Un avertisment grozav a venit în această săptămână de peste Ocean, la adresa capacităţii Uniunii Europene de a supravieţui ca atare schimbărilor geopolitice dramatice care au loc în această perioadă tocmai de la invitatul Galei ZF de săptămâna trecută, comentatorul de la Wall Street Journal, Gerard Baker. El a fost timp de 10 ani redactor-şef adjunct şi redactor-şef la cel mai important cotidian de business din lume.
„The U.S. can survive the fraying of those ties. It isn’t clear Europe can“ (SUA pot supravieţui ruperii acestor legături (cu UE). Este neclar dacă Europa poate“ , scrie Baker în editorialul intitulat „Statele Unite şi Europa s-ar putea să se îndrepte spre un divorţ“.
Baker nu spune nici măcar că speră că Europa va rezista. Este rar şi grav pentru un jurnalist de calibrul lui Gerard Baker să aibă o asemenea opinie atât de radicală la adresa viitorului Uniunii Europene în cadrul noului context mondial.
La Bucureşti, mesajul său a fost în aceeaşi direcţie, dar mult mai soft.
El a spus că ar trebui făcut totul pentru ca această alianţă istorică transatlantică între Europa şi Statele Unite ale Americii să fie salvată, pentru că a creat cea mai lungă perioadă de pace şi prosperitate pentru 700 de milioane de oameni.
A amintit însă şi a avertizat la Bucureşti că nivelul de trai al europenilor în ultimii 35 de ani de după căderea comunismului se bazează şi pe resursele nealocate suficient pentru securitatea ţărilor din Uniunea Europeană, susţinând vechea poziţie a lui Donald Trump.
Baker a citat studii care afirmă că Uniunea Europeană a beneficiat practic de 1.400 de miliarde de euro, bani suplimentari economisiţi de la cheltuielile pentru înarmare, pe care i-a cheltuit pentru educaţie, sănătate şi alte cheltuieli sociale pentru locuitorii săi. Grija securităţii a fost lăsată în seama americanilor, care a trebuit să cheltuie mai mult, iar acum pur şi simplu nu mai vor. Vor şi ei să aloce aceşti bani pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei americane.
Dacă iei în considerare ce se întâmplă pe străzile din marile oraşe americane, imaginea unei lumi pierdute pe care nu o vezi totuşi în capitalele occidentale, începi să înţelegi deja sentimentul poate şi de ranchiună încercat de liderii de peste Atlantic.
„Noi vă apărăm şi voi vă permiteţi să huzuriţi în vacanţe. Întoarcem foaia! Veţi rezista? Noi avem alte griji, cu China, care devine competitorul nostru mondial şi ne vom îndrepta atenţia acolo, spre Asia de Sud-Est. Vedeţi ce faceţi şi purtaţi-vă singuri de grijă“.
Acesta este mesajul care vine dinspre establishmentul american spre liderii din Uniunea Europeană.
Aparent, acest schimb transatlantic de priorităţi nu are legătură directă cu alegerile din România. Însă, din ce în ce mai multe date venite din toate colţurile lumii arată că am putea să fim la începutul unei perioade de schimbări geopolitice la nivel mondial şi european de nivelul celei din anii ’89-91.
În cărţile de istorie am învăţat cum focul revoluţiilor de la 1789 sau 1848 se răspândea de la o ţară la alta ca un val. Când începe valul este greu să te mai opui.
Germania nu a cheltuit pentru apărare, pentru că în mod deliberat, după al Doilea Război Mondial, s-a considerat, ca şi în cazul Japoniei, că este mai bine să fie menţinută la un nivel cât mai redus al cheltuielilor în această direcţie.
Euro a fost introdus în primul rând ca un instrument politic de garantare a păcii în Uniunea Europeană pe termen lung, prin care s-au legat economiile Germaniei, Franţei şi Italiei, vechi beligeranţi.
Aparenta ineficienţă a Uniunii Europene de a acomoda un spaţiu de 27 de ţări, fiecare cu limba sa, nu este un motiv pentru a vedea o implozie a acestei organizaţii în următoarele decade.
Mutarea centrelor de greutate ale lumii din punct de vedere economic este posibilă, dar din punct de vedere politic leadership-ul istoric global al Uniunii Europene nu are cum să fie înlocuit prea repede.
Uniunea Europeană va fi un exemplu de organizare şi de echilibrare a intereselor contrare şi pentru restul lumii.
Deja lovită de lipsa de acces la resursele energetice de la est, Uniunea Europeană va suporta foarte greu schimbarea de focus a Statelor Unite. Dar liderii europeni ar trebui să lămurească peste Ocean faptul că modelul Uniunii Europene reprezintă viitorul de organizare şi de bună înţelegere a lumii.
Fragmentarea şi haosul nu au adus şi nu vor aduce niciodată dezvoltare, ci pacea şi schimburile comerciale. De obicei, o perspectivă atât de pesimistă este formulată de cel care are o frustrare.
Românii s-au uitat întotdeauna la America ca la ţara libertăţii, tărâmul unde visele pot deveni realitate. Cei puternici sunt cu adevărat puternici când sunt generoşi şi văd un viitor comun mai bun pentru toţi.
Deocamdată însă, pe zi ce trece, tabloul acesta al mişcărilor geostrategice devine tot mai învolburat, ca o corabie pe o mare din ce în ce mai agitată.
Nu întâmplător s-au acumulat atâtea tensiuni pe plan mondial şi iată că şi România le vede scoase la suprafaţă, în pofida unor aparenţe că lucrurile mergeau în direcţia corectă.
Trebuie să fim pregătiţi pentru schimbări dramatice, iar mesajul nostru în cadrul Uniunii Europene nu poate fi decât cel al unităţii şi al încrederii în modelul de cooperare paşnică şi de folosire optimă a resurselor naturale, financiare şi umane pentru îmbunătăţirea nivelului de viaţă al tuturor locuitorilor din România sau din UE. Avem aceleaşi provocări şi aceleaşi obiective şi de o parte şi de alta a Atlanticului şi, de ce nu, în toată lumea. Să ne întoarcem la cooperare şi la schimburi paşnice. Acestea sunt cele care aduc prosperitate şi nu zidurile comerciale sau învinovăţirile istorice.
