Nu cred că există un oraş, un judeţ, o zonă metropolitană care să reclame atât de mult lipsa forţei de muncă decât Timişoara/judeţul Timiş/zona metropolitană Timiş-Arad.
Şomajul este de 0,8%, de trei ori mai redus decât media naţională. În Moldova şomajul este între 7%-10%.
După regiunea Bucureşti-Ilfov, judeţul Timiş a atras cele mai multe investiţii străine în România, de 3,5 miliarde de euro sold la 31 decembrie 2016, conform datelor analizate în ediţia a treia a suplimentului ZF Capitalul Privat Românesc.
La nivel naţional, soldul investiţiilor străine era de 66 miliarde de euro.
Judeţul Argeş, cu puterea Dacia şi toate firmele de componente auto, are un sold al investiţiilor străine de 1,1 miliarde de euro, iar Clujul, un magnet pentru IT şi pentru industriile creative, de 1,695 de miliarde de euro.
Ca o altă comparaţie, în 26 de ani Vasluiul a atras investiţii străine de numai 35 de milioane de euro, Vrancea de numai 90 milioane de euro, iar Teleormanul de numai 98 de milioane de euro.
Timişul este al doilea exportator din România după Bucureşti-Ilfov, cu 6,29 miliarde de euro, şi înaintea Argeşului, unde Automobile Dacia este cel mai mare exportator din România.
Aceste investiţii străine au ridicat ponderea multinaţionalelor în total business la 62% în Timiş, conform cifrelor de afaceri pe anul 2016, cel mai ridicat nivel din toată România.
În consecinţă, capitalul privat românesc deţine numai 38% din business, cea mai redusă pondere din toată România.
În Cluj, ponderea capitalului privat românesc este de 52%.
Primele zece firme din Timiş au afaceri de 1,6 miliarde de lei, în timp ce primele 10 multinaţionale localizate aici au afaceri de 17 miliarde de lei, adică de 10 ori mai mult.
Din 683.000 de locuitori, în Timiş lucrează 203.000, iar salariul mediu net depăşeşte 3.000 de lei.
Este bine că multinaţionalele au o pondere şi o putere atât de mare în business?
Răspunsul antreprenorilor români la Conferinţa ZF “România, 100 de ani de business” de la Timişoara, organizată împreună cu Banca Transilvania şi firma de audit şi consultanţă EY, a fost că da.
Pentru noi multinaţionalele au fost o şcoală, ne-au învăţat să fim mai disciplinaţi, ne-au învăţat de la a da corect un feedback până la a crea performanţă, spune Adrian Bădescu, proprietarul clinicilor Medici’s din Timişoara.
Deşi ponderea antreprenorilor români în businessul local este mai redusă, inclusiv decât media naţională, antreprenorii din Timişoara nu prea critică rolul companiilor străine sau puterea lor, ci dimpotrivă.
Când se uită la viitor, antreprenorii din Timişoara se uită mai mult către Vest, către Germania, pentru a crea un pol regional în jurul acestui oraş şi mai puţin către Bucureşti, de la care s-au săturat de promisiuni, vorbe, programe de guvernare care nu duc nicăieri în domeniile de care îi doare cel mai mult: infrastructura, educaţia, sănătatea şi, în primul rând, lipsa forţei de muncă şi continuarea plecării românilor în afară.
Corina Macri de la Macri Academy, un operator în industria HoReCa, spune: Nu cred că numai situaţia financiară (nivelul salarial) îi ţine pe oameni în ţară, ei se uită şi la sistemul de educaţie, sănătate, dar şi la stabilitate.
Finanţarea bancară, nivelul dobânzilor, inflaţia sau cursul aproape că nu sunt pe agenda businessului din Timiş.
Toată lumea vrea şi cere efort de muncă, toţi au proiecte sau comenzi pe care nu au cu cine să le facă.
De asemenea, pentru că şcoala nu livrează ceea ce vor, s-au apucat să facă propriile şcoli.
Corina Macri spune: Degeaba ai ospătari care au facultate dar care nu pot interacţiona bine sau nu pot zâmbi clienţilor.
Problema tuturor este că bazinul de unde pot să recruteze este gol, indiferent de nivelul salarial oferit.
Multinaţionalele vânează talentele încă de pe băncile liceului, iar tinerii, odată recrutaţi - fie după ce termină liceul, fie după ce termină facultatea -, odată ce iau primul salariu din care pot să-şi ia o casă prin credit sau o maşină, nu se mai gândesc să devină antreprenori.
Iar asta este o nouă problemă a Timişoarei.
Horaţiu Moldovan de la Lasting System spune: Faptul că există multinaţionale în România este foarte bine, acestea sunt foarte bune în formarea oamenilor, au foarte multe locuri de muncă bine plătite. Dar dacă discutăm despre capitalul românesc versus multinaţionale, ştim că multinaţionalele, aşa cum au venit, pot la fel de bine să şi plece, dar capitalul românesc probabil că va rămâne aici, iar şansa de dezvoltare a lui ţine de proprietatea intelectuală. Mi-aş dori să fie din ce în ce mai multe firme româneşti, start-up-uri, oameni care să vină cu produse şi servicii la nivel global, pentru că jocul este acolo şi nu la nivel local.
Până când firmele româneşti vor crea un produs şi un serviciu cu un IP ridicat, multinaţionalele sunt baza în Timiş, dar şi în România. Dacă pleacă, nu prea are cine să le ia locul.
