Turbulenţele politice pe care le traversează România nu trebuie lăsate să afecteze direcţia generală de recuperare a decalajelor faţă de vestul Europei, de accelerare a investiţiilor publice şi private autohtone, de atragere a investiţiilor străine şi de modernizare în general a ţării.
Capitalul străin, care a ajuns la un stoc de 130 miliarde de euro şi repatriază profituri anuale de 12-13 miliarde de euro în ultimii doi ani, conform datelor de la BNR la indicatorul „Venituri din investiţii străine directe” din balanţa de plăţi, este suficient de prezent pentru a menţine România pe acest traseu.
Capitalul străin domină 24 din cele 27 de CAEN-uri industriale din economie, de la rafinare, metalurgie până la producţia auto sau anvelope, iar aderenţa geografică este asigurată practic prin investiţia în capital fix, dar şi prin nivelul profitabilităţii. Oricum ar fi, companiile din aceste sectoare vor investi mai departe pentru că rentează şi pentru că nu au cum pleca foarte uşor de aici.
Capitalul privat românesc, care a acumulat forţă din 2011-2012, de la ultima criză, până în 2026, timp în care PIB-ul a crescut de trei ori, este celălalt pilon care va trebui să susţină în perioada următoare parcursul de modernizare al României.
Dacă în plină criză capitalul privat românesc face achiziţii strategice înseamnă că o direcţie există.
Recenta implicare a grupului din jurul fondatorilor Băncii Transilvania într-o companie aeriană cu capital privat românesc, înfiinţată de curând, este un exemplu că businessul local are încredere în traseul viitor al României.
Nu ai cum să te împotriveşti pieţei, indiferent cine ar veni la guvernare, iar sectoarele care au astăzi cea mai mare acceleraţie, precum energia verde, transporturile aeriene, agribusinessul, sănătatea, turismul, învăţământul, businessul sportiv, vor beneficia de capital.
De exemplu, în sectorul aerian, România are cel puţin în provincie aeroporturi noi cu capacităţi extinse, iar capacitatea aeroportului Otopeni se va dubla în următorii 5-10 ani. Iată resurse de creştere pentru mobilitatea prin transport aerian a populaţiei în anii ce vin.
Capitalul privat românesc, care s-a acumulat în această perioadă de creştere economică de 15 ani neîntreruptă, va constitui de acum un motor de creştere pentru economia românească, asta este cert. Miza este cum poate fi accelerată această creştere, cum pot fi accelerate investiţiile.
O gândire strategică cere o prelungire a capitalului în putere administrativă. Istoric, suntem la un moment în care capitalul poate prelua de la stat rolul de ax al economiei şi societăţii, după 37 de ani de la Revoluţie.
Dacă privim astăzi la modul cum sunt structurate economiile şi societăţile lumii, vedem că ori avem situaţia statelor democratice, în care structura este dată de capital, în Vestul colectiv, ori avem o structură dată de stat, în ţările nedemocratice.
De fapt, economia şi societatea nu pot funcţiona fără o structură, iar atunci când capitalul a fost evacuat şi destructurat, cum s-a întâmplat în Rusia sau China, în locul său a venit statul ca ax sau coloană vertebrală.
În SUA, Franţa, Germania, Italia, coloana vertebrală a economiei, construită generaţie după generaţie, constă în marile businessuri de familie, în jurul cărora se construieşte practic restul activităţii economice.
Cinci mii de familii americane, precum familia Walton, care deţine lanţul Walmart, sau fraţii Koch, în industrie, constituie structura creată de generaţii. Statul, prin guvernatori, Congres sau administraţie federală, este făcut din oameni care sunt desprinşi sau sunt reprezentanţi ai acestor structuri de business.
În Franţa, în Germania, în Marea Britanie sunt familii care deţin cea mai mare parte a capitalului de sute de ani.
În ţările unde capitalul a fost destructurat, precum Rusia, China sau alte societăţi, automat a trebuit să apară o altă formă de a menţine în funcţiune economia şi societatea şi, în felul acesta, în mod necesar, în aceste ţări statul este mult mai puternic şi este acuzat de lipsă de democraţie.
Aici structura capitalului a fost înlocuită cu structura de stat. Ţările unde capitalul este slab, dacă nu au state puternice, alunecă în haos. Nu e problemă de ideologie. Este o problemă de funcţionalitate. Unde nu menţine capitalul ordinea, o menţine statul.
România vine dintr-o fază unde nu exista capital local şi, automat, statul i-a luat locul ca furnizor de structură. Dar în prezent capitalul local îşi formează o structură şi urmează să participe şi la guvernare, dacă va înţelege cum să guverneze pentru toţi, nu numai pentru capital.
Pentru ţările unde capitalul este puternic, schimbările guvernamentale, oricât ar fi de brutale, nu pot să destabilizeze economia. Partidele, în ţările cu capital puternic, sunt expresia intereselor şi a unor ideologii de dezvoltare proprii. Odată cu viziunea asupra dezvoltării businessului, este necesară şi o viziune mai largă asupra societăţii în ansamblu.
Guvernarea este o activitate la fel de complexă ca şi activitatea de business, presupune o ştiinţă a guvernării şi o capacitate de a transmite mai întâi unui grup şi apoi societăţii, în ansamblu, o viziune asupra lumii la care să subscrie, în cele din urmă, alegătorii.
Deocamdată, în România sunt puţine mişcări ideologice care să ducă la apariţia unor clase de funcţionari de nivel înalt care să vadă lucrurile într-un mod similar, chiar dacă în direcţii diferite sau chiar opuse, şi care, la rândul lor, să fie hrănite într-un mod strategic de clusterele de capital nou create. Este încă o perioadă de facere, de creare, dar semne sunt.
Deja capitalul funciar, din agribusiness îşi manifestă propriile obiective, capitalul din servicii, transporturi, HoReCa are, la rândul său, cerinţele sale, capitalul din real estate pe ale sale, însă ceea ce lipseşte este o privire mai largă, dincolo de a cere o scădere sau o creştere de taxe sau de deficit.
Este nevoie de o viziune care să convingă la nivelul întregii societăţi, iar asta nu se poate face decât cu gânditori şi oameni profesionişti atât în actul de a gândi, cât şi în cel de a crea un drum pentru societate în ansamblu. Aşa cum sunt profesionişti ai creării de capital, sunt profesionişti ai gândirii sociale şi administrative.
Când aceste structuri, care deocamdată sunt tinere, sunt fragede, se vor cristaliza, vor fi suficient de puternice astfel încât criza politică pe care o traversăm acum să nu mai pară de sfârşitul lumii.
Avantajul este că maturitatea necesară pentru această perspectivă şi pentru modul de a construi pe termen lung economia şi societatea vine odată cu trecerea spre niveluri de business de anvergură, chiar fără o asumare explicită. Cu cât eşti mai mare, cu atât vezi sau eşti nevoit să vezi mai departe, mai în ansamblu dezvoltarea cu totul.
Prin mai multă reflecţie şi deschidere la dialog şi prin studiul modului cum s-au structurat capitalul, economia şi societatea în ţările dezvoltate ale lumii, vor fi găsite soluţii pentru paşii următori şi la noi.
