România e resimţită de mulţi. Ştiu că sunt mulţi care lucrează la acest Plan. Am văzut în ultimul an multe cioburi de Plan, fie că ele au aparţinut unor organizaţii civice, mediului de afaceri român sau străin, profesioniştilor români de acasă sau din străinătate. Eu însumi am încercat să susţin nevoia de Plan şi să prezint fragmente de Plan. Suntem totuşi încă departe de linia unui nou start, în primul rând pentru că ne lipseşte disciplina dialogului şi logica unui minim consens.
Criza din Occident se pregăteşte de grupa pregătitoare. A noastră se pregăteşte să termine facultatea. Suntem exact în acel moment în care fiecare om în viaţă îşi trage puţin
sufletul, se gândeşte la ce a făcut, la ce vrea să facă şi apoi caută să muncească. Exact acelaşi lucru trebuie să-l facă şi România astăzi: să înceapă să muncească pentru viitorul său, stabilindu-şi-l.
Un nou Plan începe în jurul aceleiaşi mese. Reperele noului model de dezvoltare nu pot fi altfel decât rezultatatul unui dialog de societate. Oamenii trebuie puşi faţă în faţă şi învăţaţi eficienţa dialogului. Un nou Plan continuă în jurul aceloraşi probleme. Atacarea inegalităţilor şi a sărăciei ca surse ale problemelor economice ale României. Formularea unei politici economice naţionale. Lupta împotriva corupţiei şi interesul pentru buna guvernare. Valorificarea economică a avantajelor geopolitice, trasând un nou drum al mătăsii care să arate locul nostru în Occident. Iată subiecte ale căror răspunsuri sunt părţi importante ale Planului.
Pentru asta este nevoie să (re)punem România pe harta investitorilor străini. Să ne valorificăm mai bine poziţia geostrategică excepţională. Administraşia americană vorbeşte despre un nou Drum al Mătăsii (NewSilk Road). În loc să ne complacem în poziţia de ţară aflată la periferia UE, de ce să nu devenim liantul între Eurasia şi Europa?
Eu, împreună cu mulţi oameni din această ţară, cred în instituţia dialogului şi în prestigiul consensului naţional despre drumul de urmat. Cred că doar aşa se poate naşte Planul. Cu aceste gânduri în minte am pus bazele, prin Institutul Aspen România şi alături de Camera de Comerţ Româno-Americană, de Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România şi de Consiliul Investitorilor Străini, momentului de reflecţie "Bucharest Forum". Între 8 şi 9 noiembrie 2012, Bucharest Forum va aduce în jurul aceloraşi probleme suficient din talentul, energia şi puterea de decizie ale României. Oameni de afaceri români şi străini, guvernanţi şi politicieni, sindicalişti şi profesori universitari, activişti civici şi jurnalişti lucizi, cu toţi vor căuta să dea un răspuns la provocarea unui Plan. Este motivul pentru care platforma non partizană a Institutului Aspen, şi parteneriatul său cu FIC, AmCham şi AOAR, propun acest efort întregii clase politice şi a invitat toate grupurile politice la discuţia legată de un Pact pentru Economie, care să traseze direcţiile principale de dezvoltare.
Un asemenea Pact nu este şi nu înlocuieşte un plan de guvernare, ci potenţează programul de guvernare şi îi conferă predictibilitate. Este un set minim de direcţii de dezvoltare pe termen mediu propuse de mediul economic şi social, agreat de principalele forte politice româneşti. Evident, fiecare guvern şi forţă politică au şi trebuie să aibă priorităţi şi accente economico-sociale, fiscale sau ideologice proprii. Insă, un element minim de continuitate în marile politici publice trebuie identificat. Măcar pe cei 7 ani cât durează perspectiva finaciară europeană sau Agenda Europa 2020. Legenda Meşterului Manole de dărâmare continuă a tot ce s-a construit temeinic "de către ceilalti" trebuie să lase locul fundaţiei unei ctitorii a României dezvoltate "pentru noi toţi".
Un asemenea exerciţiu este util când este repetat. Peste un an vom reveni la Bucureşti şi vom discuta despre ce s-a reuşit, ce a evoluat în temele considerate prioritare. Pentru orice guvern şi pentru mediul de afaceri acest pact devine un referenţial. Polonezii au organizat anul acesta a 22-a ediţie a conferinţei economice de la Krinica, cu peste 2500 de invitaţi din întreaga lume. Este momentul să avem şi noi un Davos românesc, cea mai importantă conferinţă economică anuală la Sud de Krynica şi Sankt Persburg. Aşa, renunţăm la starea defetistă şi începem construcţia dezvoltării economice, profitând de toate atu-urile pe care le avem ca ţară.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
