Opinii

Telemedicina, în sfârşit reglementată şi în România: Apar bazele legislative pentru favorizarea investiţiilor în domeniu

Telemedicina, în sfârşit reglementată şi în România: Apar bazele legislative pentru favorizarea investiţiilor în domeniu

Autor: Ruxandra Târlescu, Adelina Vişan

18.12.2020, 11:27 838

În pofida potenţialului telemedicinei, avantajelor oferite de aceasta şi gradului de evoluţie tehnologică accelerată din ultimii ani, utilizarea sa era încă foarte redusă la începutul anului 2020 în România. Deşi în reglementările specifice anterioare pandemiei Covid-19 există referiri la telemedicină (telemedicină rurală şi sistemul informatic de telemedicină al apărării), existând şi câteva proiecte pilot, acestea sunt lacunare şi se poate spune că nu au favorizat, până acum, dezvoltarea acestor servicii la scară largă.

Totuşi, în contextul generat de pandemie, când distanţarea socială a devenit un criteriu esenţial, ţinând cont de nevoia de a se răspunde cât mai rapid necesităţilor medicale imediate ale  populaţiei, dar şi de limitare a  riscurilor răspândirii virusului, telemedicina a fost una dintre practicile adoptate rapid de operatorii de servicii medicale atât privaţi, cât şi de stat. Trebuie să punctăm faptul că telemedicina nu se rezumă doar la o simplă videoconferinţă, ci implică şi interoperabilitatea sistemelor şi integrarea unor informaţii şi date, cum ar fi istoricul medical al pacientului, transmiterea rezultatelor analizelor şi investigaţiilor, probabil şi, pe viitor, comunicarea reţetelor electronice şi nu numai.

Definirea cadrului legal aplicabil telemedicinei

La finalul lunii noiembrie, cadrul legal general aplicabil telemedicinei a fost în sfârşit definit de Guvern, fiind publicată Ordonanţa de urgenţă nr. 196/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Prin norma adoptată se conturează posibilitatea acordării asistenţei medicale prin telemedicină de către unităţile sanitare publice şi private, indiferent dacă acestea se află sau nu se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate.

Aplicarea reglementărilor nu mai este temporară, doar pentru situaţia actuală generată de COVID-19, ci se va extinde în viitor, ţinând pas cu noutăţile tehnologice şi cu digitalizarea sistemului medical, care a devenit o prioritate pentru România. Se creează astfel bazele legislative pentru favorizarea investiţiilor în platforme de telemedicină.

Reamintim şi că, anterior adoptării OUG 196/2020, un proiect de lege privind telemedicina, ceva mai consistent decât actuala reglementare, a fost trimis de Senat către Camera Deputaţilor la 30 septembrie 2020, la momentul emiterii OUG 196/2020 acesta aflându-se la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor. Adoptarea reglementărilor prin ordonanţă de Guvern facilitează răspunsul mai rapid al legiuitorului la nevoia de reglementare urgentă a acestui tip de serviciu pentru ca paşii concreţi spre digitalizare în acest sens să poată fi făcuţi.

Revenind la OUG 196/2020, menţionăm că, potrivit dispoziţiilor legale nou-introduse, telemedicina este definită ca reprezentând totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecţiuni sau indicarea unor metode de prevenţie a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi mijloacelor electronice de comunicare. În concret, aceasta cuprinde următoarele servicii:

  • teleconsultaţia – prin care pacientul discută de la distanţă cu medicul în vederea stabilirii diagnosticului, tratamentului şi/sau a măsurilor necesare pentru prevenirea bolilor şi a complicaţiilor acestora;
  • teleexpertiza  - prin schimb de opinii medicale între mai mulţi medici;
  • teleasistenţa – ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical sau chirurgical;
  • teleradiologia - transmiterea electronică a imaginilor radiologice cu ajutorul tehnologiilor digitale de captare a imaginii, în scopul interpretării lor de către specialiştii în radiologie-imagistică medicală;
  • telepatologia - transmiterea la distanţă a datelor şi imaginilor microscopice, în scopul interpretării acestora de către specialiştii anatomopatologi;
  • telemonitorizarea - permite unui medic specialist să monitorizeze şi să interpreteze de la distanţă datele medicale despre pacient transmise de acesta.

Serviciile medicale prin telemedicină pot fi acordate în mod nediscriminatoriu oricărei persoane, de cătretoţi profesioniştii din domeniul sănătăţii care folosesc tehnologiile informaţionale şi de comunicare, mijloace de comunicare la distanţă, pentru schimbul de informaţii valide pentru diagnosticul, tratamentul şi prevenirea bolilor şi accidentelor, cercetarea şi evaluarea medicală, precum şi pentru asistenţa continuă a furnizorilor de servicii medicale, toate în interesul promovării sănătăţii.

Utilitatea telemedicinei

Comisia Europeană a subliniat încă din 2008 beneficiile telemedicinei pentru pacienţi, pentru sistemele de sănătate şi pentru societate, chiar dacă integrarea acestor noi tipuri de servicii în sistemele de sănătate reprezintă o misiune plină de provocări.

Este clar că telemedicina poate îmbunătăţi considerabil accesul la tratament specializat în zone unde nu există suficienţi specialişti sau unde accesul la serviciile medicale se face cu dificultate. Telemonitorizarea poate îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor cu boli cronice, reducând astfel numărul de internări în spital. Iar serviciile de tipul teleradiologiei şi al teleconsultaţiilor pot contribui la scurtarea listelor de aşteptare, pot optimiza utilizarea resurselor şi pot ajuta la creşterea productivităţii.

Avantajele reglementării şi implementării efective a telemedicinei în sistemul furnizării serviciilor medicale sunt evidente, binevenite şi fireşti în cadrul economic, social şi medical actual care impune digitalizarea inclusiv în acest context. Astfel:

  • pentru pacienţi, telemedicina facilitează accesul la medici şi specialişti oricând, chiar şi pentru persoanele aflate în zone izolate, în alte localităţi/ţări sau care nu se pot deplasa din varii motive, scurtează drumul spre diagnosticare, reduce timpul petrecut în drum spre medic şi elimină timpul de aşteptare, fiind mai confortabil şi mai rentabil;
  • pentru medici, furnizarea de servicii medicale la distanţă oferă posibilitatea de a lucra de acasă, permite monitorizarea mai bună a pacienţilor, păstrarea contactului cu pacienţii, un acces rapid la dosarul electronic al pacientului, colaborarea cu alţi medici, asigurarea unui acces mai bun al pacienţilor la consultaţii, reducerea costurilor, creşterea eficienţei, reducerea costurilor;
  • pentru clinicile private se reduc semnificativ costurile, ţinând cont că serviciul medical poate fi acordat de oriunde, inclusiv de la domiciliul medicului, atât timp cât sunt asigurate protecţia şi securitatea informaţiilor, poate creşte semnificativ numărul de pacienţi datorită anulării  distanţelor;
  • nici avantajele statului în implementarea acestui nou sistem de furnizarea serviciilor medicale nu sunt deloc de neglijat, fiind astfel asigurat accesul pacienţilor de oriunde, inclusiv din zone rurale, izolate, fiind reduse costurile,  asigurată continuitatea serviciilor medicale şi reducerea numărului vizitelor la medic, cu evitarea totodată a contactului intre pacienţi, - se poate previzualiza astfel şi o economie de costuri în spitale, ca urmare a numărului scăzut de spitalizări sau a duratei reduse a acestora.

Treptat, în linie cu noile reglementări şi cu cele ce vor veni, telemedicina ar putea reprezenta un pilon important al serviciilor medicale, odată ce medicii şi pacienţii se vor obişnui cu acest sistem şi îl vor aplica la o scară cât mai largă, atunci când specificaţiile fiecărui caz vor permite acest lucru. Vizitele tradiţionale la medic ar putea fi rărite semnificativ iar accesul pacienţilor din zone rurale, spre exemplu la servicii medicale va creşte.

Ce urmează?

În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare ordonanţei de urgenţă, Ministerul Sănătăţii va elabora Normele metodologice de punere în aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Tot prin hotărâre a Guvernului se vor reglementa în concret şi:

  • specialităţile medicale şi lista serviciilor care fac obiectul serviciilor de telemedicină;
  • condiţiile de organizare şi funcţionare a telemedicinei;
  • responsabilitatea stabilirii calităţii serviciului de telemedicină şi a verificării respectării acesteia, modalitatea de acordare a serviciilor de telemedicină.

Provocările care vin odată cu telemedicina ţin în primul rând de realizarea unor platforme de comunicare medicală sigure, care să asigure confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor legate de starea de sănătate a pacienţilor pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare şi stocare a datelor personale şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale referitoare la protecţia vieţii private şi a datelor personale, a datelor medicale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Aceasta, în considerarea faptului că telemedicina va presupune, printre altele, accesul furnizorului de servicii medicale la dosarul electronic al pacientului, decontarea acestor servicii medicale, probabil şi emiterea de prescripţii electronice şi interoperabilitatea diferitelor sisteme informatice, inclusiv ale farmaciilor şi CNAS.

Nu pare a fi mai puţin anevoioasă nici adaptarea medicilor şi a  pacienţilor la acest nou mod de furnizare a serviciului medical, care aliniază, firesc, medicina, la progresele tehnologice în materie de comunicare şi împărtăşire a informaţiilor şi revoluţionează, practic, fundamental, un sistem cu care eram cu toţii obişnuiţi. Totodată, rămâne de văzut şi dacă va fi reglementată, în viitor, distinct răspunderea furnizorilor de servicii medicale la distanţă pentru actul medical şi dacă şi cum vor fi sancţionate eventualele practici neconforme cu legea.

OUG 196/2020 reprezintă un prim pas firesc în implementarea telemedicinei, în contextul noii normalităţi, dar credem că este absolut necesar ca întreg fluxul acesteia să fie reglementat în concret, într-un mod cât mai detaliat. Paşii foarte importanţi implică, în acest moment, stabilirea cadrului legislativ detaliat, deci inclusiv a normelor de punere în aplicare a sistemului de telemedicina, cu referiri concrete asupra modului de decontare a acesteia, asigurării securităţii şi portabilităţii datelor, pregătirea unor soluţii IT pentru crearea platformelor de programări/consultaţii/emitere de reţete (probabil) online, transmiterea informaţiilor în timp real intre diferite sisteme IT, dosarul electronic al pacientului, etc.

 

Articol realizat de Ruxandra Târlescu, Partener PwC România, Amelia Teis, Partener D&B David şi Baias şi Adelina Vişan, Avocat D&B David şi Baias

 
 
 


 

AFACERI DE LA ZERO