In ultimii ani Romania a inregistrat o reducere remarcabila a inflatiei - de la peste 14 procente in 2004 la sub 5 procente la sfarsitul lui 2006. Din pacate, recent, aceasta evolutie a fost intrerupta brusc, astfel incat in octombrie inflatia masurata an la an a atins aproape 7 procente, ca urmare a cresterii accentuate a preturilor produselor alimentare si serviciilor. Se remarca astfel contributia factorilor externi - cum ar fi cresterea preturilor alimentelor pe pietele internationale - dar fara indoiala ca si factorii interni - precum cererea supraincalzita si costurile in crestere ale fortei de munca - au rolul lor, asa cum se observa din cuantificarea inflatiei de baza. Pentru sfarsitul anului, BNR estimeaza o inflatie mult deasupra intervalului tinta de 3-5 procente.
Cresterea inflatiei trebuie combatuta vehement. Intreaga economie beneficiaza de un nivel scazut si stabil al inflatiei, in special pensionarii si salariatii cu venituri modeste, acestia fiind cei mai vulnerabili la cresterea preturilor. BNR a lansat deja o prima linie de atac, prin cresterea ratelor dobanzilor la sfarsitul lui octombrie. Dar politica dobanzilor nu poate merge prea departe. Deoarece operatiunile privind contul de capital sunt total liberalizate, fluxurile de capital reactioneaza rapid la cresterea diferentialului intre ratele dobanzilor interne si cele externe.
Un raspuns eficient presupune actiuni coordonate pe ambele planuri, monetar si fiscal. In particular, in Romania, politica fiscala joaca un rol foarte important, deoarece controleaza in mod direct circa 40 de procente din cheltuielile intregii economii. Daca BNR este lasata sa lupte singura impotriva inflatiei, vor rezulta rate ale dobanzilor mult mai mari, care vor afecta ponderea investitiilor in PIB si astfel perspectivele de crestere. De aceea, politicile adecvate de reactie ale BNR, care pot include noi cresteri ale ratelor dobanzilor, trebuie sa fie sprijinite de o politica fiscala restrictiva, precum si de o politica salariala in sectorul public prudenta, ambele cu scopul de a reduce inflatia si de a promova cresterea economica.
Conflicte sau complementaritati intre politicile economice? In Romania ultimilor ani, politicile monetare si fiscale nu au intrat in conflict. Ca urmare, atat inflatia, cat si ratele dobanzilor pe termen lung au fost reduse, in timp ce formarea de capital ca pondere in PIB a crescut. Mentinerea acestui mediu economic favorabil este cheia unei cresteri economice robuste, de lunga durata, care va conduce astfel la convergenta veniturilor catre nivelurile Europei de Vest.
Insa, politicile fiscale si monetare ar putea actiona una impotriva celeilalte. Concret, avand in vedere trendul ascendent al expectatiilor inflationiste, pe 31 octombrie BNR a decis cresterea ratelor dobanzilor cu 0,5 puncte procentuale si nu este exclusa o noua majorare. Aceasta decizie este in concordanta cu regimul de tintire a inflatiei al BNR. Pe de alta parte, se anticipeaza o relaxare a politicii fiscale. Pe langa cresterea pensiilor de peste 40 de procente in perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008 si a salariului minim de aproximativ 30 de procente, se estimeaza si o adancire semnificativa a deficitului bugetului general consolidat pentru 2008 la 2,7 procente din PIB.
Care pot fi urmarile unei combinatii politica monetara restrictiva - politica fiscala relaxata? In conditiile in care ratele reale ale dobanzilor cresc, ceteris paribus, ne asteptam la o reducere a investitiilor reale. Chiar daca pe termen scurt economia ar continua sa creasca puternic, efectele reducerii investitiilor se vor resimti prin diminuarea cresterii economice in viitor. Intrarile de capital rezultate din cresterea diferentialului dobanzilor se vor reflecta in aprecierea leului. Aprecierea va sprijini procesul de dezinflatie, dar va conduce la adancirea deficitului de cont curent, ca urmare a diminuarii exporturilor. Diferentialul ratelor dobanzilor va stimula preferinta pentru imprumuturi in valuta, iar bancile vor onora aceasta preferinta, deoarece au acces la finantari externe. Cresterea ponderii activelor bancare in valuta peste nivelul actual de 50 procente, fara acoperirea adecvata a riscului valutar al imprumutatilor, va face ca bancile sa fie mai vulnerabile la fluctuatiile cursului valutar.
Inca mai este timp pentru ajustarea politicii fiscale. Cresterea economica a Romaniei este estimata la peste 6 procente in perioada 2007-2008, in timp ce somajul a scazut deja la 4-5 procente, unele domenii confruntandu-se chiar cu deficit de forta de munca calificata. Salariile din sectorul public au fost majorate de peste 3 ori in ultimii 5 ani. In aceste conditii, politicile expansioniste in domeniul fiscal si al veniturilor vor impulsiona cererea, iar banca centrala, care intampina deja dificultati in reducerea inflatiei, va trebui sa anihileze si acest stimul suplimentar. Astfel, Ministerul Economiei si Finantelor ar trebui sa economiseasca modestul surplus bugetar inregistrat la sfarsitul lui octombrie si sa previna repetarea exploziei cheltuielilor bugetare de la sfarsitul anului fiscal 2006. Premisele unei politici fiscale prudente in 2008 ar fi realizarea un deficit bugetar mai mic in 2007 si o crestere a salariilor in sectorul public in concordanta cu inflatia estimata si cu cresterea de productivitate.
Se stie ca, in perioadele preelectorale, factorilor de decizie din domeniul politicii bugetare le este dificil sa ia cel mai bune hotarari. De aceea, calitatile de lider sunt esentiale pentru readucerea inflatiei la un nivel scazut si stabil. Conform estimarilor FMI, in conditiile unei contractii semnificative a politicii fiscale in 2008, o crestere moderata a ratelor dobanzilor va aduce inflatia in interiorul intervalului tinta la jumatatea anului 2008, fara a fi serios afectate investitiile si cresterea economica. In caz contrar, reducerea inflatiei va fi un proces mai lung, iar cresterea ratelor dobanzilor va trebui sa fie mult mai abrupta, afectand investitiile, cresterea economica si deficitul de cont curent, ca urmare a aprecierii accentuate a cursului valutar.
Este nevoie de o politica fiscala ferma pentru a proteja pe termen lung interesele categoriilor sociale cele mai vulnerabile. Exista si o veste buna: inca mai este timp pentru implementare!
Juan J. Fernandez-Ansola este reprezentant regional al FMI pentru Romania si Bulgaria.Albert Jaeger este seful misiunii FMI pentru Romania si Bulgaria, Departamentul Europa, FMI.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
