Pagina verde. Plastic – realităţi şi prejudecăţi. Mit: reciclarea consumă mai multă energie decât producerea PET-ului virgin

♦ Una dintre ideile întâlnite frecvent atunci când se discută despre reciclarea plasticului este aceea că procesul ar consuma atât de multă energie, încât ar fi mai eficient să producem PET nou, din materii prime virgine. Ce spun studiile?

PET-ul (polietilen tereftalat) este utilizat pe scară largă pentru ambalaje, în special pentru sticle de băuturi. Producerea PET-ului virgin presupune utilizarea unor materii prime noi şi parcurgerea mai multor procese industriale. Pe de altă parte, reciclarea necesită, la rândul său, energie pentru colectare, sortare, spălare şi reprocesare. Şi atunci se pune întrebarea care dintre cele două moduri în care se pot pune ambalaje din PET pe piaţă consumă mai puţină energie.

Studiile Joint Research Centre (JRC) al Comisiei Europene arată că reciclarea poate avea un impact energetic şi climatic mai redus decât producerea de plastic virgin, atunci când sunt luate în calcul întregul ciclu de viaţă al materialului, producţia de materie primă virgină pe care materialul reciclat o înlocuieşte şi tratamentul deşeurilor care este evitat. În raportul „Environmental effects of plastic waste recycling”, publicat în 2021, JRC analizează mai multe tipuri de plastic, inclusiv PET-ul folosit pentru sticle, şi compară reciclarea cu producerea de polimeri virgini şi cu alte variante de gestionare a deşeurilor. Rezultatele arată că folosirea polimerilor reciclaţi în locul celor virgini poate evita între aproximativ 147 şi 1.493 kg CO₂-echivalent pentru fiecare tonă de polimer reciclat, în funcţie de material şi de scenariul analizat. Dacă este luat în calcul întregul sistem – inclusiv evitarea incinerării sau depozitării – beneficiul estimat ajunge la aproximativ 1.140–3.573 kg CO₂-echivalent pentru fiecare tonă suplimentară de deşeu plastic reciclată.

Reciclarea consumă, bineînţeles, energie. PET-ul trebuie colectat, sortat, spălat şi reprocesat. Însă comparaţia nu se opreşte aici. Materialul reciclat poate înlocui PET-ul virgin, ceea ce înseamnă că sunt evitate o parte dintre resursele, energia şi emisiile necesare producerii unui material nou. Acest principiu apare şi în raportul JRC din 2023, „Environmental and economic assessment of plastic waste recycling”. Autorii spun că alegerea unei tehnologii de reciclare trebuie să urmărească „maximizarea recuperării materialelor, reducând în acelaşi timp impactul procesării”, impact pe care raportul îl leagă „în principal de consumul de energie”.

Cu alte cuvinte, JRC nu susţine că reciclarea nu consumă energie. Dimpotrivă, consumul energetic este unul dintre criteriile analizate. Diferenţa este că energia folosită pentru reciclare trebuie comparată cu energia şi resursele necesare producerii materialului virgin pe care cel reciclat îl poate înlocui.

O analiză JRC publicată în 2025 confirmă şi că nu toate tehnologiile de reciclare au aceeaşi performanţă. Autorii precizează că „nu a putut fi stabilit un clasament clar între reciclarea mecanică, fizică şi chimică”, deoarece rezultatele depind de tipul de deşeu şi de tehnologia utilizată. Din perspectiva impactului climatic, studiul arată însă că reciclarea fizică sau chimică poate reprezenta o alternativă mai bună pentru anumite deşeuri plastice care altfel ar ajunge la recuperare energetică sau la depozitare.

Practic, simplul argument că „reciclarea consumă multă energie” nu înseamnă că este mai eficient să producem PET virgin. Analizele JRC arată că trebuie luat în calcul întregul sistem: energia consumată de reciclare, producţia de material virgin evitată, recuperarea materiei prime şi alternativa de tratare a deşeului.

Iar aici apare avantajul reciclării: foloseşte din nou un material deja produs şi poate evita o parte din consumul de resurse, energie şi din emisiile asociate producerii plasticului virgin.