Opinii

Sonia Voinescu şi Gabriela Ifrim, D&B: Relaxarea regulilor privind ajutoarele de stat. Statele membre beneficiază de mai multă flexibilitate pentru a sprijini tranziţia la economia cu zero emisii nete

Sonia Voinescu şi Gabriela Ifrim, D&B: Relaxarea...
31.03.2023, 11:12 134

În ultimii ani, regulile de ajutor de stat au fost relaxate treptat în contextul pandemiei Covid-19 şi, ulterior, în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Ca replică la Legea americană privind reducerea inflaţiei din 2022,  care prevede măsuri de sprijin substanţiale pentru investiţii verzi, Comisia Europeană a flexibilizat şi mai mult regulile de ajutor de stat pentru a spori competitivitatea industriei UE cu zero emisii nete şi pentru a sprijini tranziţia rapidă către neutralitatea climatică, prin extinderea posibilităţilor statelor membre de a sprijini accelerarea investiţiilor verzi şi finanţarea producţiei de tehnologii curate în Europa.

În martie 2023, Comisia Europeană a adoptat un nou Cadru temporar de criză şi de tranziţie pentru a sprijini economia în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei (Noul cadru), astfel încât obiectivele UE să poată fi mai uşor de atins în această perioadă de criză şi de tranziţie verde, în concordanţă cu Planul industrial al Pactului verde. Noul cadru modifică şi prelungeşte parţial cadrul temporar anterior adoptat în contextul războiului din Ucraina, în special prin introducerea sprijinului în sectoarele esenţiale pentru tranziţia la economia cu zero emisii nete. Deşi Noul cadru reprezintă o relaxare semnificativă a regulilor privind ajutoarele de stat, de altfel stricte, statele membre sunt cele care trebuie să asigure finanţarea publică pentru orice măsură de sprijin pe care doresc să o implementeze la nivel naţional.

Noul cadru temporar, aplicabil până în 31 decembrie 2025, urmăreşte în principal să reducă dependenţa UE de combustibilii fosili importaţi, prin accelerarea introducerii energiei regenerabile, decarbonizarea proceselor de producţie industrială şi creşterea capacităţii de producţie în sectoare strategice, în scopul tranziţiei la o economie cu zero emisii nete. Statele membre sunt astfel autorizate să pună în aplicare scheme de ajutor naţionale deschise mai multor beneficiari, cu condiţia notificării şi aprobării prealabile a acestora de către Comisia Europeană. Cu titlu de excepţie, vor putea fi acordate ajutoare individuale pentru companiile care investesc în producţia de tehnologii curate, în cazul în care există riscuri concrete de relocare în afara Spaţiului Economic European (SEE).

Cele mai semnificative tipuri de ajutoare prevăzute de Noul cadru sunt următoarele:

 

1. Ajutoare pentru accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile şi pentru stocarea energiei

 

Posibilităţile statelor membre de a acorda ajutoare pentru accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile în baza schemelor naţionale sunt extinse la toate sursele de energie regenerabilă (inclusiv hidrogen din surse regenerabile, biogaz şi biometan) şi pentru stocarea energiei, în scopul reducerii rapide a dependenţei de combustibili fosili, a accelerării tranziţiei energetice şi a obţinerii de preţuri la energie mai mici şi mai puţin volatile. Cu titlu particular, modificările introduse conduc la acordarea efectivă a sprijinului public într-un mod mai flexibil şi mai rapid, prin simplificarea procedurilor de licitaţie. De asemenea, statele membre pot concepe scheme pentru o tehnologie specifică, care necesită sprijin având în vedere mixul energetic naţional. În acest scop, a fost introdusă o distincţie între ajutoarele de investiţii şi ajutoarele de exploatare, primele fiind supuse unor condiţii mai puţin stricte. Astfel, ajutoarele care vor putea fi acordate producătorilor de energie sunt următoarele:

 
  • Ajutoarele de investiţii pentru accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile şi pentru stocarea energiei vor putea fi acordate sub formă de granturi, împrumuturi, garanţii sau avantaje fiscale. În acest caz, valoarea ajutorului va putea fi stabilită (i) fie printr-o procedură de ofertare concurenţială, caz în care ajutorul poate reprezenta până la 100% din costurile de investiţie, (ii) fie pe cale administrativă de către statul membru, caz în care ajutorul poate reprezenta până la 45% din costurile totale ale investiţiei (putând fi majorat la 65% pentru întreprinderile mici şi la 55% pentru întreprinderile mijlocii);
  • Ajutoarele de exploatare pentru accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile şi pentru stocarea energiei vor putea fi acordate sub forma unor contracte bidirecţionale pentru diferenţă cu o durată a contractului de cel mult 20 de ani de la data la care începe să funcţioneze instalaţia care beneficiază de ajutor, acest tip de contracte prevăzând o protecţie a remuneraţiei minime şi o limită pentru a evita remuneraţia excesivă, adică supracompensarea producătorilor de energie. Şi în acest caz, valoarea ajutorului va putea fi stabilită (i) fie printr-o procedură de ofertare concurenţială, (ii) fie având preţul de exercitare, care corespunde remuneraţiei minime, fixat pe cale administrativă de către autoritatea de reglementare în domeniul energiei pentru a acoperi costurile nete preconizate şi luând în considerare toate veniturile principale şi orice ajutor deja primit;
  • În principiu, ajutoarele de investiţii sau de exploatare pentru instalaţiile solare fotovoltaice, pentru instalaţiile eoliene onshore şi offshore şi pentru instalaţiile hidroelectrice pot fi acordate numai în cadrul unor proceduri de ofertare concurenţială (cu excepţia proiectelor mici, caz în care ajutorul nu va depăşi 30 de milioane euro). În toate celelalte cazuri (e.g. proiecte mici sau tehnologii mai puţin mature precum hidrogenul din surse regenerabile), condiţiile de acordare a ajutorului au fost simplificate prin eliminarea obligativităţii instituirii unor proceduri de ofertare concurenţiale;
  • În ambele cazuri, instalaţiile noi sau retehnologizate trebuie să fie finalizate şi să fie puse în funcţiune în termen de 36 de luni de la data acordării ajutorului (cu excepţia tehnologiilor eoliene offshore).
 

2. Ajutoare pentru decarbonizarea proceselor industriale şi pentru eficienţă energetică

 

În vederea reducerii dependenţei de combustibili fosili, statele membre vor putea sprijini investiţiile în decarbonizarea proceselor industriale prin electrificare şi/sau utilizarea hidrogenului produs din surse regenerabile de energie şi a hidrogenului electrolitic care îndeplinesc anumite condiţii, precum şi pentru eficienţă energetică. Astfel de investiţii trebuie să conducă la o reducere substanţială a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activităţile industriale care se bazează în prezent pe combustibili fosili ca sursă de energie sau materie primă şi/sau o reducere substanţială a consumului de energie în activităţile şi procesele industriale. Principalele condiţii în care vor putea fi acordate ajutoare operatorilor industriali sunt următoarele:

 
  • Ajutoarele pentru investiţii în decarbonizarea proceselor industriale şi eficienţă energetică pot fi acordate sub formă de granturi, împrumuturi, garanţii sau avantaje fiscale. Valoarea ajutorului va putea fi stabilită (i) fie printr-o procedură de ofertare concurenţială, (ii) fie prin stabilirea unei intensităţi maxime a ajutorului per investiţie (putând fi majorată în cazul IMM-urilor sau anumitor măsuri de eficienţă energetică), în absenţa unei proceduri de ofertare concurenţiale, fiind introdusă o metodă simplificată de determinare a nivelului maxim de sprijin;
  • Suplimentar, valoarea maximă a ajutoarelor individuale care pot fi acordate fiecărei întreprinderi nu trebuie, în principiu, să depăşească 10% din bugetul total disponibil al schemei de decarbonizare sau 200 de milioane euro (însă Comisia poate deroga de la această regulă în baza unei justificări adecvate);
  • Investiţia trebuie să conducă la (i) reducerea cu cel puţin 40% a emisiilor directe de gaze cu efect de seră generate de instalaţia sa industrială şi/sau (ii) reducerea cu cel puţin 20% a consumului de energie al instalaţiilor industriale legat de activităţile care beneficiază de ajutor;
  • Ajutorul nu trebuie acordat doar pentru respectarea standardelor aplicabile ale Uniunii;
  • Instalaţia sau echipamentele finanţate prin investiţie trebuie să fie finalizate şi puse în funcţiune în termen de 36 de luni de la data acordării ajutorului.
 

3. Ajutoare pentru investiţii accelerate în sectoare strategice în scopul realizării tranziţiei către o economie cu zero emisii nete

 

Pentru a evita ca o investiţie să fie localizată în afara SEE, statele membre vor putea sprijini investiţiile pentru producţia de echipamente pentru tranziţia către o economie cu zero emisii nete. Acestea includ bateriile, panourile solare, turbinele eoliene, pompele de căldură, electrolizoarele şi echipamentele pentru captarea, utilizarea şi stocarea dioxidului de carbon (CUSC), precum şi producţia de componente-cheie şi producţia şi reciclarea materiilor prime critice aferente. Noul cadrul oferă, de asemenea, posibilitatea statelor membre de a acorda ajutoare individuale care să echivaleze subvenţiile străine pe care le-ar putea obţine potenţialii beneficiari în afara SEE, cu condiţia ca aceste investiţii să fie situate în zone asistate. Ajutoarele vor putea fi acordate producătorilor de tehnologii curate în următoarele condiţii:

 
  • În baza unor scheme, ajutoarele putând fi acordate sub formă de granturi sau sub alte forme (e.g. avantaje fiscale, rate subvenţionate ale dobânzii sau garanţii pentru împrumuturi noi), fără a depăşi un anumit procent din costurile totale de investiţie (e.g. terenuri, clădiri, instalaţii, echipamente, utilaje, drepturi de brevet, licenţe, know-how sau alte drepturi de proprietate industrială), în funcţie de locaţia acesteia şi de mărimea beneficiarului. Ca regulă, ajutorul nu poate depăşi 15% din costurile totale de investiţii şi un plafon de 150 de milioane de euro per întreprindere şi per stat membru. Cu toate acestea, sunt permise unele majorări pentru: (i) investiţiile în zonele asistate (până la 20-35%, cu un maxim de 200-350 de milioane EUR per întreprindere şi per stat membru) – în România, majoritatea regiunilor sunt calificate ca fiind zone asistate, astfel că intensitatea de bază a ajutorului ar putea ajunge la 35% - în cazul în care investiţia se realizează în anumite localităţi din Ilfov, respectiv 50% - restul regiunilor, fără Bucureşti; şi (ii) ajutoarele sub formă de avantaje fiscale, împrumuturi sau garanţii (Ă5%) sau pentru întreprinderile mici (Ă20%) şi mijlocii (Ă10%). Trebuie demonstrate riscurile concrete ca investiţia să nu aibă loc în SEE în absenţa ajutorului, precum şi că nu există niciun risc de relocare în cadrul SEE;
  • În mod excepţional, statele membre vor putea acorda ajutoare individuale peste pragurile menţionate mai sus şi până la valoarea subvenţiei pe care beneficiarul ar putea să o primească pentru o investiţie echivalentă într-o ţară terţă din afara SEE, cu condiţia ca investiţia să fie localizată integral într-o zonă asistată sau parţial într-o zonă asistată, dar care implică mai multe state membre ale SEE. În acest caz, valoarea ajutorul individual nu va putea depăşi deficitul de finanţare, mai exact suma necesară pentru a determina beneficiarul să realizeze investiţia în SEE. Printre altele, beneficiarul trebuie să se angajeze să utilizeze cea mai recentă tehnologie de ultimă generaţie din perspectiva emisiilor de mediu care este disponibilă pentru comercializare;
  • În ambele cazuri, investiţia trebuie să fie menţinută în zona în cauză timp de cel puţin cinci ani, sau trei ani pentru IMM-uri, după finalizarea investiţiei.
 

Ajutoare detaliate mai sus pentru accelerarea tranziţiei ecologice şi pentru reducerea dependenţei de combustibili vor putea fi acordate până 31 decembrie 2025. Alte categorii de ajutoare prevăzute de noul cadru temporar vizează (i) ajutoarele în cuantum limitat, (ii) sprijinul de lichiditate sub formă de garanţii de stat şi împrumuturi subvenţionate, (iii) ajutoarele pentru compensarea preţurilor ridicate ale energiei, (iv) ajutoarele pentru reducerea consumului de energie electrică. Fiind direct legate de situaţia de criză imediată, aceste categorii de ajutoare vor putea fi acordate doar până la 31 decembrie 2023, existând totodată posibilitatea de prelungire a acestor prevederi de către Comisie.

Companiile care au în plan să realizeze investiţii verzi ar trebui să evalueze atent condiţiile în care poate fi acordat sprijinul public şi să se adreseze autorităţilor publice în vederea identificării oportunităţilor de finanţare disponibile, având în vedere evoluţiile recente ale cadrului legislativ la nivelul Uniunii.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Bankers Summit'24