• Leu / EUR4.6639
  • Leu / GBP5.2762
  • Leu / USD4.1179
Opinii

Spitalele regionale se fac la sfântu-aşteaptă, autostrada Iaşi-Târgu Mureş a fost votată în Parlament, dar guvernul nu are bani pentru ea, iar parteneriatele public-privat ale lui Vâlcov sunt himere, pentru că nimeni nu-ţi dă bani pe care să-i ceară apoi de la urmaşii lui Vladimir Putin

Spitalele regionale se fac la sfântu-aşteaptă, autostrada Iaşi-Târgu Mureş a fost votată în Parlament, dar guvernul nu are bani pentru ea, iar parteneriatele public-privat ale lui Vâlcov sunt himere, pentru că nimeni nu-ţi dă bani pe care să-i ceară apoi de la urmaşii lui Vladimir Putin

Autor: Iulian Anghel

7 nov 2018 2101

Nu reuşeam de vreo două săptămâni să înţeleg substratul scandalului dintre comisarul european pentru politică regională Corina Creţu (PSD) şi guvernul de la Bucureşti (tot PSD) pe tema spitalelor regionale care aveau asigurată o finanţare de la UE de 150 mil. euro, la preţul total estimat iniţial de 600 mil. euro.

Creţu insista ca ele să fie făcute, în parte, din fonduri UE, în vreme ce purtătorii informali de cuvânt ai PSD ţipau că această variantă este prea scumpă şi că spitalele vor fi făcute în parteneriat public-privat. Nu înţelegeam de ce este „scump” ca cineva să-ţi dea 150 de milioane de euro, fără să-ţi ceară nimic, de vreme ce parteneriatele public-privat nu exclud fondurile UE: Grecia, de pildă, a avut între 2000 şi 2014 opt parteneriate public – privat în valoare de 6,8 miliarde de euro, din care 3,3 miliarde de euro, adică jumătate din întreaga sumă, au fost bani nerambursabili de la UE.

Am aflat marţi seară resortul ascuns al scandalului, din gura ministrului fondurilor europene, Rovana Plumb: Darius Vâlcov, Codrin Ştefănescu şi însuşi ministrul fondurilor, plusau că spitalele sunt prea scumpe (1,2 miliarde de euro) pentru a pregăti terenul. Potrivit anunţului făcut de Plumb marţi seară, spitalele, pentru care guvernul Ponta a cerut finanţare de la UE în 2014 şi care trebuia să fie gata în 2022  nu se mai fac. Sau, mai precis, se fac la sfântu-aşteaptă. Adică, în 2022, când ele trebuia să fie gata, abia atunci se vor termina studiile de fezabilitate şi cele tehnice. Un proiect îngropat, cu alte cuvânte, numit de guvern „etapizarea proiectelor”. (Nu trebuie uitat nici că programul de guvernare al PSD vorbeşte de opt spitale regionale şi unul republican, nu de trei!)

 

Un alt scandal al cărui resorturi ascunse nu le vedeam: de ce susţin guvernul că autostrada Iaşi – Tg Mureş, despre care Creţu susţine că are finanţare UE va fi făcută în parteneriat public - privat? Am aflat în aceste zile. Pentru că PSD nu vrea această autostradă! De ce n-o vrea? Cică este prea scumpă şi se va construi, de asemenea, în parteneriat public privat (PPP)!

Azi în Camera Deputaţilor a trecut o iniţiativă legislativă privind construcţia acestei autostrăzi, estimată la peste 6 mld euro. Guvernul a dat aviz negativ acestei iniţiative. Ea este, probabil, neconstituţională pentru că astfel de proiecte sunt aprobate de guvern, nu de Parlament, prin efectul separării puterilor în stat (a se vedea declararea drept neconstituţională a legii privind înfiinţarea Fondului Naţional de Dezvoltare care trebuie înfiinţat din hotărâre de guvern, nu prin lege). Dar aproape toţi deputaţii au votat „pentru”, întrucât este greu de explicat electoratului votul „împotrivă”. De-a lungul vremii, reprezentanţii din eşalonul al doilea al puterii s-au plâns că autostrada este prea scumpă şi că guvernul nu are bani. În 2017 guvernul a alocat 60% din venituri pentru salarii şi cheltuieli sociale (inclusiv pensiile) şi doar 7% pentru investiţii. Anul acesta va fi şi mai şi! Nu este prea scump ca PSD să cheltuiască 70% din veniturile bugetare pe angajamente sociale, dar e prea scump să asigure o confinanţare de 15% (un miliard de euro) pentru unul dintre cele mai importante proiecte de investiţii care ar ajuta la dezvoltarea celei mai sărace regiuni a României: Moldova, în speciunea partea ei de Nord-Est.

Şi încă nu ar fi totul asta. Dar, în acest guvern în care basmele cu zâne stau la masă cu prim-ministrul, povestea cu parteneriatele public – private, promovate ca panaceu, inclusiv pentru autostrada Iaşi - Târgu Mureş, nu te mai fac nici măcar să râzi. Oricât ar părea ele de interesante, nu sunt chiar atât de la îndemână. Şi nu sunt la îndemâna oricui. Dacă ar fi fost, acum am fi avut autostrada Comarnic – Braşov a cărei încercare de constuire în sistem parteneriat public – privat a eşuat de trei ori, deja. În februarie, guvernul a renunţat ca proiectul să fie constuit sub îndrumarea Băncii Mondiale şi l-a retrecut pe lista PPP-urilor. BEI s-a oferit să sprijine acest proiect, dar vicepreşedintele instituţiei, Andrew McDowell a spus, în februarie, că proiectul este prea mare şi prea complex pentru a fi construit în PPP: “Din perspectiva parteneriatelor public-private, s-ar putea să nu fie chiar primul proiect cu care vrei să începi să ai un PPP. Pentru reputaţia României pe piaţa de PPP-uri, am putea să începem cu ceva mai gestionabil, mai uşor din perspectiva pregătirii proiectului şi, în felul acesta, să putem construi această reputaţie, ca un loc unde se poate investi în siguranţă prin parteneriate public-private”.

Potrivit  datelor Centrului european de expertiză în domeniul parteneriatelor public-privat (CEEP) citate într-un studiu al Curţii Europene de Conturi, între 1990 şi 2016 au fost realizate în ţările UE 1.749 de proiecte în parteneriat public-privat, în valoare totală de 336 de miliarde de euro. În 2016, valoarea agregată a celor 64 de operaţiuni de parteneriate public-privat care au atins închidere financiară pe piaţa europeană a fost de 10,3 miliarde de euro. 10,3 miliarde de euro, la un PIB al UE de 15.000 de miliarde de euro – adică 0,07% din PIB-ul Uniunii! Aceasta este piaţa parteneriatelor public – privat: vorbim de o excepţie, nu de regulă. În plus, doar câteva ţări au avut acees la resurse. Marea Britanie, ţara care a folosit cel mai mult acest mecanism, a avut, în total, din 1990 până în 2016 (26 de ani), PPP-uri de 160 mld. euro, la un PIB mediu anual, în ultimii zece ani, de 2.000 mld. euro. Totalul PPP-urilor în Franţa şi Spania, din 1990 până în 2016, a fost de 37 mld. euro, pentru fiecare ţară. Portugalia, Grecia sau Germania, au PPP-uri de sub 20 mld. euro, Italia şi Olanda de aproximativ 10 mld. euro, Belgia, Ungaria şi Polonia de sub 5 miliarde de euro, iar restul nimic sau mai nimic. Pentru comparaţie, România a primit de la UE, în ultimii zece ani, o suma netă de 32 de miliarde de euro.

De ce nu s-au înghestuit investitorii la un PPP pe Comarnic-Braşov? De ce nu au curs miliardele, cum visează Darius Vâlcov? Pentru că amortizarea se face în zeci de ani. În plus, trebuie şi multă seriozitate. Cum zice Andrew McDowell de la BEI: “Pentru reputaţia României pe piaţa de PPP-uri, am putea să începem cu ceva mai gestionabil, mai uşor din perspectiva pregătirii proiectului şi în felul acesta să putem construi această reputaţie, ca un loc unde se poate investi în siguranţă prin parteneriate public-private”.

Dar, când tu ataci zi de zi UE, niciun fond de invesţii, nicio bancă nu se va asocia cu tine pe un termen atât de lung, pentru că nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu investiţia lui peste 30 de ani şi dacă nu cumva tu retragi ţara din UE şi apoi el va trebui să-şi ceară banii de la urmaşii lui Vladimir Putin.

Din punctul de vedere al investiţiilor, avem un guvernul care vinde iluzii, începând cu Fondul Suveran de Investiţii, trecând prin spitalele regionale care ar urma să fie constuite din acest fond şi terminând cu autostrăzile fantomă pe care, în România, doar extratereştrii mai pot să le constuiască.

 

 

 

 

 

Newsletter Ziarul Financiar

Înscrie-te la newsletter-ul ZF.ro ca să primeşti zilnic informaţiile de business care contează. Ia decizii în cunoştinţă de cauză!

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.6639
Diferență: 0,0086
Ieri: 4.6635
Azi: 4.1179
Diferență: -0,2519
Ieri: 4.1283
Azi: 5.2762
Diferență: -0,1722
Ieri: 5.2853
Azi: 4.0856
Diferență: -0,3682
Ieri: 4.1007