Opinii

Sorin Pâslaru, ZF: Poţi să furnizezi energie electrică şi gaz fără să produci? Anomalia furnizorilor fără producţie duce la anomalia subvenţionării a 90% dintre consumatori. Frigul din şcolile şi spitalele din Timişoara nu e de CSAT?

Sorin Pâslaru, redactorul-Şef al ZF

Sorin Pâslaru, redactorul-Şef al ZF

Autor: Sorin Pâslaru

27.01.2022, 00:05 26862

Subiectul politic al începutului de an este schema de subvenţionare pentru consumul de energie electrică şi gaze. Prima variantă nu a fost bună, pentru că nu cuprindea destui consumatori, iar în această săptămână a fost promovată prin ordonanţă de urgenţă a doua variantă.

Ideea este să cuprindă 90% din cele 8,5 milioane de locuinţe din România. Nu se acceptă o limitare a preţului la producători la gaz sau energie electrică, în numele „pieţei”, dar se acceptă ca 90% dintre consumatori să fie subvenţionaţi din bani publici.

Acum, dacă ajungi să subvenţionezi, să intervii pentru 90% din consumatori, ce fel de piaţă mai ai? Ce face statul român astăzi? Impozitează cu 85% profiturile „extra” obţinute de producătorii de energie şi gaze şi din banii respectivi plăteşte furnizorii ca să menţină preţurile la limita convenită.

Ai deja un „abuz” – de ce să plătească impozit suplimentar producătorul de energie?, se poate pune întrebarea. Asta e piaţa, să plătească 16% impozit pe profit, cât e legal. Apoi vii cu banii să subvenţionezi 90% dintre consumatori, că nu fac faţă la preţurile energiei şi gazului. Dar de ce să îi subvenţionezi? Ori e economie de piaţă, ori nu e, nu-i aşa?

Toate astea ca să nu umbli la preţurile de vânzare ale producătorilor.

Păi de ce îi laşi pe producători să crească preţurile de 10 ori? S-a scumpit apa pe Dunăre, cărbunele, gazul care este scos 80% din România?

Ce este asta? Să muţi banii dintr-un buzunar în altul, cu complicaţii administrative incredibile. Totul în numele mantrei „pieţei”. Care piaţă, când sunt doar doi producători de gaz în România, care ţin circa 80-90% din piaţă, restul fiind din import de la ruşi?

La energie electrică sunt 3-4 mari producători mari, profilaţi pe surse – hidro, nuclear, cărbune, gaz – plus alte câteva zeci pe solar şi eolian.

Competiţia ar fi bună, şi este cea mai bună soluţie pentru a ajunge la un optim de producţie şi preţ. Dar asta în piaţa Obor, la mere şi cartofi. Dar de unde s-o iei în acest sector al energiei care înseamnă investiţii de zeci de miliarde de euro şi „canale” unice de distribuţie?

La energie electrică, poate că ar fi fost un capăt de competiţie dacă s-ar fi creat holdinguri care să aibă producţie de toate categoriile: cărbune, apă, gaz, solar, eolian –, ca în Italia, Austria sau Germania şi care să iasă pe piaţă cu un preţ final determinat de un mix energetic construit în interiorul companiei.

Cu producătorii separaţi în funcţie de producţie, niciodată nu o să poţi pune în competiţie preţul hidro cu cărbunele sau gazul. E un non sens.

Nu se poate limita preţul local la energie şi gaz, ni se spune, pentru că s-ar exporta imediat. Păi când se pune problema de import de energie electrică, să-şi aducă, de exemplu, ruşii de la Alro curent electric de acasă, nu se poate.

Spune un reprezentant al furnizorilor: să se roage consumatorii ca furnizorii să nu le denunţe contractul dacă ajung în imposibilitatea de a mai face faţă financiar scumpirii energiei. Extraordinar! Adică ei se angajează la un preţ, dar ştii, dacă nu pot cumpăra de la producător la preţul vizat, să ştii consumatorule că o să te notific şi o să rup contractul. Te interesează ce faci după aia.

Păi mai are rost existenţa acestor furnizori în aceste condiţii? Adică sunt doi producători de gaze naturale, Romgaz şi Petrom, şi zeci de furnizori care plimbă nişte hârtii şi te avertizează că dacă el nu mai poate cumpăra la preţul estimat, rămâi fără gaz. În plină iarnă! Păi e normal să mai aibă licenţă acel furnizor? La ce mai sunt buni aceşti aşa-zişi furnizori fără producţie? La energie electrică, vedeţi vilele şi conturile directorilor responsabili cu achiziţiile de energie electrică din diverse companii private, inclusiv multinaţionale, ca să înţelegeţi cum stă treaba.

Şi mă rog ce competenţe extraordinare de business are acest furnizor pe piaţa gazelor de poate să se interpună între cei doi unici producători şi consumatori? Ce ştie el să facă? De ce nu pot, pur şi simplu, cumpăra oamenii gaz de la Romgaz şi Petrom şi s-a terminat şedinţa? Aşa cum se întâmplă în Ungaria de la MOL sau în Norvegia de la Statoil.

Ieri, CSAT-ul a discutat măsura în care energia poate deveni o armă în războiul care stă să înceapă la câteva sute de kilometri mai la est. Deocamdată această armă este folosită de români contra românilor: în Timişoara - unde se spune că PIB/capita este mai mare decât în Spania - şcolile trec în online pentru că este frig în clase şi oamenii aduc pături în spitale pentru pacienţii îngheţaţi.

Frigul din clase din Timişoara nu e de CSAT? Cum s-o fi desfăşurat CSAT-ul? E căldură la Cotroceni sau au adus aeroterme?

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO