Guvernul momentului, pe plan mondial, a fost cel al canadianului Justin Trudeau: jumătate - jumătate bărbaţi şi femei, diversitate etnică şi de opinii, ba mai mult de jumătate dintre miniştri au renunţat, atunci când au depus jurământul, la formula consacrată „aşa să-mi ajute Dumnezeu“. Să legăm aceste fapte de zicerea vlăstarului familiei Trudeau, care, întrebat despre diversitatea cabinetului său, a răspuns plin de înţelesuri: „pentru că este 2015!“. Adevărat!; şi mă întreb: „ai noştri în ce an or trăi?!“.
Singura interacţiune directă a cetăţeanului cu un guvern politic este înjurătura, la birt, la restaurant sau la trattorie, depinde unde îl situează soarta. Altfel, după vârârea biletului de vot în urnă, cetăţeanul nu prea mai are a face prea multe, în afara unor inundaţii care să-i aducă la îndemână vreun premier în barca de trei jandarmi putere. Acum cetăţeanul a ieşit în stradă şi a dus la o schimbare pe care politicul a interpretat-o în felul lui, nu insist. Scriu acest text înaintea nominalizărilor de miniştri şi înainte de prezentarea vreunui program, dar, indiferent de ce şi-ar propune noul guvern, cred că şansele acestuia de reuşită trebuiesc puse într-un context.
