Cei care ne conduc au stabilit ce înseamnă o pensie mare: 3.000 de lei. Aşa a declarat premierul Ilie Bolojan în conferinţa de presă în care a anunţat măsurile de taxare pentru bani în plus la buget.
Pensionarii care trec de acest prag vor plăti contribuţie la sănătate de 10%, procent care se va aplica la suma care trece de acest prag. Banii vor ajunge în bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
De exemplu, unui om care are pensie de 3.100 de lei, îi va scădea venitul lunar cu 10 lei. La pensiile mai mari, impozitarea va fi mai mare, direct proporţional. La 3.500 de lei, pensia va scădea cu 50 de lei. La 5.000 de lei, se va reduce cu 200 de lei.
Un calcul de suprafaţă arată că lunar se vor adăuga 200 milioane de lei din această impozitare a pensionarilor, categorie exceptată până acum de la plata contribuţiei la sănătate. La final de 2025, vom avea în plus 1 mld. lei la bugetul de 77 mld. lei stabilit pentru CNAS, din calculul ZF.
Sunt 1,7 milioane de pensionari care au lunar pensii de peste 3.000 de lei, din datele de la Casa Naţională de Pensii, aferente lunii mai 2025.
Premierul nu spune cum a ajuns la concluzia că 3.000 de lei este o pensie mare. Când majoritatea pensionarilor îşi calculează şi ultimul leu, cum a fost ales acest prag, în baza a ce criterii?
În plus, ce garanţii sunt că banii vor fi folosiţi eficient în sistemul de sănătate? Că atunci când vor ajunge la spitale, pensionarii cu pensii mari de 3.000 de lei nu vor fi puşi să plătească pansamente, să cumpere medicamente pentru că spitalul nu le are?
Şi poate contribuţia de 10 lei la o pensie de 3.100 de lei nu are un impact care să ne revolte. Dar să nu o scoatem din context, aşa cum par să o facă guvernanţii. Contextul? Creşteri de preţuri la alimente, la unele medicamente, la utilităţi de care pensionarii nu sunt scutiţi, ci le vor simţi din plin. Mai par puţini 10 lei în minus la pensia de 3.100 lei luată ca exemplu? Cât de mică devine astfel o pensie „mare”?
