Ministerul Finanţelor vinde pe bandă rulantă titluri de stat Fidelis şi Tezaur către populaţie, soldul pe acest segment întreptându-se cu paşi rapizi către 45 de miliarde de lei, adică echivalentul a 9 miliarde de euro. Aceşti bani au venit de la saltea, pentru că soldul depozitelor din bănci nu a scăzut deloc, ci dimpotrivă.
Când Ministerul Finanţelor oferă dobânzi de 7% pe an la lei şi 3,95-4,5% pe an la euro, parcă nu are sens să-ţi investeşti banii în altă parte. Băncile au dobânzi mai mici, plăteşti şi impozit pe câştig, în timp ce la titlurile de stat impozitul pe câştig, adică pe dobândă, este zero.
Parcă nu mai este nicio afacere să investeşti banii în achiziţia de apartamente ca să câştigi din creşterea preţurilor sau din chirie. Pentru aceste câştiguri trebuie să plăteşti impozit şi din creşterea valorii proprietăţii şi din chirie. Dacă mai pui sumele pe care trebuie să le cheltuieşti pentru întreţinerea apartamentelor, când tragi linie la final, randamentul obţinut este sub randamentul din investiţia în titluri de stat. Plus că acest activ se vinde greu, iar dacă vrei să-l vinzi repede trebuie să-l laşi la discount, sub preţul pieţei.
Investiţiile la Bursă sau în cryptomonede sunt altă poveste, sunt câştiguri mai mari dar investiţiile sunt mai riscante atunci când piaţa îţi este nefavorabilă.
Tot îmi vine în minte cea mai mare achiziţie de titluri de stat de către o persoană fizică – Romeo Pomponiu, patronul reţelei de îmbrăcăminte Steilmann, care în nume propriu a cumpărat titluri de stat Fidelis de 324 de milioane de lei pe cinci ani, cu o dobândă de 7% pe an. 324 de milioane de lei înseamnă peste 60 de milioane de euro.
Au mai fost investitori români, pe persoană fizică, care au cumpărat titluri de stat investind 3 - 4 - 12 milioane de euro în echivalent lei, dar nu au ajuns la investiţia lui Romeo Pomponiu.
În momentul în care faci astfel de investiţii, când tu ca antreprenor îţi pui banii la bancă în depozite sau îi investeşti în titluri de stat, cele mai sigure forme de investiţii, asta înseamnă că în piaţă nu mai găseşti alte forme de investiţii mai rentabile. Nici chiar în propria companie.
În ultimul deceniu, destul de mulţi antreprenori români care au rămas cu bani din criza din 2008 au investit în achiziţia de sute de apartamente, pentru a câştiga din creşterea preţului şi din chirie. Când dobânzile la euro erau zero şi când dobânzile la lei erau 1-2%, un randament de 4-5% la euro dintr-o chirie însemna un câştig mult mai bun. Dar acum nu mai este cazul.
Cei care au făcut bani au devenit acum practic rentieri, iar statul, pe care îl critică în fiecare zi, a devenit cel mai bun partener în plasarea banilor.
Asta e ironia cea mai interesantă: pe de-o parte să critici statul român, guvernul, că este un prost administrator al resurselor publice, că pune jugul pe antreprenori, pe companii prin taxele şi impozitele foarte mari, că a adus birocraţia statului la un nivel fanariot, iar pe de altă parte să investeşti cu toate mâinile în titluri de stat pentru a finanţa această administrare proastă a guvernului, indiferent de numele lui. Pentru că această proastă administrare se vede în execuţia bugetară, cu deficite bugetare tot mai mari, care în final se duc în creşterea explozivă a datoriei publice.
De la începutul anului, guvernul Ciolacu, format din PSD şi PNL, celebra democrativă, a majorat datoria publică cu 102 miliarde de lei, adică echivalentul a 20 de miliarde de euro.
Acestă creştere a datoriei publice a devenit cea mai mare afacere pentru bănci, pentru Pilonul II de pensii, unde sunt banii a 8 milioane de români, dar şi pentru antreprenorii români, pentru românii cu bani, cum se spune.
Din august 2023 până în august 2024 datoria publică a crescut cu 20%, în timp ce depozitele bancare în lei ale populaţiei au crescut cu 18%, iar depozitele în lei ale companiilor cu 4%.
Creditarea, adică cea care susţine sau ar trebui să susţină creşterea economică, a crescut cu numai 11% la nivelul persoanelor fizice (septembrie 2024/septembrie 2023), iar la nivelul companiilor cu numai 10%.
În momentul în care antreprenorii, patronii, oamenii de afaceri preferă să cumpere titluri de stat sau să-şi ţină banii în depozitele bancare, pentru că este mai sigur şi mai rentabil decât să investeşti în economie, în business, în propria companie, începem să avem o problemă.
Iar acest lucru se vede de mult timp, pentru că ritmul de creştere al investiţiilor s-a temperat destul de mult. Companiile preferă să-şi protejeze banii, patronii preferă să-şi ţină banii deoparte şi să nu-i mai rişte în business, în condiţiile în care piaţa scade, taxele şi impozitele sunt la un pas să crească, birocraţia statului îşi cere tainul şi piaţa muncii nu este tocmai cea mai favorabilă.
Ce fel de business trebuie să ai, ce fel de business trebuie să faci, care să-ţi aducă o rentabilitate netă de 7%, cât oferă Guvernul ca să-i împrumuţi banii tăi?
Ce fel de business fără risc trebuie să ai, ca să ajungi la câştigurile fără risc pe care ţi le oferă guvernul?
Ce business poţi să găseşti care să-ţi permită să ai o asemenea marjă încât să plăteşti taxele şi impozitele actuale, să plăteşti dobânzile pe care le cer băncile de 8-12%, iar la final să obţii un câştig procentual mai mare decât dobânda de 7% pe care ţi-o oferă statul?
Din păcate pentru economie, pentru antreprenori, pentru business, dobânzile la credite nu vor scădea atât de repede şi atât de mult, chiar dacă inflaţia va mai scădea. Şi asta pentru faptul că statul, guvernul, indiferent de numele lui, va produce în continuare deficite bugetare mari, care trebuie finanţate şi pentru care va plăti dobânzi mari.
În următorii cinci ani, conform planului prezentat de Ministerul Finanţelor, datoria publică va creşte cu peste 700 de miliarde de lei, de la 886 de miliarde de lei spre 1.600 de miliarde de lei în 2029.
Ştiind acest lucru, că statul va avea nevoie de bani, de foarte mulţi bani, pentru care va plăti dobânzi mari, poate nu are sens să-ţi mai baţi capul să fii antreprenor, să te înjure toată lumea, să stai cu mâna întinsă la birocraţia fanariotă a instituţiilor de stat de toate felurile, şi mai bine să investeşti în titluri de stat, fără risc, fără bătăi de cap, fără controale, etc.
Poate este mai bine să treci de la statutul de antreprenor/patron la poziţia de rentier pe banii statului.
