Demisia preşedintelui Iohannis a luat pe toată lumea prin surprindere, cu toate că declaraţiile de la sfârşitul săptămânii trecute ale unor lideri politici, precum şi luarea de poziţie destul de directă a candidatului la preşedinţie Crin Antonescu sugerau că s-ar putea întâmpla ceva major astăzi.
Unii spun că a făcut bine pentru că a clarificat jocul politic şi a eliberat terenul pentru confruntarea care va avea loc în mai. Alţii spun însă că, dimpotrivă, acceptând cerinţa principală a opoziţiei, a cedat în faţa celor care contestă hotărârea Curţii Constituţionale de la sfârşitul anului trecut, prin care s-a anulat turul întâi de alegeri la preşedinţie.
După toate probabilităţile, Iohannis s-a enervat – şi din discursul său cam asta a reieşit, că era foarte nervos şi dezamăgit – pentru că membrii Biroului Permanent din Parlament au votat în unanimitate admiterea începerii procedurii de suspendare. Demisia sa este din anumite puncte de vedere foarte riscantă pentru că poate însemna o scânteie de mobilizare a celor care contestă hotărârea Curţii Constituţionale. De acum înainte, va conta foarte mult cât vor sta pe picioare, cât de fermi vor fi liderii partidelor care susţin hotărârea Curţii Constituţionale.
Cât despre hotărârea Curţii Constituţionale, poate puţini se gândesc că atunci când merg la dentist, la mecanicul auto sau la profesorul de matematică cu copilul la meditaţii nu-şi dau ei cu părerea despre cum să-i trateze dentistul, ce tratament să le aplice sau cum se rezolvă o integrală, pentru că pur şi simplu nu au pregătirea necesară. Similar, oameni care nu ştiu cât fac (x+1) la pătrat, dar când apasă pedala unei maşini pun în mişcare două tone fără să ştie care sunt principiile de fizică, de chimie care fac ca această maşină să se mişte, nu ezită să comenteze decizia Curţii Constituţionale luată de specialişti.
Din păcate, neîncrederea în actul de ştiinţă, în educaţie, şcoală şi în valoarea ştiinţei şi a educaţiei în general devine tot mai mare nu numai în România.
Însă nu ai cum să nu ţii cont de toate tendinţele din societate şi nemulţumirile oamenilor faţă de modul cum evoluează România au un anumit nivel de fundament. Nu este destul. Chiar dacă salariul mediu net a crescut de la 350 de euro în 2014 la 1.050 de euro în 2024, chiar dacă PIB per capita s-a dublat în aceeaşi perioadă, chiar dacă în sfârşit România construieşte 200 de kilometri de autostradă pe an iar până la sfârşitul anului vom lega pe autostradă Craiova de Iaşi, Bucureşti şi Constanţa, nu e destul. Iată că nu e destul. Paradoxal cu situaţia pe care o traversăm din noiembrie încoace, ultimul deceniu a fost pentru România unul din cele mai bune decenii din istorie. Chiar dacă patru milioane de români au plecat în străinătate în anii anteriori şi suntem cu naşterile la minim istoric, din centrul Capitalei şi până la cea mai mică localitate din judeţul Botoşani schimbările se văd.
România a intrat pe un făgaş de pe care nu are cum să o scoată nimeni, dar asta nu înseamnă că intrarea pe acest făgaş s-a realizat fără luptă. Progresul în istorie a venit doar cu luptă. Oamenii cu adevărat dedicaţi cauzei şcolii, educaţiei, dezvoltării prin învăţare, dedicaţi binelui societăţii româneşti vor trebui de acum încolo să fie mult mai vocali pentru a apăra acest drum. Profesioniştii, oamenii cu studii trebuie să aibă încredere unii în alţii. Aşa cum medicii, arhitecţii, inginerii constructori ştiu cel mai bine să se ocupe de domeniul lor de activitate şi trebuie să ai facultate şi ulterior ani de specializare, la fel este şi în domeniul juridic. Societatea nu poate fi condusă decât prin oameni bine pregătiţi în domeniile lor de activitate. Nu poţi să pui doctori în spitale oameni fără diplomă, la fel e şi în domeniul juridic, al experţilor în Constituţie.
Românii au cheltuit 9 miliarde de euro în 2024 pe vacanţe în străinătate, faţă de 1,5 miliarde de euro cât au cheltuit în 2014. Nu poate să spună nimeni că o ţară unde există această dinamică este o ţară care merge într-o direcţie greşită. Într-adevăr, poate că banii ar trebui cheltuiţi mai cu cap, să mai cumpărăm şi active de 4-5 mld. euro în străinătate pe an, care să aducă venituri viitoare. Şi gradul de educaţie financiară, chiar şi al celor care dispun de resurse suficiente, este la un nivel destul de jos. A se vedea cazul Nordis. Lucrurile sunt legate între ele. Apropo, o curăţenie pornind de la acest caz ar fi necesară pentru a recâştiga încrederea oamenilor.
