Recent, Ministerul Economiei a lansat în dezbatere publică noul plan de reorganizare a sistemului energetic naţional, aceasta fiind cea de-a treia tentativă din ultimele două guvernări de a reconfigura un domeniu vital pentru economia României.
Actualul plan de reorganizare se îndepărtează de ideea realizării unui mix de energie de la care au pornit celelalte proiecte, concetrându-se exclusiv pe zona de producţie termo a energiei şi pe cărbuni. Pe de altă parte însă, este pusă în centru o resursă pe care România o are pentru sute de ani, în timp ce gazele şi petrolul mai ajung pentru circa 15 ani.
Miza pe cărbune
"O parte relevantă din mixul energetic naţional este şi va continua să fie reprezentată de cărbune. În consecinţă logică, este necesară reorganizarea pe coordonate viabile a acestui subsector energetic", spune Cristina Filip, partener în cadrul casei de avocatură PeliFilip.
Fiind şi un plan care are o dimensiune mai puţin amplă în comparaţie cu celelalte idei, acesta nu a stârnit acelaşi val de reacţii negative din partea investitorilor străini şi nici nu a ridicat aceleaşi probleme privind concurenţa.
"În prezent, România trebuie să-şi dezvolte sectorul energetic pe cât posibil, mai ales prin atragerea de noi jucători în piaţă. În această privinţă, este importantă atât reorganizarea complexurilor energetice pentru a le face mai profitabile şi atragerea de noi investitori", spune Bryan Jardine, managing partner în cadrul casei de avocatură Wolf Theiss.
Ceea ce vrea acum Ministerul Economiei să facă este să-i pună la un loc pe producătorii de energie pe bază de lignit cu minele de lignit şi pe cei pe huilă cu minele viabile care mai sunt în Compania Naţională a Huilei.
"Aceste complexuri energetice (Hunedoara şi Oltenia) cel mai probabil că vor accelera cooperarea dintre producătorii termo şi furnizorii lor de materie primă", a mai precizat Jardine, reprezentantul Wolf Theiss fiind de părere că acest plan ar putea dezvolta sectorul de energie termo din România la potenţialul său maxim.
"Este necesară o strategie privind deţinerea, dimensionarea, reabilitarea, dezvoltarea, finanţarea, operarea şi administrarea performantă a acestor capacităţi în raport cu prognozele de disponibilitate economică a resurselor de cărbune, cu cerinţele optimizării şi modernizării tehnologice şi cu cele de protecţie a mediului şi reducere a emisiilor poluante, precum şi în raport cu celelalte surse şi tehnologii de generare disponibile şi cu cerinţele de realizare a unui model de piaţă concurenţială în România", mai spune Cristina Filip.
CNH are datorii de peste un miliard de euro şi pierderi de 152 mil. euro, dar huila scoasă din minele firmei este vândută la un preţ reglementat care nu-i acoperă costurile, iar subvenţiile nu au fost niciodată suficiente.
Pe partea de lignit, lucrurile stau un pic mai bine, dar reprezentanţii firmei au declarat recent că din 2007 nu au mai primit o creştere de preţ, iar costurile sunt aproape egale cu preţul de vânzare, aşă că profitul este minim. Pe de altă parte, firma are de recuperat creanţe de sute de milioane de lei CET-urile care nu primesc banii de la populaţie şi de la alte companii de stat care nu-şi primesc subvenţiile la timp. Peste toate acestea stă problema concedierilor.
"În timp ce statul are responsabilitatea de a asigura pregătirea, aprobarea şi aplicarea eficientă a acestei strategii, este esenţial să nu fie negate fundamentele economice ale planului de reorganizare şi să nu se urmeze forme de protecţionism nesustenabil şi fără discernământ. De asemenea, nu este în mod necesar un răspuns final adecvat pentru problemele din acest subsector ca statul să rămână în poziţia de control, după executarea respectivei strategii, la societăţile economice reorganizate. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, atunci reorganizarea poate avea şanse de succes", a conchis Filip.
Trei planuri diferite
Cum s-a ajuns de la "campioni" la "complexuri"
1. La finalul anului 2008, în mandatul lui Varujan Vosganian la şefia Ministerului Economiei, guvernul lua decizia înfiinţării Companiei Energetice Naţionale, care în prima fază trebuia să se numească Electrica. În structura acestei companii urma să intre cele trei filiale neprivatizate din cadrul Electrica, cele trei complexuri energetice din bazinul Olteniei şi Hidroelectrica. Valoarea companiei era estimată la 20-24 de miliarde de euro, urmând ca în 2012 să ajungă la un business de 800 de milioane de euro, cu şanse de listare pe Bursă.
2. Odată cu schimbarea guvernării şi cu venirea lui Adriean Videanu la conducerea Ministerului Economiei, este abandonat planul camionului naţional şi se trece la formarea a doi giganţi energetici, Electra şi Hidroenergetica, care anul acesta ar fi trebuit să fie operaţionali. În Electra ar fi urmat să fie incluse complexurile energetice Turceni, Rovinari şi Craiova, Nuclearelectrica, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia şi o parte din Hidroelectrica. Hidroenergetica ar fi trebuit să cuprindă Electrocentrale Deva, Electrocentrale Bucureşti, sucursalele Termoelectrica Paroşeni şi Termoserv Paroşeni, cea mai mare parte din Hidroelectrica, precum şi o parte din Compania Naţională a Huilei.
3. După plecarea lui Adriean Videanu, noul ministru al economiei Ion Ariton vine cu un alt plan de reorganizare, mai ales sub presiunea impusă de FMI. Se face astfel trecerea la înfiinţarea Complexului Energetic Oltenia şi a Complexului Energetic Hunedoara. Primul va fi format din Complexurile Energetice Turceni, Rovinari şi Craiova şi din minele deţinute de Societatea Naţională a Lignitului Oltenia. Complexul Energetic Hunedoara ar trebui format din termocentralele Deva şi Paroşeni alături de minele viabile din Compania Naţională a Huilei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
