În timp ce premierul Marcel Ciolacu şi preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă, cei doi lideri politici care se joacă de-a guvernarea, se luptă să fie haioşi, autoironici, „analfabeţi funcţionali“ la Măruţă (nu mai bine este să fii ca Iohannis, că nu vorbeşte deloc?), că aşa le-au spus consultanţii lor politici, gigantul german Shaeffler, al treilea angajator din Braşov, cu aproape 5.000 de angajaţi, face planuri de restructurare prin plecări voluntare, şomaj tehnic şi disponibilizări, pentru a se adapta la tsunamiul care vine peste industria auto europeană.
Nu ştiu dacă Ciolacu şi Ciucă ştiu, dar industria auto din România, industria de componente auto, înseamnă vreo 10% din PIB, şi în cea mai mare parte depinde de ceea ce se întâmplă în Europa.
Yazaki, producătorul auto japonez, închide două fabrici în România şi probabil că mai urmează şi alte operaţiuni.
Fiecare fabrică de componente auto din România cochetează cu restructurările, dacă nu chiar cu închiderea.
În Germania Volkswagen se pregăteşte să închidă fabrici şi să dea oameni afară.
Cornel Apostol de la Prohuman, una dintre cele mai mari firme de muncă temporară, a spus la ZF Live că un post restructurat în industria auto pe linia de asamblare în Germania înseamnă că pe lanţ între 7 şi 10 oameni sunt restructuraţi în industria de componente auto.
În locul lui Ciolacu şi lui Ciucă m-aş întreba câţi angajaţi din România sunt în pericol să-şi piardă joburile din industria auto în următorul an.
Toate companiile din România, în special cele străine, dar nu numai din industria de componente auto, fac planuri de avarie pentru a se pregăti pentru scăderea economică din prima parte a lui 2025, pentru schimbările economice globale, pentru stagnarea economică din Germania şi din Europa, pentru continuarea conflictelor geopolitice şi militare.
La noi, toată lumea este ocupată cu alegerile şi cu cine se va înfrunta Ciolacu în turul doi. În aceste condiţii, companiile nu mai fac investiţii şi nici nu prea mai angajează, aşteptând să treacă alegerile.
Eu i-aş întreba pe cei doi lideri politici care asigură guvernarea (am înţeles că PNL-ul iese de la guvernare, dar rămâne acolo, ca să vadă cât fură PSD-ul) cum se face că guvernul pompează miliarde şi miliarde de lei în economie, în investiţii, iar economia şi-a redus ritmul de creştere substanţial, la jumătate faţă de prognoze.
La anul, când guvernul care se va instala la Palatul Victoria nu va mai avea bani nici de investiţii, nici de salarii, nici de creşterea salariilor şi creşterea pensiilor, ce va face economia?
Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în primul semestru, creşterea economică nu prea mai există, s-au gripat motoarele, şi nici perspectivele nu mai sunt atât de favorabile.
Chiar dacă în economie sunt bani, toată lumea ţine de ei.
- Industria se duce tot mai jos (de la 22% acum cinci ani, a ajuns la 15% din PIB) până vine planul de relansare de 3 miliarde de euro anunţat verbal de premierul Ciolacu. Guvernul şi administraţia publică nu sunt în stare să gestioneze programele industriale din PNRR unde există deja bani, nu să facă alte programe de reindustrializare, unde nu există nici surse de finanţare. Ce industrie poţi să relansezi peste noapte ca să preiei pierderile din industria de componente auto?
- Industria de IT - cu o pondere de 7,8% în PIB - stagnează, dacă nu chiar începe să se restructureze într-un mod mai discret. Este adevărat că cei care sunt restructuraţi, trimişi la îmbunătăţirea performanţelor şi daţi afară îşi pot găsi destul de repede alte joburi, dar problema este că nu la acelaşi salariu, ci la unul cu 20-30% mai jos.
- Piaţa construcţiilor rezidenţiale, logistice şi de birouri este pe minus şi va rămâne tot aşa anul viitor. Nu prea mai sunt proiecte, nu prea mai sunt clienţi care să închirieze, nu prea se anunţă creşteri substanţiale de consum care să necesite noi spaţii logistice. Piaţa de construcţii rezidenţiale este “în cap”, iar scandalul de la Nordis trimite un tsunami în toată piaţa, având în vedere schimbările legislative care sunt propuse. Până acum, dezvoltatorii îşi finanţau construcţiile din banii din avans plătiţi de cumpărători, din creditele furnizor şi din credite bancare. În viitor ar trebui să-şi finanţeze dezvoltarea cu bani proprii, ceea ce va reduce foarte mult numărul proiectelor în construcţii. Şi aşa piaţa rezidenţială de achiziţii era la limită, dar scandalul de la Nordis va îngheţa piaţa, cel puţin în următoarele luni.
- Agricultura trece dintr-o criză în alta, iar planul guvernului de amânare a plăţilor agricultorilor către bănci, către IFN-uri, către furnizori până anul viitor complică şi mai mult situaţia. Agricultura este prinsă într-un blocaj financiar fără precedent. Norocul nostru este că agricultura, deşi fermierii sunt zgomotoşi şi dau tot timpul senzaţia că fără ei vine foamea, are o pondere de numai 2% în PIB.
- Comerţul şi HoReCa, care au luat locul industriei ca principală ramură economică în PIB (23% versus 17%) va frâna brusc în momentul în care vor dispărea creşterile de salarii, creşterea pensiilor şi când va reveni inflaţia din cauza creşterilor de taxe şi impozite. Comerţul creşte pentru că salariile au crescut mai mult decât inflaţia în ultimii doi ani.
- Dobânzile la lei nu vor scădea atât de repede şi atât de mult cum se aşteaptă lumea, cum se întâmplă pe pieţele vestice, din cauza faptului că inflaţia este dublă la noi faţă de Europa şi America, dar şi din cauza faptului că Guvernul are nevoie de foarte mulţi bani de pe piaţă pentru a acoperi cheltuielile bugetare şi refinanţarea datoriilor care ajung la scadenţă şi care nu au cum să fie plătite. Când statul plăteşte 7% la Fidelis pentru a lua bani de la populaţie şi 6,5% pentru a lua bani de la bănci, nu ai cum să speri la o scădere semnificativă a dobânzilor la lei.
- Serviciile externe de transport şi de IT stagnează de luni bune, dacă nu chiar sunt pe minus, ceea ce pune o presiune şi mai mare pe balanţa de plăţi a României: ani de zile, serviciile de transport şi IT exportate în afară mai compensau din creşterea deficitului comercial de bunuri. Acum nu se mai întâmplă acest lucru.
- Nu există, cel puţin public, planul de majorări de taxe şi impozite de la anul, astfel încât companiile să ştie ce se va întâmpla: această situaţie este mai proastă decât un anunţ direct de creştere a taxelor şi impozitelor (nimeni nu crede în afirmaţiile lui Ciolacu, lui Ciucă sau altor lideri politici că nu vor urma majorări de taxe şi impozite). Companiile îşi fac acum bugetul pentru anul viitor şi, pentru că nu ştiu pe ce taxe şi impozite să se bazeze, amână investiţiile, noile angajări şi fac simulări de restructurare a operaţiunilor.
- Investiţiile străine stagnează, iar unii investitori mari din Europa de Vest vor să plece din România (E.ON din Germania), ceea ce nu este deloc bine pentru economia şi businessul din România. Naţionalismul e bun în retorică, dar când ajungem la economie şi mai ales în sectoare care necesită investiţii mari, s-ar putea să nu mai fie atât de bine.
- Bursa de la Bucureşti nu prea mai creşte chiar dacă pe piaţă sunt bani, rezultatele financiare nu sunt atât de rele, iar dividendele continuă să fie ridicate. Scăderea bursei din ultimele lui anunţă de fapt ce va fi peste şase luni.
- Dezmăţul bugetar al premierului Ciolacu, în încercarea de a cumpăra voturile primarilor, şefilor de CJ, liderilor locali, electoratului, va avea şi un cost, pe care toată lumea îl va plăti la anul.
Economia României nu poate trăi dintr-o creştere economică de zero şi ceva – 2%. Este prea puţin pentru a se duce şi într-o dezvoltare economică. Economia trebuie să crească cu 4-5% pe an. Din păcate, s-ar putea să nu mai avem motoare suficiente pentru a împinge economia înainte atât de repede.
