Nimeni nu ar fi crezut în urmă cu două săptămâni în ce tumult urma să intre România după alegeri şi cum dintr-odată peisajul social aparent liniştit aminteşte de anii ’90, mai puţin demonstraţiile din stradă.
Şi nici că pentru prima dată după 1990 drumul pe care îl credeam trasat cu certitudine parcă a intrat într-o ceaţă densă, iar oamenii bâjbâie în căutarea unui sens care anterior era foarte clar, iar acum au nevoie de întrebări pentru a şi-l clarifica.
Spre deosebire de anii ’90 însă, avem ceva ce nu am avut şi care trebuie pus la treabă în aceste zile de restrişte: sistemul privat, antreprenorial, cu capital local sau cu capital străin.
La Gala ZF, unde s-a spus dând exemplul alegerii lui Trump la Casa Albă că ar putea fi privită ţara ca o companie, am întrebat de ce să nu privim compania ca o ţară şi iată că mai devreme decât se aştepta oricine această întrebare devine nu actuală, ci stringentă.
Este timpul ca antreprenorii români să se îndrepte spre echipele lor de 10, 100, 1000 sau 10.000 de oameni şi să le ceară votul. „Mergeţi la vot duminică! Votaţi cu responsabilitate pentru viitorul acestei ţări!”. Acesta ar trebui să fie mesajul care ar trebui să plece acum din e-mailul conducătorilor celor 400.000 de firme din România către colegii lor.
Situaţia este de aşa natură încât „zidul” aparent între politică şi economie nu mai stă în picioare. România traversează o situaţie de mare incertudine, şi numai apelul la comunitate o poate repune pe traseul ales cu decenii în urmă. Altfel, toată acumularea din aceşti ani, toate eforturile, creativitatea şi perseverenţa antreprenorilor şi echipelor lor vor ajunge să fie risipite.
România are un talent – poate de multe ori şi cu ajutorul altora - de a o lua permanent de la capăt. Reduse sunt perioadele de continuă dezvoltare, liniare, perioadele de acumulare care să contribuie la formarea unor organizaţii puternice, în business sau publice. Permanent ţara a trecut prin crize – restructurări uriaşe în anii ’90, inflaţie şi devalorizare în 1997-1998, criza importată din exterior în 2008-2009, apoi pandemia din 2020 care a dublat datoria publică în doar doi ani.
De fapt, astăzi cea mai mare diferenţă între economia românească şi cea din ţările de mai la vest şi din Vest este în nivelul de acumulare, nu la produsul intern brut per capita creat anual, care la standardele puterii de cumpărare a evoluat masiv.
Din această cauză nu se poate compara încă nivelul de trai din România cu cel din Grecia şi Portugalia şi nici măcar cu cel din Ungaria. Pentru că în aceste ţări şi în cele mai bogate de mai la vest au avut loc acumulări istorice care se văd în situaţia infrastructurii dar şi a nivelului de trai al populaţiei.
România, în istoria sa, rar a avut o perioadă de stabilitate şi creştere economică mai lungă de 15 ani. Când a venit criza petrolului din anii ’70 a dat peste cap toate investiţiile făcute pe credit în capacităţi de rafinare, apoi şocul rambursării datoriei externe a îngenuncheat economia înainte de ’89, apoi inflaţia a spulberat economisirea pur şi simplu în anii ’90 cu consecinţe dure şi azi în lipsa de capital.
A trebuit ca ţara să o ia mereu de la capăt. Ar fi dramatic să se întâmple iarăşi asta. Chiar dacă organizaţiile de business au spus mereu că trebuie să se ţină deoparte de politică, a venit momentul implicării. O firmă este mai mult decât un bilanţ şi un cont de profit şi pierderi, este o comunitate la fel de responsabilă pentru viitor ca o familie.
Liderii companiilor antreprenoriale sunt priviţi în firmele lor mai mult decât pur şi simplu şefi, ci sunt urmăriţi şi apreciaţi ca exemple de oameni care văd dincolo de milionul de dolari făcut poate deja cu două decenii în urmă. Sunt liderii de care are nevoie fiecare organizaţie să funcţioneze, care dau un sens, iar acum a sosit momentul să se implice, să-şi mobilizeze oamenii. Nu sunt vorbe goale, când vezi cum lumea aproape că a luat-o razna la Est sau la Sud, iar focarele de conflict se întind cu repeziciune.
Ceea ce s-a întâmplat la primul tur de scrutin şi toată desfăşurarea ulterioară seamănă tot mai mult cu un adevărat puci politic. Ceva pe undeva a fost pus la cale. Nu ştim încă, nu avem informaţii. Dar de data aceasta regimul chiar trebuie salvat de către oamenii din întreprinderi. Acum va fi de fapt testul antreprenoriatului local. Dacă vor simţi că arde, comunităţile vor sări să stingă focul. Dar cineva trebuie să dea semnalul în organizaţii. Voi, cei care le-aţi creat, trebuie să fiţi în primul rând.
