La inceputul anului 2000 cu totii ne asteptam la o relaxare fiscala in favoarea angajatilor. Chiar si Ministerul de Finante preconiza o scadere a impozitului pe salarii pana la nivelul impozitului pe profit (38% la sfarsitul anului 1999). Evenimentele inceputului de mileniu s-au succedat insa altfel decat a fost planuit si au devansat in asteptari chiar si pe legiuitori: nivelul impozitului pe profit a scazut la 25% iar impozitul pe venit a ramas acelasi: 40% (cota maxima).
Daca nivelul impozitului pe venit ar fi fost similar celui pe profit nu ar fi contat prea mult de unde s-ar fi colectat impozitele pentru bugetul de stat. Cu alte cuvinte angajatorii ar fi avut optiunea sa considere unele avantaje in bani sau in natura platite angajatilor proprii, ca nedeductibile fiscal de la calculul impozitului pe profit si s-ar fi evitat astfel impunerea acelorasi venituri la persoana fizica.
Normele de aplicare a Ordonantei 73/1999 privind impozitul pe venit aduceau chiar o clarificare in acest sens: "Avantajele in bani si echivalentul in lei al avantajelor in natura sunt impozabile numai daca acestea au fost considerate cheltuieli deductibile aferente activitatii desfasurate de persoana sau de entitatea care le-a acordat".
Acesta este momentul in care unele societati de asigurari lanseaza un produs care avea la baza principiul economisirii pure: o asigurare de viata cu posibilitatea platirii de prime aditionale cu care se achizitionau unitati de fond ce puteau fi rascumparate imediat de catre beneficiarii acestor polite.
Cu alte cuvinte, angajatorul platea primele iar angajatul facea rascumparari partiale din polita, fara sa plateasca impozit pe aceste venituri.
Sigur, pentru cei care au inteles bine mecanismul, costul acestui "avantaj" in bani/natura era practic impozitul pe profit (25%) suportat de angajator si un "ce" comision platit asiguratorului, evident mult mai ieftin decat impozitul pe salariu la care s-ar fi adunat si contributii de asigurari sociale.
Aparitia legii 32/2000 privind societatile de asigurari "binecuvanteaza" practic acest gen de produse. Mai mult, o opinie scrisa din partea Departamentului juridic al Ministerului de Finante, trimisa la sfarsitul lui noiembrie 2000 Uniunii Asiguratorilor din Romania confirma ca prevederile articolului 42 (1) dau dreptul angajatorilor sa-si deduca aceste prime platite in favoarea salariatilor.
Urmeaza o perioada in care unele societati isi pun intrebarea daca nu s-ar putea plati o parte din ce in ce mai mare a salariilor prin intermediul acestui mecanism.
Ordonanta 7, care apare in August 2001 abroga de-acum invechita Ordonanta 73/1999 impreuna cu normele ei de aplicare precum si articolul 42 din Legea asigurarilor.
In acest moment nu mai avem optiunea nedeductibil la societate i neimpozabil la salariat pentru ca nu avem Normele noi de aplicare a Ordonantei 7/2001 care sa confirme ca se perpetueaza aceeasi metodologie.
In plus Ordonanta 7/2001 reduce situatiile in care veniturile din asigurari sunt neimpozabile la trei cazuri: "sumele incasate din asigurari de orice fel reprezentand despagubiri, sume asigurate, precum si excedentul rezultat din fructificarea rezervelor constituite din primele platite de asigurati".
In plus, elimina asimilarea "excedentului" - veniturilor din dobanzi (dispare sintagma "principiul economisirii pure" din capitolul dividende si dobanzi).
In iunie 2002 domnul Ministru al Finantelor, Mihai Tanasescu, cere personal presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor o solutie la ceea ce Ministerul de Finante numea "asigurarile mascate". Ministerul de Finante se grabeste sa repare aceasta omisiune a legii si emite la relativ scurt timp Decizia nr 5/2002 care aduce urmatoarele precizari cu privire la acest produs de asigurari:
"Se incadreaza in prevederile art. 5 lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 (venituri neimpozabile) si sumele reprezentand rascumparari partiale in contul persoanei asigurate, in cazul in care contractantul asigurarii este aceeasi persoana care suporta primele de asigurare si este beneficiarul sumei respective."
Iata deci, ca incepand cu luna octombrie 2002 Ministerul de Finante trage un semnal de alarma cum ca veniturile obtinute de salariati din rascumpararile partiale (generate din "fructificarea rezervelor") devin deodata impozabile - daca primele au fost platite de angajator.
Cum se vor impozita? Nu se stie. Dar cum ar fi mai simplu sa le impunem? In practica nu exista decat 2 solutii:
1. persoana fizica isi declara aceste venituri ca fiind un avantaj primit de la un tert si le cumuleaza in declaratia de venit global cu salariu primit; sau
2. societatea de asigurari retine la sursa 10% impozit, considerand ca venitul se incadreaza in categoria "alte venituri" si e cu impunere finala.
Care este varianta cea mai simpla de aplicat? Evident cea din urma. Dar asta ridica probleme serioase referitoare la relatia contractuala dintre societatea de asigurari si contractant si se pune si problema retroactivitatii.
E de banuit drept urmare ca, in urma agitatiei create in presa din ultima vreme pe tema impunerii avantajelor in natura, Ministerul de Finante ofera o solutie de compromis in Normele de aplicare a Ordonantei 7/2001 ce urmeaza sa fie publicate cat de curand (dupa o intarziere de 15 luni). In ultima varianta a Normelor (nepublicate inca) solutia data de Minister suna cam asa:
"Pentru anul 2002, contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoanele juridice sau de o alta entitate pentru persoanele fizice care realizeaza venituri din salarii si asimilate salariilor, precum si pentru alti beneficiari, care au fost evidentiate in contabilitate si din punct de vedere fiscal au fost inregistrate drept cheltuieli nedeductibile ale activitatii desfasurate de suportatorii primelor, sunt avantaje neimpozabile. Incadrarea in aceste prevederi nu genereaza obligatii declarative pentru persoana fizica beneficiara.
Incepand cu anul 2003, tratamentul fiscal al avantajului reprezentand contravalorea primelor de asigurare este urmatorul:
- pentru beneficiarii care obtin venituri salariale si asimilate salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu veniturile de aceasta natura ale lunii in care sunt platite primele de asigurare;
- pentru alti beneficiari care nu au o relatie generatoare de venituri salariale si asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse in conformitate cu prevederile art. 43 din ordonanta."
Macar acum pare sa fie clar cum se impun aceste venituri. Mai clar insa este ca genul acesta de polite si-a dat obstescul sfarsit. Nu ramane angajatorilor decat sa se gandeasca la alte solutii, pentru a incerca sa diminueze fiscalitatea atat de apasatoare asupra veniturilor salariatilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
