Premierul Isarescu a predat presedintelui Comisiei Executive de la Bruxelles, Romano Prodi, Strategia economica pe termen mediu, ceruta de Uniunea Europeana ca o conditie a inceperii propriu-zise a negocierilor de aderare. Din textul acesteia lipseste din pacate orice mentiune asupra intentiilor romanesti in privinta privatizarii utilitatilor publice. Aceasta, ca urmare a impotrivirii reprezentantilor centralelor sindicale fata de privatizarea, inca 10 ani de aici incolo, a companiilor nationale din sectoarele furnizoare de servicii publice (energie electrica si termica, petrol, gaze, transport in comun). In raport cu aceasta pozitie a liderilor sindicali - si, accentuam, a liderilor sindicali si nu a sindicatelor, nefiind deloc acelasi lucru in conditiile tot mai discutabilei reprezentativitati a liderilor - Guvernul a adoptat o atitudine dezastruoasa, tipic damboviteana. Intrucat comanda de la Bruxelles era ca Strategia sa fie expresia unui consens al fortelor politice, partenerilor sociali si societatii civile, urmand a fi aplicata indiferent de ciclul politic si partidele la guvernare - zalog fiind semnarea de catre toate acestea a unei declaratii comune de sustinere - Guvernul a decis lamentabil: daca asupra problemei in cauza nu exista consens, problema nu exista! ai astfel Strategia, intr-o forma restransa, a ajuns la Bruxelles fara vreo referire in materie. Urmand - ni se spune - ca, pana in 15 mai, cand ar trebui ca Strategia sa fie finalizata in forma integrala si definitiva, problema cu pricina sa fie negociata cu liderii sindicali. O solutie calduta si inacceptabila! Daca era vorba de vreo prioritate acordata unui sector sau altul ori de privatizarea sau nu a industriei de Aparare catre capitalul strain, problemele erau intradevar controversate si puteau fi tinute in suspensie pana la clarificari si decizii eventual consensuale. Dar este vorba de o problema cruciala, in legatura cu care nici nu exista ce sa se negocieze si care nici nu poate fi controversata. In epoca in care traim, gratie dezvoltarilor tehnologice in general si ale celor din domeniul informaticii in special, utilitatile publice devin, obiectiv si inevitabil, din sectoare inchise sectoare deschise competitiei, spre folosul, in materie de pret si calitate, al beneficiarilor, privatizarea nefiind altceva decat modalitatea prin care se asigura deschiderea pentru competitie. Tendinta este de nestavilit, are loc peste tot in lume, indiferent daca vor sau nu liderii sindicali din Romania. N-o sa se opreasca un tavalug mondial tocmai, prin cioturile uscate din chiar daca mioritica Romanie. ai apoi, decizia de a vinde ceva apartine, peste tot in lume, proprietarului si nimanui altcuiva. In cazul in speta, statului roman! Sindicatele sa decida vanzari sau nu doar in ceea ce priveste patrimoniul propriu. Utilitatile publice nu sunt patrimoniul sindicatelor! Deci, decat sa ne facem de ras in lume si decat sa dam la Buxelles semnalul ca ar fi preferabil sa nu se aiba de-a face cu Romania, Guvernul de la Bucuresti ar fi trebuit sa puna piciorul in prag si sa trimita Strategia fara semnaturile liderilor sindicali, daca nu vor sa si le puna, dar cu angajamentul clar privind privatizarea utilitatilor publice. N-au decat liderii sindicali sa urle cat ii tine gura, sa scoata in strada oameni din aceste sectoare, daca pot. Oricum, nu stim daca in problema cu pricina vor si iesi oamenii in strada doar pentru ca i-au chemat liderii lor sindicali. Toate incercarile acestora din ultimul timp de a scoate cand vor ei oamenii in strada au fost aproape esecuri. Implicati pana peste urechi in politica - dupa cum dovedesc si recentele acorduri inacceptabile cu anumite partide pentru prezenta pe listele acestora a unor sindicalisti la alegeri - liderii sindicali au deschis o prapastie intre ei si cei ale caror interese sunt chemati sa le apere si sa le promoveze. Oricum, lucratorii din utilitatile publice sunt printre cei mai bine platiti salariati din Romania, asa ca scoaterea lor in strada nu s-ar bucura de nici un ecou favorabil in randurile populatiei. Sunt atatia alti oameni cu adevarat napastuiti in Romania, care sunt realmente indrituiti sa iasa in strada! Dar care, daca o vor face, o vor face si fara chemarea liderilor sindicali, pe care i-au taxat deja ca urmarind interese politice care nu au de fapt nici o legatura cu necazurile lor. Din pacate, liderii sindicali pot exploata fara echivoc singurul exemplu de privatizare de pana acum din Romania a unei utilitati publice: ROMTELECOM, care este un exemplu nu doar de neurmat, dar de fapt chiar inadmisibil. Nu numai ca a fost vanduta pe nimic de departe cea mai profitabila dintre utilitatile publice. Dar, de fapt, nu este vorba despre nici o privatizare: monopolul statului roman a fost inlocuit cu monopolul altui stat, intrucat compania cumparatoare, OTE, apartine statului elen. Mai grav, contractul de privatizare contine prevederea inacceptabila de mentinere a acestui monopol pana cel putin in 2002, nici un alt operator concurent nefiind admis pe piata, subminandu-se astfel tocmai motivatia privatizarii, care nu trebuie facuta de dragul privatizarii in sine, ci doar ca modalitate de deschidere a sectorului catre competitie. Inca si mai grav, cu toate ca i s-a permis cumparatorului sa isi mentina monopolul, statul roman nu isi rezerva in schimb nici macar un control minim asupra tarifelor practicate, actualul ROMTELECOM, ca si cel vechi, sfidand consumatorii cu preturi mereu mai mari la servicii nicidecum mai bune. Intradevar, decat o asemenea privatizare, mai bine deloc! ai realmente, din acest punct de vedere, liderii sindicali au dreptate. Toate cele semnalate au generat suspiciuni peste suspiciuni in legatura cu comisioane ilicite pentru cei care, din partea romana, au perfectat si avizat contractul de privatizare al ROMTELECOM. Organele romanesti in drept trebuie sa porneasca actiunea legala necesara, daca nu pentru alt scop macar pentru eliminarea acestor suspiciuni care, iata, folosite fiind ca pretext, pot compromite unul din cele mai importante procese de competitivizare a economiei romanesti. Dar nefericitul caz ROMTELECOM nu trebuie utilizat de fapt ca incercare de a stopa un proces, care, de altminteri, nici nu poate fi stopat. Daca intradevar mor de grija Romaniei, liderii sindicali sa ceara ceea ce este nu numai firesc dar si indreptatit din partea lor sa ceara: un control public, cu participarea sindicatelor daca vor, asupra privatizarii utilitatilor publice, care sa asigure transparenta procesului, respectarea legalitatii si un beneficiu pe cat posibil mai mare, prin raportul calitate-pret, pentru consumator, astfel incat o experienta inadmisibila precum cea din cazul ROMTELECOM sa nu se mai poata repeta. Dar, din pacate, nu de grija Romaniei nu mai pot dormi liderii sindicali, ci de propria lor grija. Pana si in imobila noastra clasa politica, atat de unita in cuget si simtiri in ce priveste imobilitatea, indiferent de pozitia in spectrul parlamentar, s-au mai schimbat niscai lideri in 10 ani. Dar liderii sindicali, nu! Daca n-au trecut ei insisi in politica, au ramas pe metereze la sindicate! Prin cererea lor de inghetare a privatizarii utilitatilor publice, acestia isi pregatesc de fapt inca 10 ani de trai dulce. Sindicalistii trebuie sa stie foarte clar ca, din nefericire, liderii lor n-au pregatit catusi de putin miscarea sindicala pentru o economie privatizata, neexistand practic nici o structura sindicala in sectorul privat, ceea ce este o nenorocire! ai atunci, nu numai pentru linistea proprie, dar de fapt pentru existenta lor ca atare, actualii lideri sindicali au tot interesul sa perpetueze proprietatea de stat, indeosebi in monopolurile din domeniile utilitatilor publice, singurul loc unde ii mai pot asigura un timp supravietuirea, caci in rest totul in sectorul de stat este deja la pamant. Doar astfel ar mai putea domniile lor sa aiba ca interlocutor Guvernul, la care se pot ratoi si pe care il pot santaja. Domnule Isarescu, care stiti si Domnia Voastra acest lucru la fel de bine ca noi si ca oricine altcineva, zau ca nu are rost sa va faceti de ras in comunitatea financiara si de afaceri internationala de dragul domnilor Costin, Hossu, Todoran sau Chirita!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
