Politică

Alegeri prezidenţiale în Franţa: Cine este François Hollande rivalul lui Nicolas Sarkozy

Alegeri prezidenţiale în Franţa: Cine este François Hollande rivalul lui Nicolas Sarkozy

Foto: AFP

Autor: Mediafax

22.04.2012, 16:59 648

François Hollande poate fi considerat opusul lui Nicolas Sarkozy, dincolo de divergenţele politice acest bărbat amabil fiind total opus preşedintelui în exerciţiu, dorind consensul şi exprimându-şi opiniile, fiind criticat pentru delicateţea, nehotărârea şi lipsa sa de experinţă, relatează AFP.

El a străbătut ţara de aproximativ doi ani, perioadă în care a încercat să îşi schimbe imaginea. Un bărbat afabil, care se fereşte de conflict, el vrea să se prezinte ca fiind puternic, "tenace", principala sa calitate în opinia fostului ministru Michel Sapin.

Hollande, în vârstă de 57 de ani, afirmă că va fi "persoana care poate schimba ţara", o veche democraţie pe care o consideră "maltratată" de exercitarea în mod brutal a puterii de către un "hiperpreşedinte" care întârzie să ofere un viitor tinerilor.

El vrea să fie un "preşedinte normal", iar în opinia sa preşedinţia reprezintă un simbol.

În ceea ce priveşte voinţa sa, inspirat de prietena sa, jurnalista în domeniul politic şi noua "femeie din viaţa" sa Valérie Trierwieler, el a slăbit zece kolograme, şi-a schimbat ochelarii şi nu mai face glume nepotrivite.

În ceea ce priveşte morala, Hollande vrea să îi taxeze pe cei extrem de bogaţi mai degrabă din "patriotism" decât cu scopul de a umple vistieria statului.

Dar, mai ales, "viitorul şef de stat trebuie să fie opusul lui Nicolas Sarkozy", subliniază candidatul socialist.

În primăvară, cota sa de popularitate s-a mai diminuat, dar Hollande este în continuare prezentat ca învingător în turul doi cu 53 până la 55 la sută din voturi.

"El singur s-a schimbat şi şi-a făurit destinul", afirmă fostul premier Lionel Jospin, care i-a cedat lui Hollande frâiele Partidului Socialist (PS) în 1997, pentru un mandat de 11 ani, şi care l-a "asociat îndeaproape tuturor luărilor de decizii" în perioada în care s-a aflat la guvernare.

Acesta este de fapt un fel de a spune că lipsa de experienţă guvernamentală a candidatului socialist nu reprezintă un handicap. Nici Obama nu a "guvernat niciodată" înainte să fie preşedinte, aminteşte cel vizat, evidenţiindu-şi mandatele ca ales, şi anume de primar, deputat sau preşedinte al Departamentului Corrèze.

"Alunecos", "incapabil să tranşeze", "indecis", Hollande, prezentat ironic mult timp, şi-a câştigat în cadrul propriei familii politice supranumele mai puţin măgulitor de "flanby" (cremă de zahăr -flan- ars cu caramel).

Din contră, vechii săi prieteni văd în "pendulările" sale o "capacitate de a reuni", o sinteză a unei prudenţe şi a unei îndrăzneli.

Ce ascunde această aparentă "lipsă de asperităţi"? Prietena sa afirmă că "ceea se vede, în cazul acestuia, este adevărat. Nu există un Hollande ascuns". "Impenetrabil", rezumă fiul său mai mare Thomas, care îl percepe ca pe un "om liber", un "optimist adevărat" şi un "strateg" care vrea să înţeleagă oamenii, dar să aibă totodată un avans.

Biograful său Serge Raffy povesteşte că atunci când a candidat, la vârsta de 26 de ani, însă fără succes, pentru a obţine circumscripţia lui Jacques Chirac din Corrèze, l-a atacat aprig pe veteranul de dreapta, spunându-i "eu sunt cel pe care-l numiţi labradorul lui Mitterrand". "Este un ham-ham care poate să muşte", apreciază un apropiat al lui Nicolas Sarkozy.

În schimb, Chirac a păstrat o oarecare afecţiune faţă de cel care i-a cucerit bastionul din mediul rural. Fostul preşedinte va merge până acolo încât va spune că îl va vota pe preşedinte, evocând un "umor correzian".

Născut în vara lui 1954 într-o familie burgheză din provincie, la Rouen (nord-vest), François Hollande îşi urmează ambiţiile pas cu pas, cu discreţie, într-o serie de şcoli importante.

De altfel, la ENA, un adevărat creuzet al elitei politice franceze, o cunoaşte tânărul Hollande pe Ségolène Royal, cea care îi va fi soţie timp de 25 de ani şi mama celor patru copii ai lor.

Însă ea este cea care intră în componenţa unui Guvern şi cea care va candida în 2007. El este constrâns să rămână în umbră.

Modest, Hollande nu vorbeşte niciodată despre rănile sale, despre familia sa. Nu vorbeşte nici despre tatăl său, un medic cu un simţ al umorului intempestiv şi un apropiat al extremei drepte, dar nici despre mama sa, o asistentă socială mai degrabă de stânga, a cărei moarte, în 2009, l-a afectat, chiar în perioada în care traversa o perioadă dificilă din punct de vedere politic, după ce a părăsit conducerea PS.

Doi ani mai târziu, Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, este cel care se impune, până pe 14 mai, ziua în care este arestat la New York pentru agresiune sexuală.

"Învestirea lui Hollande este, mai înainte de orice, o incredibilă lovitură norocoasă", este de părere politologul Frédéric Sawicki. "Odată înlăturat DSK, el reuşeşte să se impună în faţa lui Martine Aubry, considerată prea partizană. Alegerile primare socialiste sunt cele care i-au oferit legitimitatea", adaugă acesta.

Un social-democrat asumat, un european convins, fiul spiritual al lui Jacques Delors, Hollande promite o reformă fiscală şi justiţie socială. El este, în sfârşit, considerat credibil şi adoptă "poziţii mitterrandienne" în cursul mitingurilor.

"Nu vă lăsaţi impresionaţi de nimic", îi îndemană el pe francezi, fără să reprezinte întotdeauna visul lor, dar în opinia cărora el rămâne singurul capabil să reprezinte o alternativă pentru Nicolas Sarkozy.

AFACERI DE LA ZERO