Partea bună a refuzului Austriei privind accesul României în Schengen este că a trezit în societatea românească un sentiment de încredere şi de revendicare a unei poziţii a ţării în Europa şi în lume. Pentru prima dată, după zeci de ani, societatea, businessul şi liderii politici s-au aflat în majoritate pe aceeaşi linie: România merită să acceseze acest spaţiu de liberă circulaţie. De foarte multe ori, în trecut, un insucces extern se repercuta în acuze interne între diverse grupuri, iar în general, în relaţia României cu Uniunea Europeană, de fiecare dată când apărea o situaţie aparent nedreaptă la adresa României, existau voci care o justificau prin incapacitatea sau erorile locale. De data aceasta, oamenii, companiile, administraţia s-au aşezat pe aceeaşi voce şi chiar dacă a venit dintr-o frustrare, parcă s-a recreat un sentiment naţional, ceea ce nu este deloc un lucru rău. Pentru orice realizare la nivelul unei naţiuni este necesară o mobilizare şi un crez, un orizont.
Pasul următor ar trebui să fie folosirea acestei energii pentru a schimba starea de lucruri din ţară acolo unde e necesar - spre exemplu, în infrastructură, în educaţie, în sănătate, în calitatea vieţii sau în eficienţa aparatului administrativ. Ca urmare, dacă această energie descoperită de refuzul Schengen şi această unitate la nivel social, de business şi administrativ s-ar transpune, spre exemplu, în implicarea privind bugetul care tocmai este aprobat în aceste zile, poate că România ar arăta mai devreme altfel aşa cum ne-o dorim.
Bugetul României tocmai este votat în aceste zile în Parlament, însă la fel ca de cele mai multe ori până în prezent, tot procesul este pe repede înainte. Cel mai puternic instrument de administrare a României trece fără observaţii şi fără analiza celor pe care îi priveşte acest buget: cetăţenii şi firmele României. La o reuniune recentă a liderilor de business din România la guvern cu premierul, acesta i-a anunţat că este nevoit să plece la Parlament să voteze bugetul şi s-a întors. Din păcate, niciunul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din România nu a avut reacţia să îl întrebe pe premierul Ciucă „care buget, că noi nu l-am văzut?” Funcţionarea României depinde de bugetul guvernului, de bugetul ministerului, al Casei de Sănătate, al Companiei de Drumuri şi modul în care este construit şi cheltuit bugetul determină masiv tot ce înseamnă business în România. De fapt, marii oameni de afaceri ai României, obişnuiţi cu bugete de sute de milioane şi chiar miliarde de euro, ar trebui să ceară primii bugetul ţării, sa îl evalueze şi să îşi exprime opinia despre ce ar trebui făcut mai bine cu banii.
Din păcate, noi avem două lumi diferite - pe de-o parte, societatea şi businessul, pe de altă parte, lumea administraţiei, care decide singură ce bani ia şi ce face cu ei. Dar administraţia stă pe un buget de 100 mld. euro, care sunt banii noştri, ai cetăţenilor României. Fiecare părticică a bugetului, de la bugetul unei primării cu 2.000 de locuitori şi până la bugetul de 2 mld. euro pe an al Companiei Naţionale de Autostrăzi, ar trebui disecat şi analizat la sânge. Bugetul României se dublează o dată la şapte ani în bani reali, însă oamenii nu văd beneficiile acestei creşteri pentru că toată construcţia bugetară e o nebuloasă, nu există un raport asupra modului cum au fost cheltuiţi banii trimestrial, ce obiective au fost atinse şi ce alocări sunt pentru anul viitor cu rezultatele aferente.
Abia când implicarea cetăţenilor, a companiilor, a societăţii civile va fi la fel de dură cum au fost aceste reacţii cu privire la Schengen, prin care oamenii au căutat în mod individual să îşi manifeste indignarea faţă de deciziile austriecilor, abia atunci România se va transforma cu adevărat. Când oamenii şi companiile vor protesta faţă de modul cum le cheltuie primăria sau Casa de Sănătate banii, când vor cere spitalului şi şcolii să funcţioneze eficient pe măsura bugetelor alocate, atunci, pas cu pas, vom vedea o schimbare.
