Foarte multă lume, de fapt mult prea multă lume, şi nu numai cei din opoziţie, dar şi cei de la guvernare sau din business, crede că premierul Bolojan este plin de bani, aşa cum avea bani fostul premier Marcel Ciolacu, PSD, care a aruncat în dreapta şi-n stânga, în câteva luni, din puşculiţa lui guvernamentală, 64 de miliarde de lei în piaţă, bani care nu existau şi pe care i-a împrumutat. Nici nu mai conta dobânda.
Iar lumea crede toate aceste măsuri fiscale, de ceva restructurare bugetară, pe care se chinuie să le ia Bolojan, sunt împotriva României, premierul fiind acuzat că este mână în mână cu Bruxellesul, cu băncile străine, cu multinaţionalele, cu Soros, care vor să ne ia acum şi portul Constanţa, ca să ne termine de tot. (Măcar dacă l-ar lua cineva să facă ceva cu el, după ce este devalizat în fiecare zi.)
În timp ce retorica populistă, în primul rând din cadrul coaliţiei de guvernare, câştigă teren
- să plafonăm preţurile ca să nu mai fie inflaţie, că un milion de oameni sărăcesc
- să taxăm multinaţionalele care fură şi scot banii din ţară
- băncile să ne dea credite ieftine (când statul plăteşte peste 7% dobândă ca să cumpere bani, de unde să dea băncile credite cu dobânzi mai mici)
- PSD, prin programul de guvernare, promite facilităţi celor care fac investiţii, dar în schimb cer menţinerea impozitului minim pe cifra de afaceri (la fel ca şi plafonarea preţurilor, impozitul minim pe cifra de afaceri îi loveşte mai degrabă pe antreprenorii români şi companiile româneşti decât pe multinaţionale), condiţiile din economie se deteriorează:
- industria continuă să scadă pentru al patrulea an consecutiv şi nu există niciun plan pentru a pune ceva în loc (cum să vină cineva să facă o investiţie de la zero când este taxată cu impozit minim pe cifra de afaceri)
- inflaţia va depăşi 10%, peste aştepări
- piaţa muncii şi companiile nu mai sunt atât de generoase în oferirea de locuri de muncă
- companiile nu mai cresc salariile, care şi-au încetinit vizibil creşterea, iar acum, cu noile date privind inflaţia, salariile reale au intrat în teritoriu negativ (creşterea nominală este sub creşterea inflaţiei)
- dobânzile la lei cresc din nou după ce se mai liniştiseră acum câteva luni, pentru că Ministerul Finanţelor are nevoie să împrumute mai mulţi bani având în vedere că deficitul bugetar este mult mai mare decât estimările
- PIB-ul în valoare nominală, la care se raportează veniturile, cheltuielile şi deficitul bugetar, este în scădere
Toate măsurile fiscale ale premierului Bolojan riscă să nu-şi producă efectele în creşterea veniturilor bugetului şi reducerea cheltuielilor, pentru că gradul de împotrivire din partea partidelor guvernamentale, administraţiei publice este extrem de ridicat.
Economia, în scădere vizibilă, nu produce suficienţi bani pentru nevoile actuale ale guvernului - pentru plata salariilor, pensiilor, cheltuielilor cu dobâzile, cheltuielilor curente şi cheltuielilor cu investiţiile.
Chiar dacă ar mai fi încă o tură de majorări de taxe şi impozite, tot nu s-ar strânge suficienţi bani pentru a acoperi cheltuielile bugetare, pentru a acoperi aparatul bugetar, pe care nimeni nu vrea să-l reducă.
Îngheţarea pentru încă un an – 2026 - a salariilor bugetarilor şi a pensiilor nu va salva situaţia, pentru simplul fapt că economia stagnează, companiile private româneşti şi multinaţionalele preferând să vadă o îmbunătăţire a economiei înainte să dea drumul din nou la investiţii.
Până să avem un flux de noi investiţii la nivelul companiilor, să consemnăm faptul că Arcelor Mittal, cel mai mare producător european de oţel, a anunţat vineri că închide de tot combinatul de la Hunedoara.
Iar astfel de cazuri vor apărea.
Multă lume trăieşte cu iluzia că statul poate să intervină şi să preia el aceste active industriale şi să le ţină în viaţă. Aceste active fac parte din fluxuri globale de produse, unde nu poţi intra. Dacă vreodată Renault va ieşi de la Dacia şi va preda uzina statului, modelul de producţie se va prăbuşi peste noapte.
În timp ce mulţi membri din cadrul coaliţiei fac concurs de măsuri şi idei populiste, cashflow-ul guvernului se reduce de la o lună la alta, iar împrumuturile sunt la fel de scumpe, dacă nu chiar mai scumpe.
În ciuda părerii alimentate de retorica populistă că cineva din afară ne vrea răul, Bruxellesul, băncile străine, multinaţionalele, toţi aceştia nu ştiu cum să facă să ne ţină pe linia de plutire. Bruxellesul nu ne-a tăiat fondurile europene ci dimpotrivă, băncile străine sunt alături de Ministerul Finanţelor care trebuie să împrumute bani, multe multinaţionale pledează la sediile lor centrale să rămână în România, agenţiile de rating s-au făcut că nu văd care este situaţia bugetului şi ne-au păsuit.
În condiţiile în care situaţia geopolitică rămâne tensionată, poate şi mai tensionată la graniţa României, toate aceste entităţi străine care au legătură şi expunere pe România fac eforturi pentru a ne susţine, pentru a ne ţine pe o linie de plutire în primul rând economică. Spre deosebire de alţii, toată această susţinere externă vine şi cu bani, nu numai cu vorbe.
În schimb, cer celor de la Bucureşti stabilitate şi responsabilitate politică, nimeni nu vrea să cadă premierul şi guvernul Bolojan, nimeni nu crede că economia poate să aibă un boom care să rezolve toate lucrurile, nimeni nu presează pentru măsuri fiscale dure luate peste noapte (poate aţi uitat cum Băsescu a tăiat salariile cu 25% şi a mărit TVA-ul de la 20 la 24%), dar măcar să se facă ceva, guvernul să arate că a intrat pe o anumită traiectorie care va duce o îmbunătăţire cât de cât rezonabilă a finanţelor publice.
Toată lumea vede şi ştie că partidele populiste şi extremiste, naţionaliste din opoziţie câştigă teren, pentru că acest lucru se întâmplă nu numai în România, ci şi în toată Europa (vezi cazul Franţei, Germaniei etc.).
Dar toţi vor ca România să nu aibă probleme politice şi economice, la graniţă cu un război.
Măcar dacă şi cei de la Bucureşti, din cadrul partidelor guvernamentale, ar pricepe acest lucru şi ar mai renunţa la retorica populistă, care oricum nu le mai aduce voturi.
