Un raport de cercetare al CFA Institute din Statele Unite ale Americii, intitulat „Privilegiul exorbitant al dolarului”, analizează viitorul celei mai importante monede prin prisma problematicii datoriei publice a Statelor Unite.
În timp ce dolarul rămâne cea mai importantă monedă pentru rezervele valutare ale statelor, din ce în ce mai multe voci ridică semne de întrebare cu privire la viabilitatea politicii fiscale americane şi sustenabilitatea datoriei publice.
Pe măsură ce alte state au propriile probleme fiscale, obligaţiunile de stat americane încep să-şi piardă interesul de altădată. De exemplu, moneda euro a avut o evoluţie pozitivă faţă de dolar, în ciuda politicii Băncii Centrale Europene de reducere a dobânzilor de referinţă. În acelaşi timp, aurul a atins un preţ record în luna aprilie a acestui an, pentru ca mai apoi să scadă, semnalând revenirea interesului investitorilor pentru titlurile de stat americane, denominate în dolari, desigur. (sursa informaţiilor: articole din Financial Times)
Semnalăm câteva elemente cheie din acest raport, pe care vă invităm să îl citiţi în întregime la link:
Dolarul şi-a câştigat statutul ca urmare a sistemului de la Bretton-Woods, având iniţial acoperire în aur; acest statut a permis Statelor Unite ale Americii să îşi finanţeze uşor deficitul, întrucât celelalte ţări aveau nevoie să-şi păstreze rezervele în dolari.
Chiar şi după încetarea sistemului de la Bretton-Woods, dolarul şi-a păstrat statutul special, permiţând Statelor Unite să îşi crească datoria publică la costuri reduse.
În aceste condiţii, dolarul s-a apreciat constant, lucru care a afectat competitivitatea economiei americane la export. Însă, apar şi primele riscuri: datoria publică a atins un nivel care nu mai poate fi susţinut, iar astfel investitorii încep să-şi piardă încrederea. O astfel de recalibrare ar putea diminua valoarea dolarului sau ridica foarte mult dobânzile, sau ambele.
Perspectiva locală:
Pentru România este important ce se întâmplă cu moneda euro. Cursul leu/dolar este determinat indirect, prin euro. Schimburile comerciale cu SUA, şi deci nevoia de dolar, sunt mici comparativ cu schimburile comerciale cu spaţiul european. De asemenea, datoria publică a României este denominată preponderent în euro şi lei, un procent nesemnificativ fiind denominat în dolari.
Însă, rezervele valutare ale Băncii Naţionale a României cuprind în proporţie semnificativă dolarul (pe lângă euro, ca valute preponderente), deci fluctuaţia dolarului poate afecta valoarea rezervelor valutare ale ţării noastre.
„Ne uităm cu atenţie la evoluţia dolarului, mai puţin ca element de raportare directă pentru cotaţia leului, ci mai mult ca indicator al stării economiei Statelor Unite ale Americii, care dă tonul economiei mondiale. Dolarul va trece în perioada următoare prin profunde transformări, ca urmare a politicilor comerciale ale noii administraţii.”, a declarat Alexandra Smedoiu, CFA - Vicepreşedinte al Asociaţiei CFA România.
„În contextul unui război comercial, ţările pot utiliza, pe lângă barierele tarifare şi netarifare (reglementări), şi monedele (de multe ori prin devalorizare). Ca urmare, atât cursurile de schimb, cât şi ratele de dobândă pot prezenta o volatilitate ridicată. Astfel, dat fiind contextul global cu incertitudine ridicată, context care poate genera în continuare surprize şi volatilitate, în protejarea propriilor economii, diversificarea – inclusiv pe diverse ţări şi valute – este esenţială.”, a declarat Adrian Codirlaşu, CFA - Preşedinte al Asociaţiei CFA România
