Pagina verde. Plastic – realităţi şi prejudecăţi. PET, sticlă sau aluminiu – ce material are un impact mai redus asupra mediului?

♦ Costul cu energia, cantitatea de reziduri, emisii de CO2 sau modul în care sunt exploatate resursele de bază – sunt câţiva indicatori care sunt analizaţi atunci când este vorba de impactul asupra mediului.

Plasticul este deseori văzut ca principalul material poluator al mediului înconjurător, în special pentru că în multe ţări vedem ambalaje de tip PET în natură. Însă, dincolo de modul în care fiecare ţară a reuşit să încurajeze colectarea selectivă şi să depăşească lipsurile din educaţia de mediu a populaţiei, poluarea mediului apare şi atunci când un anumit tip de ambalaj este produs, nu doar când el ajunge în mediul înconjurător. Practic, producţia fiecărui tip de ambalaj implică, fie că vrem, fie că nu, implică un anumit impact asupra mediului. Astfel, analiştii de la NAPCOR, asociaţia comercială pentru industria ambalajelor din plastic PET din Statele Unite, Canada şi Mexic, au realizat un studiu despre impactul celor mai folosite tipuri de materiale pentru ambalaje, şi anume PET, aluminiu şi sticlă, pentru a vedea care dintre ele aduce cele mai mari provocări din punct de vedere al impactului asupra mediului. Astfel, pentru a produce doze, aluminiul trebuie topit la temperaturi de peste 1.000 grade C, în timp ce PET-ul poate fi produs şi extrudat sub formă de sticle la temperaturi de aproximativ 250-300 de grade C, arată analiza NAPCOR. Mai mult, chiar şi atunci când conţin materiale reciclate, procesul de fabricare a dozelor de aluminiu generează mai multe tone de CO2 pe tonă de metal decât producţia sticlelor din PET reciclat, conform unui studiu privind emisiile de gaze realizat cu ajutorul modelului WARM (Waste Reduction Model) realizat de EPA EPA (Agenţia pentru Protecţia Mediului din SUA) şi citat de NAPCOR. Tot aluminiul provine iniţial din minereu de bauxită şi lasă reziduuri în urmă după rafinare. Pe de altă parte, sticlele de plastic PET produc semnificativ mai puţine emisii de gaze cu efect de seră. Impactul total al ciclului de viaţă al unui recipient de băuturi PET este mai bun pentru mediu decât cel din sticlă sau aluminiu. Pe de altă parte, ambalajele de sticlă au cel mai mare impact pentru majoritatea indicatorilor de mediu evaluaţi, urmate de dozele de aluminiu, apoi de sticlele PET. De asemenea, PET-ul necesită mai puţină energie pentru a fi produs decât omologii săi din sticlă şi aluminiu. Astfel, studiul NAPCOR arată că de exemplu pentru o sticlă de 500 ml PET pentru apă nevoia de energie este de aproape cinci ori mai mică decât pentru producerea unui ambalaj de 350 ml din sticlă. Iar consumul de apă pentru producerea unui ambalaj PET este la jumătate faţă de producerea unei sticle cu dimensiunile subliniate anterior. În plus, cantitatea de deşeuri solide rezultate este de zece ori mai mică în cazul PET-ului decât în cazul sticlei. PET-ul a devenit un material din ce în ce mai utilizat, nu doar de industria băuturilor răcoritoare, ci şi de cea a cosmeticelor, a băuturilor spirtoase sau de cea farmaceutică, însă studiile arată că este important ca PET-ul să fie reciclat şi transformat în rPET pentru ca impactul său să fie mai redus asupra mediului şi nu transformat de exemplu în haine pentru că în acest fel poluarea este mai mare. În plus, atât PET-ul, aluminiul cât şi sticla trebuie să ajungă în containerele dedicate astfel încât să fie reciclate şi să nu ajungă în mediul înconjurător.