Pagina verde. Plastic – realităţi şi prejudecăţi. Plasticul şi alternativele sale: pentru ce produse nu putem renunţa la acest material

♦ Plasticul se dovedeşte indispensabil pentru ambalarea optimă a unor categorii de produse. Problema nu constă în însăşi existenţa plasticului, ci în ceea ce se întâmplă după ce el nu mai poate fi funcţional, atrag atenţia specialiştii în reciclare.

Pungile de plastic şi-au găsit, pentru mulţi consumatori, înlocuitorul în sacoşele de pânză, aşa-numitele „tote bags“, din ce în ce mai populare peste tot în lume. PET-urile au fost şi ele substituite de recipientele refolosibile din aluminiu pentru băuturi, în vreme ce tacâmurile din plastic au fost chiar interzise, alternative fiind cele din lemn sau alte materiale reciclabile. Deşi intenţiile sunt bune şi fiecare mic pas poate contribui la schimbare, există şi anumite tipuri de plastic care pur şi simplu nu pot fi eliminate.

Plasticul se dovedeşte, de exemplu, indispensabil pentru ambalarea optimă a unor categorii de produse. Problema nu constă în însăşi existenţa plasticului, ci în ceea ce se întâmplă după ce el nu mai poate fi funcţional, atrag atenţia specialiştii în reciclare.

Sticlele făcute din PET reutilizabil sunt, în mod normal, opţiunea cea mai bună atunci când vine vorba de băuturi. Cu cât conţinutul reciclat dintr-o sticlă este mai mare, cu atât avantajele faţă de alternativele din sticlă sau aluminiu sunt mai numeroase. Mai mult, sticlele din PET sunt mai uşoare şi mai sigure, oferind astfel un beneficiu în plus consumatorilor în ceea ce priveşte transportul, folosirea lor acasă sau în mers.

Pentru produse precum carnea sau legumele, plasticul se dovedeşte a fi cea mai bună opţiune de ambalare, prelungindu-le considerabil durata de valabilitate. Acest lucru se traduce într-o scădere cu până la 75% a risipei alimentare, ceea ce duce şi la reducerea amprentei de carbon.

De pildă, un castravete ambalat are o valabilitate în frigider cu circa 11 zile mai mare decât unul neambalat. Emisiile pentru producerea ambalajului sunt mai mici de 2%. Restul este generat de procesul de fabricare şi de logistică din spatele producţiei de castraveţi.

Plasticul rămâne un material ieftin, uşor, flexibil, rezistent la coroziune, ceea ce îl face să fie preferat de mulţi producători. Doar atenţia la colectarea sa după ce nu mai este necesar îl poate face şi un material sigur pentru mediul înconjurător.