Banii disciplinează oamenii şi organizează lumea într-un mult mai eficient decât conştiinţa, după cum s-a dovedit, însă există un resort care poate fi la fel de puternic ca cel financiar: sentimentul de apartenenţă.
Sentimentul de apartenenţă la o familie, la un grup, la o clasă, la o şcoală, la o generaţie, la un cartier, la un oraş, la galeria unei echipe de fotbal sau la o ţară este un motor la fel de puternic pentru acţiunile indivizilor ca şi acela de a câştiga bani.
De aceea, o iniţiativă precum Repatriot, care a plecat de la ideea de a aduce împreună oamenii de afaceri locali cu românii plecaţi în străinătate şi deveniţi antreprenori, iar acum adună laolaltă români vârfuri în diverse specialităţi din întreaga lume pentru a-i celebra în fiecare an, are tracţiune tot mai mare.
Chiar fără să-şi dea seama, oamenii se adună împreună cu semenii lor pe care îi simt cel mai aproape pentru că asta le creează o stare de bine. Nu există sau e greu de formulat o economie „a stării de bine”, însă după cum se vede aceasta îşi face loc tot mai mult în mintea şi opţiunile noilor generaţii, care acceptă mai puţin pentru mai mult.
Întrunirile Repatriot – ultima fiind desfăşurată săptămâna trecută - sunt un prilej pentru a injecta de fapt încredere în cei rămaşi acasă de la cei plecaţi şi care au avut cariere prestigioase în mari universităţi, la mari companii, în mari orchestre sau pe marile scene ale lumii că este posibil şi că în contextul potrivit românii pot ajunge la performanţă.
Ce este diferit faţă de acum 10 ani când a început proiectul este că tot mai mulţi încep să vadă diferenţa dintre acasă şi străinătate şi să fie atraşi acasă. Nu ştiu dacă a studiat cineva puterea geografiei, geologiei şi a biologiei – plante, animale şi oameni – asupra unui individ care se dezvoltă într-un anumit spaţiu.
Dar este greu de crezut că relieful, aerul, apa, iarba, plantele, soarele, ploaia sau chiar pur şi simplu pământul pe care mergi nu are influenţă asupra celui care creşte într-un anumit mediu sau altul. La viţa-de-vie există conceptul de terroir - solul, altitudinea, apa, vântul, temperatura, dar şi soiul de viţă, metoda de plantare, de îngrijire sau de culegere a strugurilor - care determină calităţile vinului. De ce nu ar fi valabil ce e pentru viţa-de-vie şi pentru om? Oamenii sunt atraşi fără voia lor de cei ca ei, de locul lor, de aici sentimentul de apartenenţă.
Încet-încet oamenii îşi vor da seama că valoarea a ceea ce au aici este mai mare decât ceea ce ar putea avea în altă parte. Este adevărat că mirajul societăţilor organizate la virgulă este mare. Dar în acelaşi timp trebuie înţeles şi de ce aceste societăţi şi economii precum Olanda, Germania sau Elveţia, de exemplu, au ajuns să fie organizate la virgulă. Pur şi simplu pentru că acolo istoric resursele au fost mult mai limitate. Olanda are 40.000 km pătraţi şi 17 milioane de locuitori, România are 230.000 de km pătraţi şi 19 milioane de locuitori.
Normal că într-un spaţiu cu densitate mare a populaţiei nevoia de organizare, de disciplină şi de prevedere a ceea ce se poate întâmpla mâine este cu mult mai mare. De asta a apărut în Olanda prima firmă din lume, Compania Indiilor de Est, de asta la ei sistemul financiar -bancar sau de asigurări este unde este. De asta plantează olandezii roşii nu în pământ ci în sistem hidroponic - fără sol. Când n-ai sol, plantezi roşii fără sol. Şi culmea, cele fără sol au o producţie de douăzeci de ori mai mare 🤣. Când eşti sărac – adică nu ai sol, nu ai resurse, faci orice să fii bogat - adică inventezi roşiile fără sol, recuperezi pământul din mare, te organizezi minut cu minut să supravieţuieşti.
Când eşti bogat în resurse, cum este România, presiunea nu este atât de mare. Pe primele trei locuri în UE la producţia de floarea soarelui, la grâu şi porumb, nu-ţi baţi capul zi de zi cum să transformi această resursă naturală în prosperitate. Solul, vântul, clima – nu te-au pus să te organizezi minut cu minut, la virgulă. Duci cerealele în Germania şi Olanda, la cei organizaţi pentru că nu au avut de ales de-a lungul istoriei, fiind mulţi pe pământ puţin, şi aduci carnea de la abatoarele lor. Eşti bogat în resurse, ai şi soare, ai şi apă, ai şi păduri, dar eşti sărac financiar tocmai pentru că nu ai această presiune atât de mare de a te organiza.
Ei sunt bogaţi pentru că sunt săraci, noi suntem săraci pentru că suntem bogaţi.
