Vrei să intri pe o piaţă nouă. Ai datele, ai bugetul, ai şi echipa pregătită. Şi totuşi amâni decizia de patru luni. Nu pentru că nu ştii ce să faci. Ci pentru că nu ai cu cine valida că ce crezi tu chiar funcţionează în situaţia ta concretă. Este momentul pe care aproape orice antreprenor îl recunoaşte, chiar dacă rareori îl spune cu voce tare. Ai toate informaţiile, ai analizat toate variantele, ai lăsat subiectul să se aşeze şi tot nu decizi. Pentru că în spatele oricărei decizii mari nu stă un calcul. Stă o conversaţie care nu s-a întâmplat încă.
Am petrecut ultimii ani vorbind cu sute de antreprenori români. Unii cu afaceri de câteva milioane, alţii la început de drum, dar hotărâţi să construiască ceva al lor. Un lucru revine obsesiv, indiferent de stadiu: nu lipsa de informaţie îi ţine pe loc. Îi ţine absenţa cuiva cu care să gândească cu voce tare.
Un context care nu iartă deciziile amânate
Antreprenoriatul românesc funcţionează astăzi într-unul dintre cele mai complicate contexte din ultimul deceniu. Inflaţia a erodat marjele, accesul la finanţare rămâne dificil pentru companiile fără istoric solid, iar instabilitatea legislativă a transformat planificarea pe termen mediu într-un exerciţiu de imaginaţie. La acestea se adaugă o piaţă a muncii tensionată, în care găsirea şi păstrarea oamenilor buni a devenit o problemă de strategie, nu doar de HR.
Cu cât contextul devine mai imprevizibil, cu atât deciziile cer mai mult discernământ şi cu atât mai puţin îţi permiţi să le iei singur. Presiunea pe antreprenor este imensă. El trebuie să fie, simultan, vizionar şi administrator, vânzător şi lider, strateg şi pompier. Şi, cel mai adesea, trebuie să fie toate acestea fără o plasă de siguranţă, fără un consiliu de administraţie funcţional, fără un board care să-l contrazică, fără un partener egal cu care să gândească lucrurile până la capăt.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
