Achiziţia Biofarm, una dintre cele mai cunoscute companii româneşti producătoare de medicamente, care are în portofoliu Colebil şi Triferment, de către gigantul polonez de profil Polpharma, la un preţ de patru ori cifra de afaceri şi de 12 ori profitul net, ar trebui să atragă atenţia antreprenorilor şi industriaşilor locali din două motive.
Întâi că sunt luaţi de mult în vizor de către polonezi, care sunt gata să înghită orice în România, aproape la orice preţ, ceea ce mulţi ştiau dar e bine să fie şi mai atenţi la treaba asta. Şi în al doilea rând, că afacerile lor valorează mult mai mult decât s-ar putea gândi astăzi.
O afacere este evaluată la ce va produce în viitor, chiar dacă este bazată pe cifre actuale sau din trecut. Iar aceşti multipli de tranzacţionare arată ce bine văd viitorul şi cât de curajos întreprinderile poloneze.
De fapt, se spune de mult că Polonia este cu 10-15 ani înaintea României şi că în general dacă vrei să ştii ce va fi în România în următorii cinci ani este suficient să te uiţi la piaţa poloneză - când este vorba de dezvoltarea de spaţii comerciale, spaţii logistice, dezvoltarea turismului, a educaţiei sau a sănătăţii private, a consumului per capita de diverse produse sau servicii.
Polonia a atins deja borna de 1.000 de miliarde de euro PIB şi a intrat în liga celor mai mari 20 de economii din lume. Însă ce este important în aceste tranzacţii este faptul că „benzina“ lor provine din capacitatea investiţională, care se bazează pe acumulările din aceşti 30 de ani de creştere continuă a PIB-ului polonez. Bursa poloneză are lichiditate de 300 mil. euro pe zi, de 10-15 ori mai mult decât cea românească, deci iată puterea capitalului acumulat. Polonia a reuşit să rămână pe creştere economică în cea mai gravă criză financiară pe care a traversat-o lumea, în perioada 2008-2009, printr-un amplu program de reducere a taxelor şi a contribuţiilor sociale, pentru care a avut spaţiu fiscal.
În continuare şi-a asigurat un ritm mediu de creştere econonomică de 3% pe an pe baza investiţiilor în infrastructură, menţinându-şi sursele de energie clasice inclusiv pe cărbune, prin programe masive de atragere de investiţii străine directe dar şi de sprijin al capitalului local şi, nu în ultimul rând, prin modernizarea educaţiei şi a educaţiei de business.
Polonezii au absorbit conceptele americane de management şi de business încă din anii ’70, când şi-au trimis cei mai buni studenţi la specializări în Statele Unite. Unul dintre aceştia, Leszek Balcerowicz, a fost arhitectul trecerii economiei poloneze la economia de piaţă printr-o terapie de şoc, care a funcţionat însă doar în Polonia. Un accelerator al creşterii economice a fost, de asemenea, gradul foarte bun de absorbţie a fondurilor europene.
Pe de altă parte, criticii spun că polonezii au mers aşa de bine doar pentru că au beneficiat de Statele Unite ca principal aliat în Europa Centrală, situată strategic între Germania şi Rusia, sigurele forţe care conjugate ar putea pune probleme pe termen lung colosului american, conform strategilor americani. Polonezii au primit ştergerea la jumătate a datoriei externe în 1990 ca premiu că au contribuit la demantelarea blocului comunist.
Ofensiva Poloniei în România a început prin investiţii străine directe, precum Maspex, în sucuri de fructe şi ape minerale, iar în ultimii ani a accelerat până la un ritm de aproape 3-4 tranzacţii pe an. În ultimii ani au fost preluate companii din turism, distribuţie, industrie, vinuri şi iată, acum, farma.
Preluarea Biofarm cu aproape 260 de milioane de euro a fost o adevărată lovitură pentru vânzători, însă pentru economia românească şi capitalul local dintr-o industrie strategică precum farma, trebuie recunoscut că pe termen lung nu este neapărat un câştig. România are un deficit de 6-7 miliarde de euro pe piaţa farma. Importă de 8 miliarde de euro pe an medicamente cu prescripţie şi consumer-healthcare - adică medicamente fără prescripţie (OTC) şi suplimente alimentare - şi produce de doar 1 miliard de euro pe an. Cu tot acest deficit, expertiză istorică există, capacităţile locale au fost modernizate şi vectorii din această piaţă, precum Zentiva (Bucureşti), Antibiotice (Iaşi) sau Terapia (Cluj), pot constitui bazele unei rampe de lansare pentru una dintre industriile cu cea mai mare valoare adăugată la nivel mondial. Iar prezenţa şi protecţia capitalului autohton aici ar fi fost şi ar fi de dorit, dacă vrem să contăm în viitor nu numai ca furnizor de forţă de muncă.
Polpharma este cea mai mare companie poloneză de medicamente, cu afaceri de 1,3 miliarde de euro, jumătate din producţie fiind medicamente cu prescripţie şi cealaltă jumătate OTC şi suplimente. Biofarm a avut 60 mil. euro afaceri şi 20 mil. euro profit în 2025, iar preţul tranzacţiei a fost de aproape 260 mil. euro pentru 100% din companie.
„Vrem să fim în top rapid şi ne uităm chiar la locul 1“, a declarat ieri curajos la Bucureşti responsabilul pe Europa de Sud-Est al polonezilor, care au opt fabrici în Polonia şi una în Kazahstan.
Preţul dat pe Biofarm este un indicator pentru alţi antreprenori români din alte industrii cât de atractivă este considerată economia României în următorii 10-20 de ani. Polpharma a venit aici atât pentru piaţă de desfacere, a doua cea mai mare piaţă pentru medicamente din Europa de Est, după Polonia, cât şi pentru capacităţile de producţie locale şi forţa de muncă. Toate pariurile poloneze - din turism, industrie, vinuri (Purcari) sau farma – arată valoarea reală a businessurilor locale.
Încă nu au ajuns firmele româneşti în atenţia marilor jucători globali din Franţa, Marea Britanie sau Statele Unite pentru că tichetele ar trebui să fie de 500 de milioane – 1 miliard de euro ca să atragă atenţia. Atunci s-ar putea să fie surprize şi multiplii să fie chiar mai mari decât cei plătiţi de polonezi.
Până să ajungă marele capital internaţional, este clar că Polonia are cap compas România şi în afară de business există şi calcule politice şi geostrategice în spatele acestor tranzacţii. Capitalul polonez are la rândul său de multe ori în spate capital american, cum este cazul reţelei de retail Zabka, care dezvoltă de doi ani reţeaua de supermarketuri Froo în România şi are în spate fondul de investiţii american CVC.
Probabil că vom vedea în curând capital polonez mult mai implicat şi în sistemul bancar şi cel de asigurări. PKO Bank, cea mai mare bancă poloneză, a venit de doi ani, dar deocamdată este focusată pe finanţări corporate, mai ales pentru companiile poloneze prezente local. Alte iniţiative, precum Alior Bank sau Idea Bank, nu şi-au găsit „fit“-ul pe piaţa locală, însă este posibil să fie surprize în anii următori şi pe piaţa financiară. Pentru bursa locală delistările Purcari şi Biofarm nu sunt deloc o veste bună, dar asta e viaţa.
Până una-alta, ideea este că cine vrea să vândă poate să vândă sus. Probabil că există deja un „premium“ românesc în evaluările de M&A, având în vedere ce poftă de achiziţii au polonezii pe piaţa locală.
