Datele privind evoluţia producţiei industriale în luna august nu sunt încurajatoare pentru prognoza de creştere economică în 2025. După o evoluţie în revenire la începutul verii, luna august a adus din nou o scădere faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, de 1,1%.
De subliniat este lipsa de orizont din Germania, unde producţia industrială a avut una dintre cele mai mari scăderi din întreaga Uniune Europeană, de 4,6% august la august. Economia germană este în continuare în căutarea unui nou model, în condiţiile în care lipsa gazului ieftin de la est şi competiţia tot mai acerbă cu China dă frisoane industriaşilor germani.
Aceasta este, de fapt, astăzi, cea mai mare problemă a Europei: încetinirea creşterii economice din zona euro şi mai ales din Germania, care are o pondere de 25% în PIB-ul Uniunii Europene.
România este un partener privilegiat pentru Germania, fiind primul investitor local şi numărul 1 în ceea ce priveşte exporturile şi importurile.
De fapt, aceasta este „sursa“ încetinirii economiei locale în ultimii 3 ani. Ceea ce a adus progres şi joburi mai ales în vestul ţării este acum cauza pentru declinul producţiei industriale.
Noroc că ponderea exporturilor în PIB-ul României este de doar 25% faţă de 50% în cazul Ungariei sau a altor ţări din Europa Centrală şi de Est mai la vest decât România, unde investiţiile germane au venit şi mai devreme. În Ungaria, spre exemplu, corelaţia este şi mai strânsă, în august având loc o scădere a producţiei industriale de 4,6%.
Industria germană, în special cea de automobile, trece printr-o transformare masivă, iar investiţiile de care se vorbeşte, în echipamente militare şi capacităţi de apărare, nu pot acoperi zecile de mii de joburi pierdute numai în această săptămână în Germania, în industria auto.
Germania, la rândul său, „pătimeşte“ ca urmare a structurii sale de economie intensiv exportatoare.
Italia şi Franţa, celelalte două mari economii din zona euro, sunt mai diversificate atât sectorial cât şi geografic la export, astfel încât, în această perioadă nu experimentează scăderi atât de brutale ale producţiei industriale. Producţia industrială în Italia a scăzut în august cu 2,7%, în Franţa a crescut cu 0,5%
În Europa de Est este uimitor cum Polonia reuşeşte să se păstreze pe plus, având estimată cea mai înaltă rată de creştere în 2025.Economia poloneză va ajunge în 2025 la un PIB de 1.000 de miliarde de euro, ceea ce îi va permite includerea în Top 20 economii ale lumii.
Deşi este legată la rândul său foarte puternic de economia germană, ce are în plus Polonia faţă de celelelte ţări din Europa Centrală şi de Est este un puternic capital autohton care a reuşit să se extindă şi în străinătate, de unde culege astăzi roadele.
Astfel, se estimează că Polonia va avea o creştere de 3,5% în 2025 faţă de 2,8% în 2024, conform Institului Economic din Viena. Doar Turcia, în această zonă, este la fel de dinamică, cu o creştere estimată de 3,5% anul acesta, faţă de 3% în 2024.
România este aşteptată să crească cu 0,5% în 2025, faţă de 0,8% în 2024. Surprinzător, chiar şi Ucraina, aflată în război, va avea o creştere, conform Vienna Economic Institute, de 3% în 2025, faţă de 3,3% în 2024.
Problemele economiei germane se reflectă în nivelul redus de creştere din zona euro, de doar 0,7% în 2024 şi o perspectivă de 1% pentru anul acesta.
Bineînţeles că nu se poate trece peste noapte la un nou model de creştere economică nici în cazul Germaniei şi nici în cel al României. Însă, pentru economia românească este evident că o mai bună dispersie geografică şi sectorială a exporturilor, deschiderea de noi pieţe, dar şi un consum local mai solid, ar putea compensa frânarea dată de relaţia foarte strânsă cu economia germană.
De fapt, „patimile“ economiei româneşti din ultimii 3 ani aici îşi au explicaţia, precum şi în dificultăţile cu care se confruntă industria de IT&C pe plan global, în anii din urmă un driver pentru un nivel de peste 2-3% al creşterii economice locale.
O strategie pentru acoperirea consumului extern din producţia locală va aduce valoare adăugată suplimentară în condiţiile în care majoritatea este de acord că în prezent fiecare euro suplimentar de cheltuială în economie contribuie mai mult la producţia din alte ţări. Şi nici nu trebuie să mergem prea departe.
Puţini ştiu că în Top 5 al ţărilor cu care România are deficit comercial sunt vecinele Bulgaria, Ungaria şi Polonia. România a avut exporturi de 4 miliarde de euro în Polonia în 2024 şi importuri de
8 miliarde de euro. Deci, iată explicaţia pentru care Polonia rămâne pe creştere de peste 3%: excedente comerciale.
Orice euro scăzut din deficitul comercial şi de cont curent va fi un euro adăugat la PIB-ul României.
Nu este necesar să producem orice, aşa cum spun criticii ideii că România trebuie să-şi folosească cât mai mult resursele şi materia primă pentru producţie locală, însă nu putem compensa influenţa negativă dată de evoluţiile celui mai mare partener comercial în alt fel.
Şi atunci vom avea şi reducerea deficitului bugetar, care pare astăzi o Fata Morgana.
