De la 1 ianuarie Bulgaria va trece la euro, ceea ce nu este puţin lucru pentru o ţară aflată, precum România, pe ultimele locuri ale clasamentelor din Uniunea Europeană la PIB per capita, salariu mediu sau gradul de urbanizare.
Este posibil ca unii economişti să vină şi să pună că trecerea la euro este prematură, că nu a atins Bulgaria nivelul de „convergenţă reală”. Aceste termen, atingerea „convergenţei reale”, a fost adus în discuţie şi în cazul României în perioada 2013-2015, când toţi indicatorii necesari pentru trecerea la euro erau satisfăcuţi şi la noi – datoria publică, deficitul bugetar, inflaţia, dobânzile la datoria publică şi cursul. Dar „nu s-a vrut”. Istoria va arăta cine nu a vrut trecerea la euro în acea perioadă. Cert este că pentru o ţară precum Bulgaria, cu un PIB de circa 100 miliarde de euro, un pic peste un sfert din cel preconizat pentru România anul acesta, euro va fi o ancoră de stabilitate.
Chiar dacă se poate spune că va consfinţi de fapt situaţia de legare a levei de euro, anterior de marca germană, prin Consiliu Monetar, lichiditatea tranzacţiilor, accesul la finanţare mai ieftină şi nu în ultimul rând sentimentul de apartenenţă deplină la un spaţiu economic care, cu toate slăbiciunile sale de moment, încă reprezintă a doua putere economică a lumii, sunt avantaje la care România încă speră.
Există acum pe piaţă şi alte teorii – că trecerea la euro are mai multe avantaje pentru ţările mai mici – şi într-adevăr am văzut ce grăbite au fost Slovacia, Slovenia, ţările baltice şi mai recent Croaţia să treacă la euro. Şi că ţări precum România, Cehia, Ungaria sau Polonia au şi avantaje dar şi dezavantaje, pentru că au nevoie de flexibilitatea cursului de schimb în caz de situaţii dificile. Bine, pentru Ungaria sau Polonia euro a devenit deja şi un subiect politic, aşa încât calculul strict economic nu va mai fi suficient pentru următorii ani.
Numai că în caz de furtună pe pieţele internaţionale, scutul euro este de folos, după cum s-a văzut până la urmă în cazul Greciei, care acum a devenit capabilă, după reforme dure, să plătească înainte de scadenţă o parte din datoria publică pentru a reduce povara dobânzilor.
Şi iată cum, deşi te-ai fi aşteptat ca euro să vină spre România pe la Vest, ajunge la sud. Sudul devine noul Vest. Aşa cum este Bulgaria văzută uşor depreciativ de români, uite că este peste noi şi la euro, şi la turismul de litoral şi la cel pentru ski, şi dacă începem să calculăm inclusiv la lungimea autostrăzilor raportată la suprafaţa ţării.
Iar la balanţa comercială, care s-ar putea considera „meciul” competitivităţii dintre două state, Bulgaria şi-a majorat exporturile în România în ultimii 10 ani de la 1,9 miliarde de euro la 5,6 miliarde de euro, pe când România şi le-a crescut de la un nivel oarecum asemănător, de 1,9 miliarde de euro, la doar 4,1 miliarde de euro.
Ce înseamnă asta? Că de la un meci egal al comerţului în 2015, în 2024 am ajuns să pierdem la „scorul” de -1,5 miliarde de euro meciul comercial cu Bulgaria, cât a ajuns deficitul comercial. De fapt, părinţii bucureşteni ştiu cel mai bine când la petrecerile copiilor torturile bulgăreşti de la Nedelya sunt printre cele mai apreciate.
Nu doar vecinii bulgari ne-au lăsat în urmă la deficitul comercial. Polonia şi Ungaria au deveni adevărat „ameninţări” pentru stabilitatea externă a României, în condiţiile în care cu Polonia deficitul comercial s-a triplat în ultimii 10 ani, de la 1,5 miliarde euro în 2015 la 4,3 miliarde de euro în 2024, iar cel cu Ungaria s-a dublat. Cum s-a întâmplat? Polonia aproape că şi-a triplat efectiv exporturile către România în ultimii zece ani, de la 3 mld. euro la 8 mld. euro. Exporturile României au crescut doar 1,5 mld. euro la 3,7 mld. euro în aceeaşi perioadă.
Ce ne arată această evoluţie? Că polonezii au crescut, au devenit mai competitivi, şi s-au dus acolo unde au găsit terenul mai slab. Nu mai vorbim de extinderea firmelor poloneze prin achiziţii şi de fondurile de investiţii cu capital polonez care greblează constant pentru oportunităţi pe piaţa locală. Întâi exporţi, apoi te duci cu producţia sau cumperi active - acesta este parcursul pe care l-a aplicat Vestul, pe care îl urmează astăzi punctual polonezii.
Puterea unei economii de a produce este cheia. Dacă ai puterea de a produce, vine şi puterea de a strânge taxe. Nu am auzit de o ţară care să crească prin importuri şi deficite comerciale. Iar dacă o face, o face numai prin datorie externă şi datorie publică, iar scadenţa vine rapid.
Şi cine spune că deficitul comercial şi cel bugetar nu sunt legate ar face mai bine să se uite la tabloul prezentat chiar în astăzi de federaţia patronală Concordia. România, cu 8% deficit bugetar şi 8% deficit de cont curent, este în tablou cu Egiptul la ambele deficite - de cont curent şi bugetar – de peste 5% din PIB. Până şi Serbia, iarăşi o ţară subapreciată, este la doar 3% din PIB deficit bugetar şi la 5% din PIB deficit de cont curent.
Ca şi la fotbal, până să visăm la meciurile din Champions League, să vedem ce facem la meciurile de aici din Balcania, că dacă mergem tot aşa ne cam îmbătăm cu apă rece.
Opinia a fost prima dată publicată la data de 18.12.2025.
