Anul 2025 a început cu promisiunea că nu va creşte TVA şi că vor fi suficiente ajustările la nivelul cheltuielilor bugetare, în primul rând „îngheţarea salariilor şi pensiilor” pentru ca bugetul să se încadreze într-un deficit de 7% din PIB, faţă de 8,6% în 2024.
Şi au dat asigurări ministrul de finanţe şi premierul toată primăvara că nu mai e nevoie de alte creşteri de taxe. Pe ce s-au bazat? Nu ştiau că „îngheţările” erau de fapt creşteri, cel puţin la nivelul cheltuielilor cu salariile bugetarilor? Pe primele trei luni, cheltuielile cu salariile bugetarilor au fost atât de „îngheţate” că au crescut cu 16%, iar pe primele şase luni rata de creştere abia a coborât la 10%. De ce? Pentru că „îngheţarea” a fost făcută la nivelul lunii decembrie 2024, când acestea erau mai mari cu nu mai puţin de 22% faţă de ianuarie 2024.
Abia la 10 luni, conform execuţiei bugetare pe octombrie 2025, ritmul de creştere s-a domolit la plus 5%, în condiţiile în care cheltuielile cu salariile bugetarilor pe lunile iulie-octombrie s-au redus cu 2% an la an faţă de aceeaşi perioadă.
Cu cheltuieli care nu au putut fi puse sub control şi o economie a cărui ritm de creştere nu a oferit încasările din TVA bugetate, a intervenit decizia de a creşte TVA generală de la 19% la 21% plus celelalte majorări.
Din acest punct de vedere, câtă credibilitate mai are şi actualul guvern când spune că actualele creşteri de taxe sunt suficiente şi se va încadra într-un deficit de doar 6,5% sau chiar 6% din PIB în 2026 fără alte majorări? Dacă va fi şi în 2026 ca în 2025?
Acum, întrebarea care se pune este – a adus creşterea TVA încasările suplimentare scontate sau a fost ca în cazul „îngheţării” salariilor o promisiune care nu se vede în cifrele bugetare?
La şase luni, TVA era în creştere cu doar 4% an la an, pe fondul încetinirii economice şi al unei creşteri economice de doar 0,3%. Datele de la Finanţe arată că pe lunile iulie – octombrie creşterea încasărilor din TVA a fost de 17%, în ciuda încetinirii consumului, destul de drastică.
Deci răspunsul este că deocamdată creşterea TVA a funcţionat. A adus mai mulţi bani la buget. Pe primele zece luni, creşterea încasărilor din TVA a fost de 9%, aşa cum era prognozat iniţial în buget. Dar atenţie, acum este o felie mai mare luată de stat dintr-un tort mai mic, pentru că economia s-a strâns sub agresiunea majorărilor de taxe.
Şi nu toate taxele au răspuns la fel. În pofida creşterii nivelului accizelor la electricitate, la alcool, la tutun şi produse cu conţinut ridicat de zahăr, încasările din accize nu au accelerat, aşa cum s-a întâmplat la TVA. Astfel, pe primele şase luni creşterea de încasări din accize a fost de 10%, pentru ca pe primele 10 luni să fie tot de 10%. Ce înseamnă asta? Spre deosebire de modul cum s-au desfăşurat lucrurile la TVA, unde noul nivel de 21% a adus bani mai mulţi, la accize felia mai mare dintr-un tort mai mic... a rămas la fel cu cea care s-ar fi obţinut dacă accizele rămâneau la fel.
Practic, reacţia de scădere a consumului din categoriile accizabile a fost mai mare decât în general pentru bunurile şi serviciile supuse TVA, iar încasările nu au crescut. Cu 10% erau mai mari încasările din accize la şase luni, cu 10% au fost mai mari la 10 luni.
Dar ce s-a întâmplat cu veniturile din CAS, unde au fost creşteri pentru mame şi pensionari? Plus 12% la şase luni, doar plus 10% la 10 luni. În loc să crească ritmul încasărilor, a scăzut. De ce? Aceeaşi explicaţie. Dacă ritmul angajărilor şi al creşterilor salariale scade din cauza încetinirii economiei, automat scade şi nivelul creşterii încasărilor din CAS.
Concluzia este că pe partea de venituri doar la TVA s-a şi obţinut creşterea încasărilor scontată, la accize şi CAS nu. De fapt, surpriza este că la nivelul total al veniturilor bugetului consolidat, de la un ritm de creştere de 12,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut pe primele şase luni ale acestui an, pe primele zece luni creşterea a fost mai redusă (!), de doar 12,3%.
Deci creşterea TVA nu a fost suficientă pentru a compensa frânarea încasărilor din alte categorii de venituri afectate de încetinirea economică (parţial) provocată chiar creşterea taxelor.
La nivelul cheltuielilor, în cele din urmă s-a obţinut o oarecare frânare. De la un plus an la an al cheltuielilor bugetului consolidat de 12,1% pe primele şase luni, la 10 luni creşterea a fost de doar 9,9%.
Aceasta a permis scăderea în sfârşit a deficitului bugetar, cu foarte puţin, de la 6,2% din PIB pe primele zece luni din 2024 la 5,7% din PIB pe primele zece luni din 2025.
Dacă bolovanul lui Sisif are un corespondent în bugetul unei ţări, atunci acesta este bugetul României. Speranţa este că în 2026 să nu o luăm de la capăt.
