• Leu / EUR4.8079
  • Leu / GBP5.7552
  • Leu / USD4.4355
Opinii

„Un vagon de grâu de 10000 de kilograme e necesar pentru a plăti un ceas care cântăreşte 100 de grame“. Ce scria economistul Nicolae Xenopol în lucrarea „Bogaţia României“ publicată în 1916 este valabil si astăzi. Exportăm zece milioane de tone de cereale pe an şi importăm un milion de tone de produse de panificaţie şi patiserie

Tudorel Andrei, Preşedinte INS

„Un vagon de grâu de 10000 de kilograme e necesar pentru a plăti un ceas care cântăreşte 100 de grame“. Ce scria economistul Nicolae Xenopol în lucrarea „Bogaţia României“ publicată în 1916 este valabil si astăzi. Exportăm zece milioane de tone de cereale pe an şi importăm un milion de tone de produse de panificaţie şi patiserie
17.01.2020, 18:41 1923
 
  1. Consideraţii generale

Trăim într-o lume globalizată, în care schimburile comerciale externe sunt esenţiale pentru dezvoltarea unei ţări sau regiuni economice. Economia Romaniei înainte de Decembrie 1989 a fost concepută şi s-a dezvoltat ca o economie autarhică, în care s-a încercat sa producem totul, dar fără a judeca, de cele mai multe ori, cu ce cost economic şi social. Transformările ulterioare din economie, ca urmare a procesului de descentralizare şi deschidere spre economia de piaţă, procesul de globalizare şi cererea populaţiei pentru anumite produse a dus la schimbări radicale ale volumului şi structurii importului şi exportului de mărfuri al României. De exemplu, în anul 2018 valoarea mărfurilor exportate a crescut de 8,6 ori, iar a mărfurilor importate de 13,1 ori în raport cu anul 1989. În egală măsură s-a schimbat şi structura importului şi exportului de mărfuri..

Într-o economie competitivă, se exportă mărfuri cu un grad mare de prelucrare, vizând obţinerea unei valoari cât mai ridicate pentru o tonă de mărfuri exportate. Eurostat publică, pe baza datelor oferite de oficiile naţionale de statistică, valoarea în euro a unui kilogram de mărfuri exportate. Urmărind datele publicate pentru ţările din UE-28 avem două surprize neplăcute privind economia Romanei din perioada 2000-2017. Prima este că valoarea unei tone de mărfuri exportate, egală cu 236,1 euro şi care reprezintă numai 18,5% din media europeană, ne plasează pe penultimul loc în cadrul UE-28. A doua surpriză neplăcută este că valoarea indicatorului s-a apreciat pe parcursul perioadei 2000 – 2017 într-un ritm mult mai mic în România, decât în cazul unor ţări din estul Europei (Bulgaria de 2,6 ori, Cehia de 3,1 ori, Ungaria de 2,3 ori). Polonia a înregistrat o apreciere a acestui indicator de competitivitate economică în acelaşi ritm cu al României dar trebuie menţionat că valoarea acestuia este cu 30% mai mare pentru Polonia.

De ce am ajuns în această situaţie? Pentru că exportăm mărfuri voluminoase care au o prelucrare redusă şi care au o valoare de piaţă mică. În urmă cu mai bine de un secol, economistul Nicolae Xenopol în lucrarea “Bogaţia României” publicată în 1916 şi reeditată în 2013 de Academia de Studii Economice din Bucureşti, preciza la pag.38 ca “exportăm mărfuri grele, voluminoase, care au o valoare mică într-un volum mare, în timp ce străinătatea ne trimite mărfuri scumpe şi care au un volum mic. Un vagon de grâu de 10000 de kilograme e necesar pentru a plăti un ceas care cântăreşte 100 de grame; pălăria unei femei elegante, care poartă marca unei mari firme de pe rue de la Paix, reprezintă munca de un an a unei familii de ţărani; un automobil de lux este echivalentul venitului obţinut de pe un teren de 300 de hectare”.

Urmărind datele statistice mai sus prezentate coroborate cu observaţia economistului N. Xenopol se pune în mod firesc întrebarea: oare istoria se repetă?

  1. Exportul de produse agro-alimentare

Încerc să vă conturez în continuare prin câteva date statistice, o imagine a comerţului exterior al Romaniei cu produse agro-alimentare pe perioada 1990 – 2018:

  • volumul total al exportului însumat pe întreaga perioadă a reprezentat 53,4 miliarde euro;
  • volumul total al importului s-a situat în această perioadă la nivelul de 76,2 miliarde euro;
  • soldul schimburilor externe în cazul acestor produse, în perioada prezentată, este unul negativ, importul depăşind exportul cu - 22,8 miliarde euro. Raportând acest sold la populaţia rezidentă a României de la 1 ianuarie 2019, putem spune că fiecare român are povara a 1175 euro cheltuiţi pe produse agro-alimentare, calcul care rezultă din deficitul extern la această categorie de produse;
  • cu excepţia anilor 2013 şi 2014, în toţi ceilalţi ani de după 1989, s-au importat mai multe mărfuri alimentare decât cele care au fost exportate. Începând cu anul 2015 deficitul comercial pentru această categorie de produse a crescut în fiecare an, ajungând în 2018 la aproape 1,5 miliarde euro. Practic, în anul centenarului fiecare român s-a incărcat cu o datorie externă de aproape 77 euro din activitatea de comerţ exterior cu produse agro-alimentare. Nu pare prea mult pentru o persoană, dar pentru o populaţie rezidentă de peste 19 milioane valoarea devine îngrijorătoare;
  • ponderea exportului şi importului de produse agro-alimentare în totalul exportului şi importului  de mărfuri al României s-a stabilizat oarecum la nivelul fiecărui an, începând cu perioada 2013 – 2018, încadrându-se  în intervalul de valori 8 – 10%;
  • din totalul produselor agro-alimentare exportate ponderea cea mai mare o are exportul de cereale. Practic, începând cu anul 2008 exportul de cereale deţine peste 30% din volumul total de export de produse agro – alimentare al României.

Figura 1. Ponderea cerealelor în exportul şi importul de produse agro – alimentare

 în perioada 1989- 2018

Într-o lucrare de înaltă ţinută ştiinţifică publicată în anul 1938, în care este prezentată starea economiei româneşti la finele anilor treizeci (“Aspecte ale economiei româneşti – material documentar pentru cunoaşterea unor probleme în cadrul planului economic”, Consiliul Superior Economic – Oficiul de Studii, Cercetări şi Îndrumări, Bucureşti, 1939) se precizeză, la pag. 118, că “majoritatea produselor agricole le vindem netransformate. Avem astfel, un export primitiv care influenţeaza în mare măsura asupra rentabilităţii producţiunii. De altfel, România este o ţară prin excelenţa exportatoare de materii prime şi semifabricate”. În perioada 1929 – 1938, conform sursei mai sus citate, cerealele deţineau ponderea cea mai mare în exportul de mărfuri al României (în 1929 acestea reprezentau 30,9%, 1930 – 35,0%, 1931 – 39,5%, 1932 – 34,2%, 1933 – 23,0%, 1934 – 17,4%, 1935 – 19,6%, 1936 – 31,5%, 1937 – 32,4%, iar  în anul 1938 au ajuns la 24,7%). În concluzie, ponderea exportului de cereale a fost în toţi anii mai mare de 60% din totalul exportului de produse agroalimentare.

 
 
 
  1. Importul de produse de panificaţie şi patiserie

Nu doresc sa recurg la o analiză lărgită a exportului de cereale, dar am în vedere să arăt în cele ce urmează că România are pentru export, după1990, aşa cum avea şi în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, produse de volum mare şi ieftine. În acelaşi timp, importăm produse agro-alimentare obţinute prin prelucrarea cerealelor care au comparative o valoare mult mai mare. Aşa cum voi arăta în continuare, pentru aceeaşi sumă de bani pe care o plătim pentru importul unui kilogram de produse obţinute printr-o prelucrare, de cele mai multe ori nu foarte complexă a cererealelor, ca exemplu produse de panificaţie sau de patisserie care pot fi produse facil şi în ţară, trebuie să exportăm cel puţin zece kilograme de cereale. 

Pe parcursul perioadei 1990 – primele opt luni din 2019, România a importat 36,2 mil. tone de cereale şi a exportat de peste trei ori mai multe, adică 107,1 mil. tone, rezultând un aport pozitiv al balanţei comerciale la această grupă de produse, respectiv de 70.9 mil. tone. În medie, în fiecare an din această perioadă s-a exportat mai mult decât s-a importat, cu 2,36 mil. tone. Putem spune că în fiecare an, fiecare cetăţean, pentru susţinerea comerţului exterior de cereale, a exportat în medie mai mult decât a importat, respective circa o jumătate de tonă de cereale. În expresie monetară, România a cumpărat din alte ţări în această perioadă cereale de aproximativ 6,4 miliarde euro şi a încasat pe exportul de cereale circa 19,6 miliarde euro. S-a obţinut în urma acestor tranzacţii comerciale un câştig de aproape 13,2 miliarde euro. Continuând raţionamentul de mai sus, putem spune că prin schimburile comerciale externe cu cereale s-a obţinut un câştig mediu anual de aproape 450 mil. euro, ceea ce înseamnă un câştig mediu anual pentru fiecare cetăţean de aproape 22 euro. În concluzie, putem spune că suntem pe plus în comerţul exterior cu cereale, dar vă propun să nu ne bucurăm, încă.  

Tot în aceeaşi perioadă în schimb noi am importat 2,3 mil. tone şi am exportat de aproape trei ori mai puţine, adică 0,8 mil. tone preparate pe bază de cereale, de făină, de amidon, de produse de panificaţie şi de patiserie (pentru specialişti precizăm că acestea sunt produse incluse în capitolul 19). Pentru importul acestor produse s-a plătit aproximativ 4,1 miliarde euro şi s-a încasat 1,5 miliarde euro, rezultând un deficit de 2,6 miliarde euro. Putem spune că, pentru satisfacerea cererii interne pentru aceste produse s-a acumulat un deficit mediu anual de 86 mil. euro, ceea ce înseamnă un cost mediu anual pentru fiecare cetăţean de aproape 4,3 euro. Conform graficului din figura 2, reiese că problema importantă în acest raţionament este că, începând din anul 2007 a crescut an de an importul de produse specifice acestui capitol, astfel că la nivelul anului 2018 deficitul a fost totuşi de 0,3 miliarde euro. Aceste valori numerice ne arată că, în medie la nivelul anului 2018 pentru satisfacerea cererii interne pentru aceste produse 15 euro sunt suportaţi de fiecare cetăţean al României.     

 

Figura 2. Evoluţia importului, exportului şi soldul anual pentru preparate pe bază de cereale, de faină, de amidon, de fecule sau de lapte precum şi produse de patiserie, în perioada 1990 –2018

La final, să facem un calcul al eficienţei comerţului exterior cu cereale şi produselor de panificaţie şi patiserie ţinând seama de preţurile medii la importul şi exportul de cereale şi produse din capitolul 19. Rezultă că, parcursul celor treizeci de ani, preţul unei tone de cereale şi al unei tone de produse de panificaţie şi patiserie, atât la import, cât şi la export au variat destul de mult. Din acest motiv, redăm eficienţa schimburilor externe la cele două produse prin calcularea unui indicator specific, pentru fiecare an, din perioada 1990 – primele opt luni din 2019. Acest indicator exprimă raportul dintre preţului mediu de vânzare al unei tone de produse de panificaţie şi patiserie importate, cu preţul mediu al unei tone de cereale exportate. S-a determinat astfel, pentru fiecare an cantitatea de cereale necesară a fi exportată pentru importul unei tone de produse de panificaţie şi patiserie. Rezultatele obţinute sunt prezentate în graficul din figura 3. Ce se constată? Că în majoritatea anilor, pentru importul unei tone de produse de panificaţie şi patiserie s-au exportat în medie, între 8 şi 11 tone de cereale. Mai mult, în perioada de preaderare la UE, valoarea acestui indicator a fost cuprinsă între 14 şi 16 tone cereale pentru importul unei tone de produse de panificaţie şi patiserie. 

 

Figura 3.  Eficienţa exportului de cereale prin prisma volumului de cereale exportat pentru importul unei tone de produse de panificaţie şi patiserie

  1. În loc de concluzie

Pe termen mediu şi lung exportul de cereale nu poate oferi un avantaj competitiv în relaţiile comerciale externe, chiar dacă România are, după cum se ştie, un potential agricol foarte mare. Din pacate, precum în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, exportăm o mare cantitate de cereale care reprezintă produse de volum mare dar cu o valoare de piaţă mică. În exemplul de mai sus, am arătat că exportăm cel puţin zece tone de cereale pentru a importa o tonă de produse de panificaţie şi patiserie. Să ne amintim în acest context citatul lui N. Xenopol redat la începutul articolului. Să nu se fi schimbat oare nimic de-a lungul unei perioade atât de îndelungate?

Nu de puţine ori importăm produse agro-alimentare care sunt obţinute printr-o prelucrare sumară a cerealelor exportate. De multe ori, acestea sunt supuse unui simplu proces de măcinare, de adăgare a unor minime ingrediente, precum apă şi sare, şi de congelare. În urma acestui proces tehnologic rezultă un produs cu o valoare de piaţă mult mai mare în raport cu valoarea cerealelor exportate. De cele mai mult ori, acestea sunt produse care au o cerere de piaţă internă asigurată, pentru că sunt produse care se regăsesc în meniul nostru zilnic.

Investiţii minime, o stimulare mai eficientă a producţiei interne pentru realizarea produselor de panificaţie şi patiserie, cererea internă a acestora relativ constantă în timp şi insuficient diversificată, un proces de producţie simplu şi tradiţia deja existentă în realizarea lor sunt elemente ce pot conduce la reducerea deficitului comercial extern al României, cel puţin pe această categorie de produse.  

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.8079
Diferență: 0,1145
Ieri: 4.8024
Azi: 4.4355
Diferență: -0,0901
Ieri: 4.4395
Azi: 5.7552
Diferență: 0,4731
Ieri: 5.7281
Azi: 4.5355
Diferență: 0,2165
Ieri: 4.5257