Opinii

Soluţia crizei de medicamente este interzicerea exportului paralel. De ce exportul paralel de ţigări este contrabandă iar pentru medicamente este permis?

Soluţia crizei de medicamente este interzicerea...

Autor: Sorin Pâslaru

26.02.2017, 19:21 2233

România riscă să traverseze o criză serioasă de medicamente în condiţiile în care marii importatori de profil, care fac afaceri locale de 2-3 miliarde de euro pe an, pun în vedere statului retragerea de medicamente de pe piaţă ca măsură de retorsiune în faţa reducerii preţului cu 35% la medicamentele care ies de sub protecţia patentului.

Medicamentele dispar de pe piaţă şi pentru că firme înfiinţate special în acest scop şi chiar distribuitori preferă să întoarcă medicamentele de pe pieţele din Occident de unde au venit, pentru a le vinde la un preţ dublu sau triplu faţă de cel practicat în România.

Iar situaţia se va agrava, afirmă importatorii, pentru că deja local este practicat cel mai mic preţ din Europa, cursul la care se calculează preţurile este defavorabil, unele preţuri la generice - medicamentele scoase de sub protecţia patentului - au scăzut deja şi pe de-asupra mai este şi taxa claw-back. De aceea, vor creşte volumele de medicamente care vin în România doar pentru a lua „ştampila” de preţ şi exportate în Occident la preţuri triple.

Această operaţiune se numeşte export paralel şi a îmbogăţit mulţi iniţiaţi în tainele sulfuroasei pieţe a medicamentelor compensate. În acest timp, pacienţii români sunt trimişi după medicamente în Bulgaria, la Ruse, pentru că, afirmă importatorii, nu pot suporta reducerea de preţ cu 35%, iar în Bulgaria preţurile sunt mai mari pentru că nu se practică cel mai mic preţ la medicamente din Uniunea Europeană, tariful ales de România.

Toţi spun că nu se poate face nimic în faţa exportului paralel de medicamente deşi este vorba de o piaţă super reglementată în care se poate face trasabilitatea fiecărei cutii de medicamente.

Cum funcţionează acest export paralel? O companie farma alocă, în funcţie de estimările de consum local, un volum de un milion de cutii, de exemplu, pentru piaţa românească. Însă pentru că tariful din România pe cutie este de 10 euro, iar în Germania 30 de euro, unii distribuitori şi firme create în acest scop cumpără din farmacii sau de la alţi distribuitori medicamentul respectiv şi îl revând pe piaţa germană, franceză sau britanică.

Producătorii, Ministerul Sănătăţii, distribuitorii, Casa de Sănătate, retailerii ridică din umeri şi afirmă că piaţa intracomunitară este liberă şi că o eventuală măsură de restricţionare a exportului paralel ar fi posibilă doar în mod excepţional, pe o perioadă limitată.

Însă caracteristica acestei pieţe a medicamentelor este că beneficiază de subvenţii masive, adică statul este “client indirect” pentru 70%-80% din businessul marilor producători de medicamente care au desfacere locală.

Preţurile sunt stabilite de la ţară la ţară, negociate cu statul, de multe ori chiar legiferate, în fucţie de politica de sănătate din fiecare ţară.

Foarte puţine sunt pieţele unde aceeaşI marfă este diferenţiată prin preţuri atat de diferite de la ţară la ţară.

Una dintre acestea este piaţa de ţigarete. Preţurile la acelaşI pachet de ţigarete sunt de două sau de trei ori mai mici în România decât în Germania, şi totuşi reglementările sunt de aşa natură încât este interzis comerţul liber inter-ţări. De fapt, sunt campanii întregi de descurajare a contrabandei, controale la graniţă şI anchete.

Practic, în piaţa ţigărilor, exportul paralel este considerat contrabandă. Nu pot veni distribuitori sau firme create special în acest scop care să cumpere cartuşe şi baxuri de ţigări pe care să le scoată din România şi să le vândă în Germania sau Marea Britanie, pentru că nu este permis.

Fiind preţuri determinate de producători pentru fiecare piaţă în parte, preţuri anunţate în ziare şi notificate către Ministerul de Finanţe, toată lumea ar pierde din mişcarea necontrolată a cantităţilor alocate pentru fiecare ţară în parte.

Nu se înţelege atunci de ce într-o piaţă la fel de reglementată şi cu la fel de multe restricţii de preţ, structurată în mod similar, cu alocări de volume la preţuri distincte pe fiecare ţară în parte, în funcţie de numărul de pacienţi şi de numărul de prescripţii, nu se pot introduce limitări şi restricţionări ale circulaţiei volumelor de medicamente între diverse pieţe naţionale.

De ce la ţigări se poate şi la medicamente nu? Tocmai unde ar trebui asigurat un minim necesar pentru fiecare piaţă în parte conform înţelegerilor cu statul cumpărător nu poate fi împiedicată circulaţia volumelor între pieţe cu preţuri diferite?

Piaţa medicamentului nu este piaţa cartofilor, a cimentului sau a grâului, unde preţurile sunt valabile pentru toate ţările, există cotaţii bursiere şi circulaţie liberă a mărfurilor. Aici este vorba de alocări.

Intervenţia masivă a statului pe piaţa farma, prin decontările de la Casa de Sănătate de 2 miliarde de dolari pe an, îi dă un caracter special. Nu mai vorbim de faptul că, de fapt, prin reducerea de 35% sunt afectate doar medicamentele generice care reprezintă 70% din volum, dar numai 30% din valoarea pieţei.

Criza medicamentelor se poate rezolva prin interzicerea exporturilor paralele. Cine are curajul să treacă la fapte?

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO