Probabil că o treime din mallurile actuale, centrele şi parcurile comerciale care au răsărit în ultimii 15 ani s-a construit pe terenurile unor foste fabrici comuniste care au fost dărâmate în toţi aceşti ani, devenind simple active imobiliare, foarte preţioase de pe urma cărora s-au câştigat zeci şi sute de milioane de euro.
Locurile de muncă cu ceva sau mai multă specializare din aceste fabrici, în care s-au investit ani de educaţie şi cursuri profesionale, au fost înlocuite cu simple joburi de vânzători, poate şi cu o facultate privată în spate.
Pentru mulţi dărâmarea fabricilor şi apariţia mallurilor în centrul oraşelor sau a parcurilor comerciale de la marginea oraşelor sunt sinonime cu prăbuşirea economiei româneşti, având în vedere că percepţia generală este că România nu mai produce nimic, nu mai exportă nimic şi este vândută în totalitate străinilor care scot banii din ţară.
Este foarte greu să vinzi publicului datele statistice, care spun că PIB-ul României a crescut de peste patru ori în ultimele două decenii, de la 40 de miliarde de dolari la 180 de miliarde de dolari, iar exporturile au explodat de la 8-12 miliarde de dolari pe vremea lui Ceauşescu la 50 de miliarde de dolari acum. Iar toate acestea cu număr de angajaţi la jumătate faţă de 1989 ( 8 milioane atunci versus 4 milioane acum).
Când fabrica în care ai lucrat o viaţă nu mai există, este dărâmată sau lăsată în paragină, nicio dată statistică nu mai poate fi crezută.
Capitala României nu mai are nicio fabrică în care să lucreze 1.000 de oameni
Dar ironic, după 5-6 ani de criză în care o parte dintre malluri şi parcuri nu au rezistat, intrând în insolvenţă şi apoi în faliment, roata se întoarce: o parte din malluri sunt la un pas să devină fabrici, capacităţi de producţie pentru investitori industriali.
La începutul lunii august a apărut ştirea conform căreia grupul austriac Immofinanz, unul dintre cei mai mari investitori imobiliari din România, va resuscita centrul comercial Armonia din Arad, închis în urmă cu doi ani de zile, prin atragerea unui chiriaş industrial – grupul Leoni Wiring Systems - care vrea să producă acolo cabluri auto.
Primul mall care devine fabrică: Leoni va produce cabluri în Armonia Arad
Peste două săptămâni a apărut ştirea că un alt centru comercial, mallul Armonia din Brăila, închis de cinci ani de zile (a fost primul mall care a pierdut lupta) este la un pas să fie cumpărat de un producător industrial italian.
Fostul mall Armonia din Brăila, închis de cinci ani, este la un pas să devină fabrică
Sper ca această ştire să fie adevărată, iar mallul să devină fabrică pentru ca locuitorii Brăilei, o zonă lovită în plin şi devalizată politic în ultimii douăzeci de ani din cauză că a fost condusă de baroni locali, precum Bunea Stancu (Şeful CJ Brăila, reţinut pentru abuz în serviciu şi conflict de interese, arestat la domiciliu), care nu au făcut nimic pentru oamenii care i-au ales, să se uite cu speranţă spre viitor.
Cinci sute sau o mie de locuri de muncă nu vor rezolva situaţia unui întreg oraş, unde principalul angajator este spitalul judeţean de urgenţă şi doar unu din cinci locuitori are job, dar măcar este un început.
Probabil că mai sunt centre comerciale în ţară care nu rezistă în forma actuală, având în vedere fragilitatea consumului care duce la lipsa chiriaşilor de retail. Până la urmă aceste centre se vor transforma în „ceva” care să nu depindă de consum, de portofelul oamenilor.
Exact ca la Armonia Brăila, valoarea actuală a centrelor comerciale pentru proiectele aflate în insolvenţă, faliment şi închise a scăzut atât de mult încât poate fi mai ieftin să transformi mallul într-o fabrică, în care ai deja toate utilităţile, nu mai trebuie să construieşti nimic de la zero şi unde trebuie doar să aduci echipamentele.
Investitorii şi băncile care au dezvoltat şi finanţat aceste malluri au pierdut deja cea mai mare parte a banilor, şi-au asumat pierderile, iar totul se ia de la capăt, cu alţi proprietari, alţi chiriaşi, alt obiect de activitate.
Asta înseamnă că economia respiră, că există alternative pentru un preţ al vremurilor, nu pentru visele de a obţine preţurile din perioada de boom.
Cu toate că economia României, chiar şi formată din multinaţionale, este mult mai puternică decât în perioada comunistă, produce şi exportă mai mult cu jumătate din oamenii de atunci, percepţia generală este exact inversă pentru că peste tot vezi afişe cu – FOR RENT / FOR SALE / CLOSED – pentru că în faţa ochilor vedem structuri imobiliare şi de producţie abandonate în câmp, lăsate pradă câinilor şi oamenilor străzii.
Poate curăţenia mai rapidă din sectorul bancar, care se întâmplă acum, prin vânzarea creditelor neperformante, ascunse în seifuri în şase ani de criză până au făcut implozie, va reintroduce în circuitul economic aceste structuri, care la preţul timpurilor actuale îşi găsesc un investitor.
Cu toate că sunt bani pe piaţă, economia nu-şi va reveni şi nu vor apărea noi investitori care să creeze locuri de muncă atâta timp cât preţul activelor nu se adaptează la ceea ce poate plăti şi face sens economic pentru investitor.
România este o ţară foarte scumpă din punct de vedere imobiliar, al chiriilor cerute de proprietar versus puterea de cumpărare şi încasările care pot fi obţinute.
După cinci ani în care a fost închis, mallul Armonia din Brăila şi-a găsit un investitor. Mai rămâne ca proprietarii, dezvoltatorii care stau cu spaţiile comerciale la închiriat pe arterele din oraşe să-şi găsească şi ei investitori/chiriaşi şi atunci oraşele vor căpăta o altă dinamică, nu vor mai fi “închise”, iar percepţia oamenilor despre economie se va schimba.
Poate ce s-a întâmplat cu aceste centre comerciale care au ajuns în faliment în criză reprezintă o lecţie de luat aminte şi pentru guvern. Atâta timp cât nu susţii economia şi nu te adaptezi vremurilor, ci doar extragi din ea, s-ar putea ca perioada FOR SALE/ FOR RENT/ CLOSED să fie mult mai lungă, iar oamenii să-şi schimbe percepţia.
