Un contabil a trimis un mesaj Ziarului Financiar prin care propune ca soluţie la evaziunea foarte mare plata TVA de către companii direct către stat în momentul încasării bonurilor şi facturilor.
Cu alte cuvinte, în momentul când persoana fizică face o plată la magazin, partea de TVA să meargă direct la stat, având în vedere că de fapt comerciantul nu este decât un colector al acestei taxe pentru stat.
În condiţiile în care toate casele de marcat sunt legate live la Finanţe în acest moment şi statul ştie non-stop când şi cât încasează orice comerciant, din punct de vedere tehnic această soluţie este posibilă.
Astfel, dacă un bun, o pereche de sandale, costă 100 de lei, cei 16 lei aferenţi TVA-ului, adică 19% din valoarea de 84 de lei cât costă sandalele fără TVA, să meargă direct la stat. Când din cardul persoanei fizice se face plata către comerciant, automat cei 16 de lei să meargă în contul statului. În aceste fel, se mută centrul de greutate de la firme la stat în ceea ce priveşte TVA.
În prezent, firmele încasează TVA, folosesc banii cum vor şi apoi plătesc pe 25 ale lunii următoare TVA către stat scăzând din sumele încasate TVA plătit. O soluţie la evaziune, susţine contabilul, este ca banii de TVA să meargă la stat mai întâi şi apoi să meargă, dacă este cazul, la firmă.
Problema este că un leu din trei lei datoraţi statului pentru TVA nu mai ajunge la stat la 25 ale lunii următoare din diverse motive: fie pentru că se umflă artificial TVA-ul plătit de firme, fie că firma nu plăteşte pur şi simplu la timp, fie că nu încasează în mod real TVA pentru că nu înregistrează bonurile fiscale la adevărata valoare a TVA, fie că se crează aşa numitele „suveici“ în spatele firmelor de la care se cumpără cu TVA cu alte şi alte firme astfel încât se pierde urma acelui TVA care ar trebui încasat de stat.
În 2025, statul ar fi trebuit să încaseze din TVA 136 miliarde de lei, cu 12% mai mult decât în 2024, conform bugetului. Această sumă reprezintă 20% din veniturile bugetului consolidat al statului, fiind a doua categorie de venit după contribuţiile sociale, de 206 miliarde de lei.
Problema este că încasările din TVA au crescut pe primul semestru din 2025 cu doar 2% faţă de necesarul de 12%, astfel încât pe tot anul suma estimată este de 123 miliarde de lei, faţă de cele 136 miliarde de lei cât ar fi trebuit, deci un minus de 13 miliarde de lei. De aici pleacă de fapt toată nevoia de ajustare a deficitului bugetar. La CAS în schimb, unde nu poţi mişca strânga-dreapta ca la TVA, fiind vorba de contribuţiile angajaţilor pentru pensii şi sănătate, veniturile au crescut cu 12% pe primele şase luni, faţă de nivelul prognozat de 9%.
Prin încasarea de către stat a TVA se trece practic centrul de greutate în ceea ce priveşte TVA de la companie la stat, căruia de fapt îi aparţine acest TVA încă de la momentul plăţii, compania nefiind decât un încasator temporar al acestor bani. Situaţia este valabilă şi în cazul accizelor la combustibili sau ţigări, unde nu există de fapt nici un fel de deduceri de partea cealaltă ci banii sunt încasaţi numai de la persoane fizice şi apoi plătiţi statului.
Sigur că or să vină şi critici ai acestor măsuri, a avertizat contabilul care a trimis această propunere. Prima critică va fi: ce face o companie care face un bloc de exemplu, care cumpără materiale şi echipamente timp de doi ani, achită TVA, dar nu vinde apartamente decât din anul trei, când va încasa şi TVA care să compenseze TVA plătit?
Va face ceea ce face şi acum: pe 25 ale lunii va primi de la stat TVA-ul achitat. Dar va primi pentru că va avea de unde, având în vedere că atunci când a achitat către furnizori materiile prime şi materialele cei 19% aferenţi TVA s-au dus direct în contul statului şi nu în contul firmelor către care s-au achitat facturile.
Astăzi, firma care face blocul doar dovedeşte că a achitat TVA către furnizori şi se duce la stat cu TVA-ul de încasat având ca dovadă facturile de plată. Însă banii de TVA au mers de fapt în conturile firmelor furnizoare care la rândul lor urmează să plătească la 25 ale lunii TVA către stat, dacă au încasat mai mult decât au plătit.
Aşa că nu se ştie dacă acei bani plătiţi de dezvoltator au şi ajuns la statul român. Prin plata TVA direct în contul statului la fiecare tranzacţie, statul se asigură că acei bani sigur există şi că nu se evaporă cum se întâmplă acum.
Ce fac unele firme furnizoare din construcţii să nu mai plătească TVA-ul de exemplu, pe care l-au încasat? Acumulează ce acumulează, apoi mută activitatea pe altă firmă. În mediul de business, de multe ori vine şi spune o firmă care are acelaşi sediu, face aceleaşi activităţi şi are aceeaşi oameni: nu-mi mai elibera factura pe firma X, eliberează pe firma Y. De ce? Cui îi mai pasă? Verifică cineva cum se mută angajaţii cu zecile şi sutele de pe o firmă pe alta? Ce se întâmplă cu firmele care acumulează obligaţii către buget? Se mută obligaţiile mai departe către alte şi alte firme şi până la urmă la revedere cu TVA-ul încasat şi care ar fi trebuit să ajungă la stat.
În acest moment, încasările din TVA reprezintă bani pe care companiile îi au la dispoziţie şi de multe ori sunt scoşi din firme prin diverse mijloace. Problema statului nu este că nu stabileşte TVA de plată real, ci că nu se încasează acest TVA.
În condiţiile în care dispar 30% din TVA pe care ar trebui să-l încasezi, contabilul care face această propunere spune că fără astfel de măsuri oricât ai majora nivelul TVA, de la 19% la 21% cum se va întâmpla de la 1 august, încasările nu vor creşte cu adevărat.
