Opinii

Un pas mic pentru omenire dar imens pentru BVB

Un pas mic pentru omenire dar imens pentru BVB

Autor: Eduard Dinu

19.12.2011, 14:16 1093

Ridicarea pragului de deţinere la SIF-uri de la 1% la 5% este primul pas în drumul spre normalitate. Dictonul "divide et impera" îşi pierde încet-încet din forţa de persuasiune cu care managementul acestor companii financiare câştiga invariabil disputa cu acţionarii lor. "Acţiunile concertate" invocate frecvent de baronii moderni ca scut în calea unor întrebări altfel absolut fireşti puse de către acţionari devine se mută la un nivel superior.

Teoria de agent, menţionată în toate bibliile de ştiinţă a finanţelor, stipulează că managerul nu este altceva decât un agent al acţionarului, al cărui rol este de a maximiza capitalul investit de acesta. În România a fost exact invers în cazul SIF-urilor: acţionarii aveau calitatea de agent al managementului, lucru nemaîntâlnit pe pieţele financiare de pe glob. Altfel cum se poate explica faptul că politica investiţională a acestor companii este absolut opacă în faţa acţionarilor? Cum se poate explica ideea fixă de a achiziţiona acţiuni la Biofarm în condiţiile în care rentabilitatea totală a investiţiei în acest emitent este net inferioară majorităţii alternativelor de investire a acelui capital? Cum se poate explica orbirea de care patru dintre SIF-uri au dat dovadă prin neincluderea în portofoliul de acţiuni locale a Azomureş în condiţiile în care toţi indicatorii fundamentali şi bursieri sugerau o creştere solidă a valorii titlului?

Tentativa unor reprezentanţi ai SIF-urilor, inclusiv din mediul academic, de a justifica deciziile de investiţii şi partizanatul feroce al pragului de 1% prin fraze de tipul "nu ne vindem ţara" este cel puţin penibilă. Rata internă de rentabilitate, termenul de recuperare, valoarea actualizată netă, rentabilitatea totală a acţionarilor sunt fundamentele de evaluare a investiţiilor, bazate pe simultan pe analiza fundamentală şi tehnică riguroas efectuate.

Pentru Bursa de Valori autohtonă este un balon de oxigen vital aş spune. Măcinată de delistări şi demiteri la vârf, cu un nivel mediocru al lichidităţii şi alegând calea importului de emitenţi (vezi secţiunea ATS) în detrimentul listării unor companii locale, BVB primeşte un impuls de normalitate.

Dacă măcar o parte din planurile ireal (pentru România) de măreţe de listare a unor pachete de acţiuni la marile companii la care statul este acţionar majoritar anunţate pentru 2012 s-ar realiza, atunci bursa ar avea realmente şansa să iasă din anonimat. Prin creştere internă şi nu prin importuri de emitenţi care în fapt maschează eşecul politicilor de marketing ale acesteia. Cazul GeCad, ca să menţionez un singur exemplu, a fost de altfel publicat recent în paginile ZF.

În final nu mă pot abţine să nu remarc că în timp ce normalitatea este un lucru firesc în multe ţări de pe glob, în România ea se obţine cu enorm de multă trudă şi timp consumat. A se citi ani şi generaţii. Factorul politic ştie de ce.

Eduard Dinu - profesor universitar la A.S.E. Bucureşti