Opinii

Sorin Pâslaru, ZF: Situaţia măştilor se va regăsi în curând în industria de maşini şi echipamente, a materialelor de construcţii, în producţia alimentară sau de energie. Creşterea de preţuri va determina ţările să se autoscaneze şi să pună la treabă cât mai multe capacităţi de producţie de orice natură

Sorin Pâslaru, ZF: Situaţia măştilor se va regăsi...

Autor: Sorin Pâslaru

23.04.2021, 00:06 4338

Decizia de întoarcere a perspectivei de rating Standard & Poors de la negativ la stabil dă o gură de oxigen guvernului, însă efectele veştii bune pe planul finanţărilor ar putea fi rapid epuizate.

Standard & Poor's scăzuse perspectiva de rating de la stabil la negativ în decembrie 2019 în condiţiile incertitudinii privind creşterea pensiilor publice, asumată prin lege cu 40%. Până la urmă creşterea a fost de numai 14%, însă suficientă pentru a majora în mod semnificativ deficitul bugetar  într-un an 2020 deja dat peste cap de pandemie din punct de vedere bugetar.

Efectele pozitive se vor epuiza curând întrucât businessul mondial şi pieţele financiare internaţionale se află la un punct de inflexiune. Preţurile materiilor prime, în primul rând ale metalelor, sunt în rapidă creştere, ceea ce va provoca fără îndoială o creştere a preţului banilor în perioada următoare, deci şi a dobânzilor la care se împrumută România.

Românii văd şi simt în buzunare cum preţul benzinei a crescut cu 20% în doar patru luni. Pe plan internaţional, cererea revenită prea brusc pentru maşini şi echipamente a provocat rupturi de stoc pentru materii prime. China nu mai are de unde cumpăra materii prime pentru producţia de oţel, fiind  dificultăţi majore de accesare a furnizorilor tradiţionali din Australia şi Brazilia.

Aceasta se suprapune cu creşterea accelerată a cererii pentru metale speciale folosite în procesul de producţie a maşinilor şi bateriilor electrice precum litiu, cobalt sau nichel. Conform Băncii Mondiale, indicele general al preţului metalelor este azi la 140, faţă de 84 în aprilie 2020,  deci 66% creştere. Preţul tablei spre exemplu s-a dublat în ultimul an inclusiv în România.

Aceste creşteri de preţuri se vor transpune rapid în preţul bunurilor şi serviciilor finale care ajung la consumator. În prima fază vor afecta marjele de profit ale producătorilor de echipamente, utilaje şi bunuri de folosinţă îndelungată care folosesc aceste materii prime sau aceste  materiale, apoi vor fi transpuse în preţuri. Aceasta va duce la creşteri generalizate de preţuri în condiţiile în care este de aşteptat ca nivelul consumului să revină treptat la cel de dinaintea pandemiei. Anii lungi de quantitative easing - politici ale băncilor centrale prin care au fost injectate mii de miliarde de dolari în economiile lumii -  îşi ating în sfârşit obiectivele.

Vor creşte preţurile, iar efectul va fi fără îndoială creşterea dobânzilor. Pentru ţări precum România nevoite să îşi majoreze cu 10 puncte procentuale datoria publică într-un singur an, povara dobânzilor va fi şi mai mare. Deja cheltuielile cu dobânzile în totalul cheltuielilor în bugetul consolidat au crescut în 2020 cu 20%, până la aproape

3 mld. euro, iar pe primele două luni ale anului cu 8%. România deja cheltuie cu dobânzile pentru datoria publică aproape jumătate din banii alocaţi pentru investiţii. Nu e un drum prea bun.

Efectului negativ al unor dobânzi mai mari i se adaugă dificultăţile financiare prin care vor trece numeroase companii autohtone confruntate cu creşteri de preţuri de materii prime, materiale şi echipamente. Spre exemplu, un contract important pentru economia românească -  instalarea unor  turbine de gaz pentru Romgaz la Iernut  - este în dificultate tocmai din cauza creşterilor de costuri, chiar dacă iniţial din cauza creşterii costurilor cu angajaţii.

Însă majoritatea companiilor industriale locale sunt integrate în lanţuri de  valoare în interiorul cărora au un spaţiu redus de manevră în ceea ce  priveşte preţurile de vânzare, astfel încât vor încasa din plin şocul. În plus, România este în situaţia de a fi dependentă de importuri în pieţe unde era altădată un producător precum fier-betonul folosit la tot ce înseamnă construcţie. România importă fier-beton de 1,5 miliarde de euro pe an din Ucraina sau Turcia.

Cheltuielile guvernamentale pentru investiţiile angajate va trebui revizuite, dinamicile va trebui absorbite, dar bugetele vor fi date peste cap şi iată cum lipsa/dispariţia unor capacităţi de producţie devine un risc de securitate naţională. În 2020, în lockdown, dependenţa de măşti şi medicamente din alte ţări a provocat dezbateri largi dacă nu este nevoie de noi politici industriale care să internalizeze capacităţi de producţie în sectoare cheie ale economiei.

Situaţia măştilor se va regăsi în curând în industria de maşini şi echipamente, a materialelor de construcţii, în producţia alimentară sau de energie. Creşterea de preţuri va determina ţările să se autoscaneze şi să pună la treabă cât mai multe capacităţi de producţie de orice natură. E timpul pentru noi politici industriale în România, mult mai pragmatice.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO