În condiţiile în care 100.000 de oameni din judeţele Prahova şi Dâmboviţa nu au în continuare apă curentă, ar fi fost normal că Ministrul Mediului să meargă într-una din aceste localităţi şi să nu plece de acolo până nu se rezolvă problema.
Să fie cu adevărat parte şi să arate că este împreună cu cei care sunt puşi astăzi într-o situaţie dificilă. Abia când ajungi să te confrunţi direct cu problema, eşti cu adevărat pus în situaţia de a găsi soluţii.
Toate datele arată că situaţia din Prahova a fost provocată de o lipsă de colaborare între instituţiile implicate şi de o lipsă de prevedere. Pur şi simplu nu a fost evaluat riscul. Cel mai rău scenariu nu a fost luat în considerare.
Peste toate acestea, peste toţi aceşti paşi greşiţi, vine faptul că avem de-a face cu o scadenţă uriaşă. Aici nu e vorba numai de baraje cărora le expiră durata de funcţionare şi trebuie curăţate. Şi este absolut ilustrativ faptul că nu reuşim să curăţăm ceea ce au construit alţii acum 60 şi 70 de ani.
Însă vine o scadenţă şi în multe alte sectoare precum căile ferate, sănătatea sau infrastructura pentru educaţie.
La căi ferate viteza de deplasare medie este mai redusă decât în 1990 atât pentru transportul de călători cât şi pentru cel de marfă.
70% din reţeaua de cale ferată este nemodernizată şi trebuie ca trenurile să circule sub viteza maximă pe care o pot avea.
În sănătate aproape că nu există săptămână să nu fie vreun incendiu provocat de instalaţia electrică a vreunui spital.
Iar în educaţie încă există sută de şcoli cu toalete în curte în mediul rural. Nimeni nu vine cu vreun plan de construcţie a unor campusuri moderne după modelul celor din învăţământul privat cum sunt Şcoala Franceză sau Şcoala Turcă. Nici măcar Dominic Fritz, primarul care a trăit în Germania al Timişoarei, nu a adus o şcoală ca în Germania la Timişoara, cu program de la 9 la 3, cu săli de pictură, de sport, bazin, săli de muzică şi de masa.
Când întrebi ministrul educaţiei despre infrastructura şcolară ţi se spune că este de competenţa primăriilor. Însă ţi se răspunde de parcă aceasta ar fi un dat. De parcă Spiru Haret, omul care a făcut sute de şcoli în rural acum 100 de ani, s-a bazat pe primari. De ce nu ar putea Compania Naţională de Investiţii spre exemplu să facă şi campusuri şcolare aşa cum am făcut în aceşti ani săli de sport şi stadioane? Apropo, cum să faci stadioane de sute de milioane de euro dar să nu aloci bani pentru modernizarea barajelor la timp?
Vin alegerile în Bucureşti, iar aici o altă o gaură neagră este STB-ul, unde tramvaiele aproape că sar după şinele care aşteaptă de decenii să intre în planuri de modernizare. O altă scadenţă.
Este evident că în toate aceste domenii avem de-a face cu scadenţe care vin, scadenţe ascunse, ca o datorie care nu figurează în scripte, dar există. Ca o datorie în afara bilanţului.
De fapt, datoria publică ar trebui să fie 120% din PIB, nu de 60% cât e acum, şi e necesar să ne pregătim să înfruntăm această datorie publică dacă vrem să modernizăm spitale, şcoli, baraje şi drumuri.
Întrebarea este cu cine facem aceste obiective de infrastructură, în condiţiile în care încap pe mâna unor oameni care nu sunt pregătiţi specific pentru respectivul domeniu de activitate.
Aşa cum sedimentele se acumulează la baza barajului şi împiedică funcţionarea valvelor de scurgere, la fel straturi după straturi de numiri politice pur şi simplu au acoperit ca nişte sedimente, ca un nămol, pe cei care încă înţeleg si pot face ceva în toate aceste companii de stat.
Din păcate nici noii veniţi tineri nu au de partea lor decât o nouă atitudine de multe ori. Dacă nu ştii să vorbeşti pe limba lor, dacă nu poţi ţine o conversaţie cu inginerii de la mediu, de la silvicultură, de la baraje, în mod natural o să fii înghiţit.
Nimeni nu spune că actualul ministru al mediului Diana Buzoianu nu este bine intenţionată, dar pregătirea sa profesională nu o indică pentru această poziţie. Si la fel este cazul şi al altor miniştri sau secretari de stat.
Nu poţi să vii să spui permanent noi nu ştim să facem, statul e slab, faceţi voi planuri strategice şi aşa mai departe. Oamenii te-au ales ca să ştii, să faci, ţi-au dat problemă aşteptând să o rezolvi tu, că ai spus că ştii, nu să o pasezi altora.
Mai e puţin şi se termină 2025 şi tot mai mulţi au senzaţia că din acest an nu vor rămâne decât creşterea TVA şi inaugurarea Catedralei Neamului.
Cum a reuşit biserica să se mobilizeze şi să facă această investiţie, iar Bucureştiul care are aproape treime din puterea economică a ţării nu a fost în stare să facă măcar planurile darămite construcţia unei noi săli de sport de mari dimensiuni şi a unei noi săli de concerte?
Câteodată onestitatea de a nu intra în domenii care te depăşesc şi în care nu ai expertiză e la fel de importantă ca onestitatea de administra corect activele statului. Bunăvoinţa nu este de ajuns.
