Opinii

Ştie BNR să facă politică monetară în lei cu economia reală, a companiilor şi a persoanelor fizice? Pentru prima dată realitatea îl ajunge din urmă pe Isărescu

Ştie BNR să facă politică monetară în lei cu economia reală, a companiilor şi a persoanelor fizice? Pentru prima dată realitatea îl ajunge din urmă pe Isărescu

Autor: Cristian Hostiuc

27.03.2012, 20:59 3232

Din noiembrie anul trecut, BNR a început un proces de reducere succesivă a ratei dobânzii de politică monetară de la 6,25% până la 5,5%. Dacă această scădere s-ar fi transmis imediat pe lanţul economic, costul creditelor în lei, dar şi randamentul depozitelor ar fi trebuit să scadă cu 12%, iar soldul creditelor în lei să crească. Joi, de la ora 11:00 consiliul de administraţie al BNR se întruneşte din nou, iar analiştii se aşteaptă să reducă dobânda la 5,25%.

Ce avem după cinci luni? Dobânda medie la creditele în lei acordate populaţiei şi companiilor a scăzut de la 10,9% (octombrie 2011) la 10,5% (februarie 2012), respectiv cu mai puţin de 4%.

Soldul creditelor în lei nu s-a îmbunătăţit deloc, chiar reducându-se de la 80,7 mld. lei în octombrie la 80,3 mld. lei în februarie. În termeni de economie reală, deciziile BNR de a reduce dobânda şi a lăsa mai multă lichiditate în piaţă nu au avut niciun efect. Între timp a mai intervenit şi criza din Grecia, Europa a fost la un pas să fie făcută knock-out, au dispărut peste noapte liniile de finanţare de la

băncile-mamă, iar din cuvântul şefilor de la risc nu iese nimeni. Totuşi întrebarea fundamentală este dacă politica monetară în lei are un efect în economia reală la nivelul companiilor şi al populaţiei, şi nu doar la nivelul relaţiei dintre bănci şi Ministerul Finanţelor privind asigurarea finanţării bugetului prin achiziţia de titluri de stat.

Are BNR muniţie pentru a schimba poziţia bancherilor care se întreabă retoric dacă tot trecem la euro în trei ani, de ce să mai încurajăm leii? Mihai Bogza, preşedintele consiliului de administraţie al Bancpost şi fost viceguvernator al BNR între 1998 şi 2004, spune clar că nu vede vreo bancă să rişte acordând credite în lei pe termen lung atât timp cât resursele de finanţare în lei sunt pe termen scurt, de

1 - 3 luni. Pe de altă parte, confruntându-se cu tăierea finanţărilor de la băncile-mamă în euro, băncile locale trebuie să acopere cu amândouă mâinile gaura pe care o au între creditele în euro pe care le-au acordat pe termen lung şi resursele disponibile în euro care au dispărut.

Tocmai de aceea bancherii bat cu toată forţa la uşa guvernatorului să le reducă rezervele minime în euro. Având în vedere prudenţa guvernatorului, ar fi o minune să reducă rezervele la euro.

În plină criză financiară, atunci când sistemul financiar european stătea să crape, noul preşedinte al Băncii Centrale Europene, italianul Mario Draghi, a venit cu o soluţie care a detensionat pieţele: le-a dat băncilor posibilitatea să ia credite nelimitate în euro pe trei ani la o dobândă de 1% pe an. Plus că a extins gama de garanţii cerute băncilor. Această linie nelimitată care a ajuns la aproape 1.000 de miliarde de euro ar fi fost de neconceput atunci când s-au pus bazele BCE. Practic

s-au rescris principii şi filosofii de politică monetară într-o noapte.

Inflaţia nu a mai contat, prudenţa a fost lăsată pentru şedinţele viitoare, iar tipărirea de bani a fost cuvântul de ordine. Totul pentru a detensiona pieţele şi a nu lăsa ca această criză financiară şi de lichiditate să invadeze de tot bătrânul continent.

Este BNR în aceeaşi situaţie acum? Cum poţi să readuci încrederea în economie, în bănci şi în leu ca monedă de credit? În cei aproape patru ani de criză tot creditele în euro au fost cele mai cerute şi cele mai vândute. Asta până când a intervenit tăierea liniilor de finanţare

de-afară şi implicit acest lucru s-a transmis în economia românească. Poate da BNR credite în lei băncilor pe 3, 5, 10 ani că tot se plâng că nu au finanţare pe termen lung şi de aceea nu încurajează creditarea în lei?

Ar mişca ceva în economie un asemenea instrument? Ar scădea costul creditelor suficient cât să trezească interesul oamenilor? Probabil nici Mugur Isărescu nu ştie acest lucru întrucât politica BNR de-a lungul anilor a fost mai mult reactivă decât pro-activă. În criză a ţinut dobânda sus pentru a le asigura o atractivitate titlurilor de stat pe care le vindea Ministerul Finanţelor. Asta a fost principala problemă a anilor 2009 - 2010, finanţarea cheltuielilor statului prin împrumuturi.

Din 2011 întâi a aşteptat să vadă dacă scade inflaţia şi după aceea a început să taie din dobândă după şase luni - tot o acţiune reactivă. BNR şi-a îndeplinit două

obiective - inflaţia şi ţinerea sub control a sistemului bancar astfel încât să nu derapeze. Dar acestea nu sunt de-ajuns pentru a împinge economiei înainte. Mugur Isărescu nu prea s-a confruntat cu asemenea situaţii în care să folosească politica monetară pentru susţinerea economia în monedă naţională. Poate la începutul anilor '90, când erau creditele pentru agricultură. După 22 de ani, BNR va face joi cu Banca Centrală Europeană primul briefing de presă pentru a explica deciziile consiliului de administraţie pe politică monetară.

Este un început şi pentru economia reală?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO