Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, stimaţi invitaţi, stimaţi cetăţeni ai României,
Acum două zile am avut privilegiul de a mă afla în această sală a Parlamentului României într-o ocazie cu totul specială: la şapte ani de la semnarea de către România a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, preşedintele Consiliului European, domnul Herman Van Rompuy, s-a adresat direct cetăţenilor României pentru a le prezenta ideile care pot sta la baza gestionării marilor provocări cu care se confruntă astăzi construcţia europeană. Mă bucur că această sală a fost plină. Mesajul principal pe care îl extrag din acest discurs memorabil este că toţi cetăţenii României au propria contribuţie la procesul de întărire a construcţiei europene, de promovare a valorilor care reprezintă Europa unită. Acest lucru, doamnelor şi domnilor, readuce în atenţie responsabilitatea noastră politică, Executiv şi Legislativ deopotrivă, Putere şi Opoziţie, în egală măsură, de a fi parte activă a procesului de evoluţie şi consolidare a UE.
La două zile, la doar două zile după acest moment al solidarităţii şi al responsabilităţii şi la doar 78 de zile de la momentul învestiturii, o premieră în istoria postdecembristă a Parlamentului României, revin în forul legislativ pentru a apăra stabilitatea politică şi economică a acestei ţări. Îmi fixasem un alt termen, doamnelor şi domnilor, de 100 de zile, pentru a veni în faţa dumneavoastră şi a vă prezenta activitatea Guvernului pe care am onoarea să îl conduc. Oricum, chiar şi în această formă, mă bucur că am reuşit să readuc Opoziţia în Parlament, aşa cum am promis la începutul mandatului.
Înţeleg însă demersul Opoziţiei ca pe o expresie a procesului democratic din România. Şi, credeţi-mă, tratez acest moment în modul cel mai serios şi mai responsabil. Încerc însă să detectez miza acestui gest al Opoziţiei parlamentare şi nu pot să nu mă întreb care este gradul de responsabilitate al unei acţiuni care nu poate genera decât destabilizare, lipsă de predictibilitate politică şi economică şi o prelungită incertitudine. Inoportunitatea acestei moţiuni este cu atât mai evidentă cu cât în aceste zile se află la Bucureşti o delegaţie a FMI, a Băncii Mondiale şi a Comisiei Europene, căreia îi transmitem un mesaj de provizorat politic deloc avantajos pentru cetăţenii României. Trebuie să ne asumăm, în calitate de reprezentanţi ai acestei ţări, cartea de vizită pe care vrem s-o prezentăm. Nu este vorba doar despre imaginea României, ci mai ales de forţa de negociere pe care România riscă să o piardă în astfel de momente.
Opoziţia are, în esenţă, un rol pozitiv prin critica pe care o formulează la adresa actului de guvernare. Dar ceea ce faceţi dumneavoastră este să distrugeţi însăşi ideea de Opoziţie. Opoziţia înseamnă contribuţie la bunul mers al ţării şi Opoziţia înseamnă responsabilitate faţă de interesul naţional. Regret că în faţa mea şi în faţa cetăţenilor acestei ţări se află mai mulţi politicieni şi prea puţini oameni de stat. Am fost întrebat public în câteva rânduri dacă am emoţii faţă de această moţiune. Trebuie să recunosc o oarecare emoţie, dar ea nu are legătură cu persoana mea sau cu Guvernul pe care îl conduc. Mi-e teamă că această moţiune este însă un test pentru întreaga clasă politică, începând cu opoziţia, şi, dincolo de soarta acestui Guvern, este un test al valorilor pe care alegem să le promovăm.
Am citit un text căruia îi lipseşte forţa argumentaţiei, un text care deja avea nevoie de actualizare între momentul redactării şi cel al depunerii. Textul este el însuşi o dovadă a faptului că acest Guvern acţionează şi a faptului că acestui Guvern nu-i lipseşte responsabilitatea.
Nu ezit, stimaţi membri ai Parlamentului României, stimaţi cetăţeni ai României, să vă împărtăşesc mâhnirea mea faţă de acest text. Dacă viitorul acestei ţări s-ar construi în funcţie de ideile moţiunii, îmi este teamă că suntem mult mai departe de Europa decât în cele două zile de la momentul în care preşedintele Consiliului European s-a aflat aici în Parlament. Citindu-le, am avut senzaţia unei căderi în timp, unde naţionalismul întunecat şi xenofob al începuturilor de ani '90 se amestecă cu genul de lozinci de tipul: "Nu ne vindem ţara!". Trăiesc cu senzaţia că, deşi România şi cetăţenii români sunt în Uniunea Europeană, autorii şi semnatarii acestei moţiuni sunt mult mai departe de valorile europene decât mi-aş fi putut eu vreodată imagina.
Moţiunea priveşte către trecut, nu către viitor; moţiunea nu construieşte nici măcar o idee, ci distruge ceea ce cu greu s-a obţinut în mulţi ani de efort. Moţiunea este o invitaţie către o Românie arhaică, în care interesul cetăţeanului nu este reflectat în niciun fel.
Ce ne spune, doamnelor şi domnilor, această moţiune? De exemplu, că viaţa comunităţilor locale, de la cele mici până la cele mai mari, de câteva mii sau zeci de mii de oameni, nu are importanţă pentru politicienii de la Bucureşti; că soarta lor este incompatibilă cu interesele născute pe malul Dâmboviţei. Acelora care au înţeles raţionamentul meu şi care m-au sprijinit şi se află în sală - mulţumindu-le încă o dată distinşilor reprezentanţi ai puterii - le mulţumesc şi îi asigur că nu îi dezamăgesc.
De ce este vinovat un Guvern care a alocat fonduri pentru acele autorităţi locale care au ştiut să se lupte pentru propriile comunităţi? Faptul că ei aparţin într-o măsură mai mică sau mai mare Puterii sau Opoziţiei ţine şi de felul în care partidele aleg să-şi selecţioneze şi să-şi promoveze oamenii cei mai competenţi. Şi cum poate fi catalogată etichetarea comunităţilor locale ca aparţinând Puterii sau Opoziţiei altfel decât ca o nedreptate făcută comunităţilor locale. Nu este şi aceasta, doamnelor şi domnilor, o formă implicită de separatism politic, de felul celei pe care o invocaţi şi în cadrul UMF?
Autorii acestei moţiuni pornesc de la premisa că votul poate fi cumpărat în România, stimaţi cetăţeni! Că electoratul este coruptibil! Îmi pare rău, nu împărtăşesc această logică şi nu sunt eu cel care contribuie la această percepţie. Mă distanţez de acest mod de a face politică. Nu subestimez electoratul României şi ştiu, cum probabil ştiu şi cei care se află în această sală, că libera opţiune politică este sacră.
Ce ne mai spune această moţiune? Că modernizarea României este un obiectiv greşit; că privatizările sunt, în sine, în detrimentul acestei ţări. Ideea că în România anului 2012 avem dezbateri care sugerează că naţionalizarea României, naţionalizarea economiei, este un lucru de dorit, mă descumpăneşte şi mă face să mă întreb cum este acest lucru compatibil cu evoluţia actuală a ţării, cu ideea unei economii de piaţă funcţionale şi cu statutul de membru al UE. Instrumente moderne, de acţiune economică, au fost criticate constant în ultimele săptămâni. Trec peste faptul că Guvernul actual nu a făcut încă nicio privatizare. Nu înţeleg cum poate fi respinsă ideea unei listări la Bursă, în condiţiile în care conexiunea cu piaţa de capital este un test care certifică însăşi credibilitatea unui stat.
Guvernul pe care am onoarea să îl conduc nu a făcut nici concesiuni preferenţiale, nici privatizări intempestive sub "comandamente externe", aşa cum sugerau, probabil din ignoranţă, unii dintre dumneavoastră. Acest Guvern continuă - şi subliniez: continuă - politicile, strategiile asumate de Guvernele anterioare. Este o chestiune de credibilitate externă a României, şi nu putem, la orişice schimbare în administraţie, să revenim la un oarecare moment de început, arbitrar ales, să oprim totul şi să reluăm. Ne-am obişnuit să negăm tot ce au făcut alte Guverne, să invocăm moşteniri mai mult sau mai puţin dezastruoase. Acest Guvern, când a pornit la drum, a vorbit despre continuitate, despre stabilitate, despre predictibilitate. Şi un stat este predictibil atunci când îşi respectă angajamentele strategice, indiferent de componenţa personală a Guvernului care şi le-a asumat.
În privinţa lipsei de transparenţă, acest Guvern nu poate fi acuzat nici pentru lipsa unora de informare, nici pentru dezinteresul în a se documenta, nici pentru incapacitatea de a înţelege. Toate aspectele imputate nu doar că nu au fost ascunse - sau, cum spunea cineva mai bine instruit, "conspirate" -, dar au fost, cele mai multe, publicate şi pe site-urile guvernamentale, şi în "Monitorul Oficial".
De asemenea, doamnelor şi domnilor, nu pot înţelege de ce respectarea unor angajamente poate fi privită cu atâta lejeritate. Şi, în acest context, doresc să le răspund şi celor care au ridicat semne de întrebare privind oportunitatea primului-ministru al României de a se afla ieri la Varşovia, la Forumul "Europa Centrală şi de Est - China": nu am fost acolo pentru mine, am fost pentru România, pentru a apăra interesele cetăţenilor României, fiindcă oricum ştim cu toţii ce înseamnă China, înţelegem şi ce înseamnă credibilitatea ţării într-o asemenea relaţie. Credibilitatea unui stat se câştigă greu şi se poate pierde într-o secundă. România nu este un magazin pe care să pui o placă, închizând uşa, şi să spui că te întorci după ce îţi termini vacanţa - eventual, în Dubai.
Al treilea lucru pe care autorii moţiunii ni-l transmit este că atitudinea europeană, care reflectă şi promovează valorile democratice ale dialogului, ale toleranţei, ale convieţuirii paşnice, nediscriminatorii, este profund greşită.
Încerc să înţeleg în ce sens este acest mesaj compatibil cu gesturile curajoase, responsabile ale unui Guvern PSD din 1996, ale unui preşedinte provenit din rândurile PSD - e vorba de preşedintele Iliescu, care a făcut ce a putut pentru normalizarea relaţiilor dintre o minoritate şi o majoritate. Şi mai încerc să-mi dau seama cum percep cetăţenii români care se află vremelnic sau permanent în afara graniţelor ţării mesajul că ideile de nediscriminare, toleranţă, respect pentru drepturile tuturor cetăţenilor nu-şi mai pot găsi reflexie în acţiunea unei părţi a politicienilor din România. De ce este inacceptabil ca membri ai minorităţilor, cetăţeni români, să dorească să îşi conserve identitatea etnică şi culturală, în timp ce noi, ca stat, luptăm pentru acelaşi deziderat pentru comunităţile de români din afara graniţelor? Mi se pare inacceptabil să credem că putem câştiga capital electoral cu un discurs naţionalist, specific altor vremuri.
Şi, nu în ultimul rând, autorii acestei moţiuni ne spun că aplicarea legii în România trebuie să fie facultativă, selectivă. Accentuez că acest Guvern nu a făcut decât să aplice legea în integralitatea sa.
Indiferent de rezultatul moţiunii, doamnelor şi domnilor, voi continua să promovez aceleaşi principii. În ciuda a ceea ce ne spune astăzi Opoziţia, rămân în continuare încrezător că anii mulţi pentru construcţia unei Românii europene nu vor fi iremediabil afectaţi de acest derapaj.
Revenind la fiecare dintre subiectele moţiunii, pentru a nu mai rămâne nicio urmă de îndoială asupra actelor guvernamentale, aş dori, domnule preşedinte, stimaţi membri ai Parlamentului României, să precizez următoarele:
În chestiunea privatizărilor - în primul rând, revin la ideea că modul în care autorii moţiunii aleg să abordeze astăzi, într-un stat membru al Uniunii Europene, problema privatizărilor este, repet, cel puţin anacronic, dacă nu îngrijorător. Nu ştiu cui ar trebui să mă adresez cu răspunsul la această moţiune, pentru că nu înţeleg exact în ce parte a USL sunt confuziile. "Acest Guvern aplică o politică de centru-dreapta." Eu însumi sunt un om cu afiliere ideologică de dreapta. Nu-mi dau seama dacă PNL, foarte vehement în a-mi nega nu doar apartenenţa de vreun fel, sau filonul, crede cu adevărat în criticile formulate prin moţiunea de cenzură. Din câte îmi amintesc eu, printre obiectivele asumate de PNL, aflate şi pe site-ul partidului, deci la îndemâna tuturor, sunt "stimularea iniţiativei private şi restrângerea categoriei bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice", fapt ceea ce pare a fi în contradicţie cu susţinerea că Guvernul, şantajat şi captiv, acţionează prin privatizare împotriva intereselor românilor. Daţi-mi voie să citesc ceva, stimaţi membri ai PNL: "Actualul Guvern se teme ca dracul de tămâie să facă orice. Marca acestui Guvern este inacţiunea, lipsa de acţiune, lipsa de curaj. Puteau să înceapă să listeze pe Bursă societăţi, cum sunt Romgaz, Hidroelectrica." Şi mai departe, alt citat: "Nu văd care este problema privatizării. Se vede că societăţile de stat sunt prost gestionate." Acestea sunt criticile aduse Guvernului Boc, nu mai devreme de vara trecută, de către un distins liberal, fostul premier şi preşedinte al PNL, Călin Popescu Tăriceanu. Ceea ce face acest Guvern, listarea unor companii pe Bursă şi privatizarea societăţilor de stat, este exact ceea ce recomanda anul trecut, într-un autentic spirit liberal, domnul Tăriceanu însuşi. Acum, la zece luni distanţă, înţeleg din moţiunea dumneavoastră că, prin măsurile de privatizare luate, Guvernul pe care-l conduc este la cheremul unor grupuri de interese. Înţeleg că privatizările, concesiunile sau listarea pe Bursă făcute de acest Guvern sunt rele, ilegale şi ameninţă România. Pe cale de consecinţă, înţeleg că privatizările anterioare făcute de Guvernele dumneavoastră, ale celor care sunteţi astăzi în Opoziţie, au fost bune, profitabile şi legale, inclusiv cele care s-au privatizat pe doar un dolar - întreprinderi cum ar fi IMGB, Combinatul Siderurgic Reşiţa, ARO Câmpulung, SIDEX, Petrom - şi înşiruirea poate continua.
În ceea ce priveşte chestiunea Chevron - în privinţa acordului petrolier încheiat cu compania Chevron, vă reamintesc că procedura de concesiune prin apel public de ofertă a fost demarată în septembrie 2009, în urma ordinului preşedintelui ANRM, publicat în "Monitorul Oficial" de la acea vreme care, de altfel, a şi demisionat în octombrie, odată cu ieşirea PSD de la guvernare. Anunţul privind organizarea rundei de licitaţie pentru 30 de perimetre petroliere, printre care şi perimetrele de la Costineşti, Vama Veche şi Adamclisi, a fost publicat în "Jurnalul Oficial al Uniunii Europene", deci n-a fost nimic ascuns. Ca urmare a acestui anunţ, până la termenul-limită, 21 de companii româneşti şi străine au depus 62 de oferte pentru 20 de perimetre, iar zece au câştigat licitaţiile. Evaluarea ofertelor, desemnarea câştigătorilor, negocierea şi semnarea s-au finalizat până la jumătatea anului 2011. În cursul anului 2011 au fost aprobate prin Hotărâre de Guvern cinci acorduri petroliere, iar în 20 martie a.c. guvernul a aprobat cele trei acorduri petroliere încheiate între ANRM şi Chevron, fiind în procedură de reavizare alte douăsprezece acorduri.
În privinţa acordului petrolier deţinut de Chevron pentru zona Bârlad, acesta a fost aprobat de Guvernul PSD în 2004, titularul iniţial fiind o altă companie. Procedura de desfăşurare a apelului public de ofertă a fost transparentă, deschisă atât companiilor româneşti, cât şi celor străine care au dorit să participe la această rundă şi care au îndeplinit, evident, şi condiţiile pentru a fi declarate câştigătoare. Toate acordurile despre care vorbim sunt acorduri petroliere, în strictă conformitate cu legea petrolului. Decizia guvernului privind licenţele de explorare, dezvoltare, exploatare a perimetrelor concesionate pentru trei perimetre în Dobrogea nu conţine formularea "gaze de şist" şi, de altfel, licenţele sunt doar începutul unui proces. Întâi se va explora pentru identificarea resurselor - şi este o etapă care durează aproximativ doi până la patru ani -, şi vă reamintesc că în acest moment nici nu cunoaştem dacă România dispune sau nu de această resursă. Scopul explorării, care nu este în măsură să afecteze mediul - fiind şi aceasta o chestiune foarte clară -, evidenţiază existenţa sau inexistenţa combustibililor fosili neconvenţionali. Mai mult, doresc să vă amintesc că şefii de state şi de guverne ai Uniunii Europene au convenit în februarie anul trecut că se impune evaluarea potenţialului Europei în ceea ce priveşte extracţia şi utilizarea sustenabilă a resurselor de combustibili fosili neconvenţionali, inclusiv gazele de şist. Dacă se vor identifica resurse de hidrocarburi, inclusiv gaze de şist, va urma o evaluare a resurselor şi abia după aceea o decizie. Cred că sunteţi în asentimentul meu, doamnelor şi domnilor, că orice stat are nevoie să-şi cunoască resursele de care dispune, este o chestiune strategică, şi asigurarea siguranţei strategice în materie energetică a României este o prioritate, indiferent de natura ideologică sau partinică a guvernelor. Licenţele nu sunt un cec în alb. Eventuala exploatare se va demara doar atunci când vom fi siguri că avem ce exploata şi că această exploatare se va face în condiţii de maximă siguranţă pentru viaţa cetăţenilor. Şi încă un aspect: până la acel posibil moment va trebui ca legislaţia să fie completată şi adaptată pentru a permite exploatarea noilor resurse, fapt care depinde integral de dumneavoastră, membri ai Parlamentului României. Între timp, cred că ar trebui să participăm la dezbateri, lăsând să vorbească şi ascultând mai întâi specialiştii, mai ales în condiţiile în care şcoala românească de petrol şi gaze şi cea de geologie sunt unanim recunoscute pe plan mondial. Eu unul am încredere în specialiştii şi reprezentanţii mediului academic şi cred că vor contribui la dezbaterea internă pe acest subiect.
Mai mult, ni se impută clasificarea contractelor privind resursele energetice ale statului. Practica secretizării, doamnelor şi domnilor, nu-mi aparţine. Contractele s-au clasificat în baza aceloraşi norme care au funcţionat şi pe vremea guvernelor anterioare: Legea privind informaţiile clasificate, 182/2002, HG 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, Legea petrolului, 238/2004, şi normele sale de aplicare.
Aţi avut cu toţii în perioada în care v-aţi aflat la guvernare, stimaţi membri al PSD, posibilitatea de a interveni direct. Nu aţi făcut-o; dimpotrivă. Acest guvern a încercat să schimbe practica şi a decis publicarea acelor acorduri ale statului încheiate în ultimele două luni. Şi după cum probabil ştiţi, ele există pe site-ul ANRM începând de ieri. Probabil aţi observat totodată, autorii acestei moţiuni şi-au pus într-o situaţie dificilă chiar proprii colegi, foşti prim-miniştri ai României. Au contestat tocmai una dintre ultimele hotărâri de guvern adoptate în 2004 - aprobarea, în 9 decembrie 2004, a concesionării perimetrului Bârlad pentru explorare, dezvoltare şi exploatare unei companii de la care Chevron a preluat apoi concesiunea. Citez din moţiunea pentru care aţi iscălit: "În cazul reactoarelor nucleare de la Cernavodă s-a cerut acceptul locuitorilor oraşului şi a existat permanent un program de asistenţă finanţat de stat pentru cetăţenii din Cernavodă. Ce consultări au avut loc cu cetăţenii din Bârlad sau cu cei de pe litoral? De altfel, protestele locuitorilor, la care s-au adăugat şi reprezentanţi ai administraţiei locale şi şefi ai organizaţiilor locale PSD, ne oferă răspunsul la întrebarea aceasta?"
Cum le răspundeţi propriilor colegi, domule prim-ministru Adrian Năstase? S-a consultat cineva cu locuitorii din Bârlad? Cred că nu aceasta a fost intenţia autorilor moţiunii, să-şi pună colegii într-o poziţie stânjenitoare, dar cred că astfel de neglijenţe se întâmplă atunci când ai mare nevoie de a justifica formal o decizie politică.
În ceea ce priveşte Cupru Min, atât textul moţiunii, cât şi dezbaterea publică evidenţiază o serie de confuzii şi atunci am să fac o scurtă incursiune în trecut. În mai 2006, prin HG 590/2006, modificat prin HG 1226/2006, guvernul de la acea dată, condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu, aproba strategia de restructurare, privatizare şi atragere de investiţii la următoarele societăţi cu capital de stat din sectorul minier, exploatări minereuri metalifere: S.C. CUPRU MIN S.A. ABRUD, S.C. Moldomin S.A. Moldova Nouă, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "MINVEST" S.A. Deva, ş.a.m.d. Acest document prevede ca, într-o primă fază, restructurarea şi atragerea de investiţii să se realizeze printr-un contract complex, denumit "contract de cooperare", iar ulterior să se iniţieze procesul de privatizare pentru societăţile menţionate în hotărârea de guvern. Întrebaţi dumneavoastră în moţiune dacă s-au luat în calcul şi alte forme de asociere, care să permită păstrarea licenţei de exploatare. Cu siguranţă, da. În urma acestui HG, în iunie 2007, autorităţile au încheiat un astfel de contract de cooperare cu Energo Mineral SA, de fapt un consorţiu alcătuit din Energo Mineral, Cuprom şi Ipronef, o firmă românească cu acţionari români. Energo Mineral se angaja să investească circa 155 de milioane de euro în retehnologizarea exploatării miniere, în schimbul dreptului de exploatare a cuprului. Din păcate, obligaţiile contractuale nu au fost respectate. Energo Mineral nu a făcut investiţiile asumate, nici măcar pe cele de mediu, nu şi-a achitat datoriile faţă de Cupru Min, a exploatat la maximum utilajele din dotarea societăţii, aşa cum a exploatat minereul cuprifer în perimetrul în care se realizaseră anterior lucrări de descopertă fără a face nicio investiţie pentru a asigura continuitatea exploatării minereului pe o perioadă mai îndelungată. Timp de doi ani, Energo Mineral a extras cupru fără investiţii, făcând un profit de şase milioane de euro pe an. În iulie 2009, după o stagnare a activităţii de nouă luni şi trimiterea în şomaj a 360 de persoane, Energo Mineral a denunţat contractul cu S.C. Cupru Min S.A., rămânând cu datorii de aproximativ 40 de milioane de lei faţă de Cupru Min. Cu acelaşi consorţiu, tot în iunie 2007 s-a încheiat un alt contract de cooperare şi pentru S.C. Moldomin S.A. Moldova Nouă, care s-a derulat cam în aceleaşi condiţii ca şi cel de la Cupru Min. "Reuşita" procesului s-a concretizat în intrarea MOLDOMIN în lichidare în anul 2010, pentru datorii de 50 de milioane de euro. Acestea sunt datele. Şi chiar dacă unii analişti economici au denumit această asociere "o privatizare între prieteni", eu vă las pe dumneavoastră să trageţi concluziile, aflând foarte uşor cine se află în spatele acestor companii menţionate.
În 2008 au existat două încercări de privatizare a Cupru Min: în mai, când oferta a fost revocată deoarece reprezentanţii Comisiei Europene au constatat că privatizarea societăţii nu respectă regulile privind ajutorul de stat, şi în noiembrie, când AVAS a oferit spre vânzare, prin licitaţie cu strigare, întregul pachet de acţiuni la un preţ minim de vânzare de 100,1 milioane lei, adică aproximativ 26 de milioane de euro, la momentul anunţului.
Revenind la oferta de vânzare prin licitaţie cu strigare la care se referă moţiunea de cenzură, câteva precizări: preţul minim de vânzare a fost de 263.285.406,72 lei, aproximativ 57,4 milioane de euro, adică de 2,5 ori mai mare decât cel evaluat în 2008. Anunţul de vânzare a fost publicat în octombrie - nu doar pe site-ul Oficiului Participaţiilor Statului, ci şi în presa română, în "România liberă", într-un cotidian local, dar şi în "Financial Times", care este în limba engleză. Pe cale de consecinţă, este o problemă de informare sau o problemă de dezinteres al celor care invocă lipsa de transparenţă a executivului? Unde ar trebui să publice Ministerul Economiei aceste anunţuri pentru ca ele să fie totuşi accesibile celor care apreciază că vânzările se fac - şi revin la ceea ce am spus mai înainte - în mod "conspirat"?
În privinţa evaluării Cupru Min, s-a efectuat conform standardelor de evaluare în vigoare, ţinând cont de valoarea activelor şi de cantitatea de minereu cuprifer estimat a fi exploatat în condiţiile efectuării de investiţii tehnologice şi de mediu. Problema ar putea fi alta: de ce în 2008, după acelaşi standard de evaluare, valoarea societăţii era de 2,5 ori mai mică, mai ales că de atunci nu s-au făcut investiţii? În mod evident, utilajele sunt uzate, iar mediul este şi mai depreciat.
Aţi invocat în argumentele dumneavoastră că guvernul pe care îl conduc înstrăinează resursele. O spun foarte clar: zăcământul nu se vinde. Conform prevederilor din Legea minelor, pe care cu siguranţă le cunoaşteţi, resursele minerale fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi sunt în proprietatea statului român. Zăcământul de la Roşia Poieni nu a fost supus evaluării, pentru că nu face obiectul vânzării, pentru că el nu poate fi vândut, pentru că el este în proprietatea statului, chiar şi Cupru Min având doar drept de exploatare, în baza unei licenţe de şapte ani, până în 2019.
Ca să fiu mai plastic şi pe înţelesul tuturor: atunci când achiziţionezi o autorizaţie sau un permis de pescuit, suma plătită nu este egală cu valoarea întregului peşte din baltă, pentru că, în mod evident, nu îl poţi pescui pe tot. Ceea ce plăteşti reprezintă contravaloarea capturii medii, în timpul şi condiţiile date. Sunt sigur că toţi semnatarii moţiunii de cenzură sunt conştienţi de acest fapt. Şi atunci mi se pare cu atât mai îngrijorător faptul că aţi ales să resuscitaţi un slogan anacronic, de la începutul anilor '90, şi să întreţineţi o falsă controversă publică, mizând pe lipsa de informare şi de expertiză a societăţii, făcând în acest fel un mare deserviciu societăţii şi ţării.
În acest moment, valoarea datoriilor Cupru Min este de 64 de milioane de lei, iar profitul invocat de dumneavoastră este strict conjunctural, datorându-se faptului că în aceşti ani societatea nu a efectuat nici măcar investiţii pentru descopertă, toate aceste lucrări cifrându-se la aproximativ 75 de milioane de lei pe an.
În textul moţiunii există o serie de întrebări foarte tehnice. Am să vă răspund din respect pentru cetăţenii acestei ţări, dar nu înainte de o scurtă paranteză: întrebările sunt pentru specialişti; poate că sunt pentru ministru, ca om politic, poate că sunt pentru primul-ministru, în calitate de gestionar al treburilor ţării. Aceste întrebări însă nu ştiu eu în ce măsură sunt în mod real de competenţa tehnică a Parlamentului, pentru că nu pot să cred că omul politic membru al Parlamentului se poate pricepe şi poate înţelege la detaliu tehnic orice domeniu. Aceste întrebări sunt pentru specialişti şi este motivul pentru care îmi permit să vă spun că acesta este semnul politizării excesive, iar politizarea începe aici, doamnelor şi domnilor din opoziţie, din dreptul băncilor dvs., din lipsa dvs. de disponibilitate în a cere părerea specialiştilor şi de a le asculta opinia înainte de a alcătui textul moţiunii. Din credinţa că ne pricepem la tot, din dezinvoltura cu care abordăm aspecte specializate strict, ba pe economie, ba pe sănătate, ba pe agricultură şi, mai nou, pe minerit, din credinţa că - nu-i aşa? - politicianul nu trebuie să fie onest, ci doar convingător, nu mai contează cunoaşterea, contează gesticulaţia.
Zăcământul de la Roşia Poieni este estimat la 800 de milioane - 1 miliard de tone zăcământ, 60% din rezervele de cupru ale României, minereu cu conţinut de cupru relativ mic: 0,35% - medie. La volumul la care se face exploatarea în prezent, adică 1,5 până la 2 milioane de tone pe an, cel mai simplu calcul ne arată că este nevoie de 400 până la 500 de ani pentru exploatarea spre epuizare a zăcământului. Pentru a vă ajuta să aveţi o reprezentare şi mai corectă, întrucât din întrebările dvs. am dedus că subiectul este deosebit de interesant, imaginaţi-vă că acest zăcământ are forma unui cilindru dezvoltat de la suprafaţă în profunzime cu adâncime aproximativă de 1.200 m şi un diametru de 850 m. Conţinutul de cupru scade de la centru spre periferie - 0,6% la centru, 0,2% la periferie - şi, evident, creşte de la suprafaţă în profunzime. Alături de cupru există şi aur, argint şi metale însoţitoare. Cantitatea este de aproximativ 2,5 grame de aur şi 50 de grame de argint la o tonă de concentrat de cupru, concentratul fiind produsul care rezultă după prelucrarea primară a minereului şi care are o concentraţie de 16% până la 18% cupru. O precizare: pentru a argumenta profitul pe care ar putea să-l facă Cupru Min, unii dintre dumneavoastră aţi invocat în dezbaterea publică valoarea tonei de cupru. Ceea ce produce România este concentratul de cupru şi se realizează chiar la Roşia Poieni. Acest concentrat ar trebui trimis ulterior la prelucrare metalurgică. În acest moment, toată producţia de concentrat de cupru este destinată exportului, întrucât România nu mai dispune de nicio capacitate industrială pentru a prelucra cuprul. De ce? Pentru că fostul combinat Ampelum de la Zlatna, care a funcţionat neîntrerupt din 1747, a fost închis definitiv în 2003 şi făcut bucăţi şi trimis la fier vechi. De altfel, aceasta ar trebui să fie şi miza: ne complacem în situaţia de exportator de materie primă, în loc să prelucrăm ceea ce extragem şi să exportăm produsul, nu zăcămintele.
În ceea ce priveşte curiozitatea dumneavoastră vizavi de halde, depozitele de minereu sărac în concentraţie de 0,2%, scos din carieră şi netrimis la preparare, păstrat în aşteptarea unei posibile evoluţii tehnologice care să permită extragerea cuprului. În halde sunt depozitate aproximativ 50 de milioane de tone de minereu, din care s-ar putea extrage la un moment dat aproximativ 100.000 de tone de cupru. În anii '90 a existat un proiect-pilot vizând extragerea cuprului din acest minereu. S-a încercat o soluţie de solubilizare biochimică acidă pe un depozit de 30.000 de tone din minereul de haldă. S-a reuşit extragerea unei cantităţi importante de cupru, dar impactul asupra mediului a fost considerat ca fiind major şi, urmare, investiţia a fost abandonată. Chiar dacă acest contract nu s-a încheiat, acest guvern, încercând o privatizare corectă şi competitivă, a obţinut o ofertă de 200 de milioane de euro. Guvernul a arătat prin această privatizare că este profund devotat interesului naţional şi respectării legii. Cei care câştigaseră licitaţia nu s-au încadrat în termenele legale, iar noi am hotărât că România nu mai trebuie să fie ţara lui "merge şi aşa" sau "ce mai contează dacă încălcăm un pic legea?"
Vom relua această privatizare cu o nouă evaluare şi cu o nouă licitaţie. CupruMin are nevoie de investiţii masive, are nevoie de realizarea investiţiilor de mediu, are nevoie de retehnologizare. Fără o infuzie importantă de capital, societatea nu-şi poate continua activitatea pentru mai mult de un an. Dacă în 2008, anul cu cel mai mare PIB din istoria modernă a ţării, cu cel mai mare buget din istorie, cu o creştere economică record, Guvernul a considerat că soluţia cea mai bună nu constă în investiţia statului, ci în privatizare, de ce ar sta lucrurile diferit în 2012, mai ales că ne aflăm după câţiva ani de criză economică majoră?
Guvernul, doamnelor şi domnilor, este preocupat de găsirea unor soluţii prin care statul să obţină maximul care se poate obţine în actualele condiţii economice: bani la buget, locuri de muncă şi protejarea mediului. Aţi întrebat tehnic, aveţi răspuns tehnic.
Vânzarea pe piaţa de capital a unor pachete minoritare. Vânzarea pe burse este cea mai democratică, mai transparentă şi mai competitivă privatizare, şi nu cred că cineva poate spune altceva. Oferta publică secundară pentru vânzarea unui pachet de acţiuni de 15% la Transelectrica a reprezentat un succes, aceasta fiind suprasubscrisă, gradul de subscriere fiind de 158,83%, depăşind substanţial minimul necesar de 70%. În urma încheierii cu succes a ofertei, toate acţiunile Transelectrica puse în vânzare de stat au fost alocate şi vândute, suma încasată de statul român fiind de 37,6 milioane de euro. Prin încheierea cu succes a acestei oferte, câştigul statului român nu este reprezentat doar de bani, ci transmite şi un semnal de încredere în ceea ce priveşte forţa economiei româneşti, precum şi interesul investitorilor pentru companiile româneşti. Încheierea cu succes a ofertei Transelectrica va influenţa pozitiv şi direct succesul ofertelor viitoare ce urmează a fi derulate pe piaţa de capital la societăţile Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, la cele trei filiale de distribuţie ale Electrica şi la privatizarea Oltchim. În opoziţie cu punctul de vedere al celor care şi-au asumat moţiunea, toate marile bănci de investiţii internaţionale - Goldman Sachs, JP Morgan, City, Unicredit, Société Generale, Erste, ING - au apreciat la superlativ modul în care s-a realizat vânzarea acţiunilor Transelectrica. Repet, pentru a nu mai exista confuzii sau interpretări răuvoitoare: sunt listări la Bursă ale pachetelor minoritare, Bursa fiind garanţia transparenţei şi a eficienţei, iar statul va deţine în continuare controlul asupra acestor companii.
Ne acuzaţi, doamnelor şi domnilor, de înstrăinarea rapidă şi fără o strategie a ultimelor resurse aflate în mâna României. Dincolo de comentariile pe care aş putea să le fac faţă de "ultimele resurse" - alte resurse au fost deja înstrăinătate, înţeleg -, mă opresc la simpla descrifrare a sensului acestei construcţii. Cineva, anterior, în mod susţinut şi cu strategii, a vândut majoritatea resurselor României. După cum aţi văzut, nu doar că s-a făcut fără nicio strategie - iar aceasta vă aparţine dvs, această expresie - nu s-a făcut rapid, ci, din contră: e vorba de un proces demarat în urmă cu ani de zile şi prăpădit în urma intervenţiilor nelegitime. Exact la adresa cărui Guvern este de fapt formulată această moţiune: la adresa unui Guvern care nu a făcut încă nicio privatizare şi care a listat pe Bursă, sau la adresa Guvernelor care au făcut privatizări de un dolar? Din partea noastră, continuarea acestor programe este o dovadă de coerenţă, iar din partea dvs, care prin această moţiune atacaţi ceea ce aţi demarat în perioada în care eraţi la putere, mă tem că arată exact contrariul.
În ceea ce priveşte alocarea de fonduri către comunităţile locale - în ceea ce priveşte banii alocaţi din Fondul de rezervă al primului-ministru pentru o serie de primării, regret să spun, dar USL este cel care a ales să politizeze şi să interpreteze în această cheie acţiunile Guvernului. Resping în primul rând acuzele conform cărora aceste alocări au fost făcute prin încălcarea Legii 500/2002 cu privire la angajarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor din fondurile publice.
La articolele 30, alin. 3, 50 şi 54 ale legii aveţi răspunsul la întrebările dumneavoastră. Alocările au avut la bază sumele disponibile în Fond la acea dată, neavând nicio legătură cu împrumuturile pe care le-a contactat statul în primele trei luni ale anului, pentru finanţarea deficitului bugetar, aşa cum se sugerează în textul moţiunii. Subliniez din nou principiile care au stat la baza alocărilor făcute: în primul rând, cofinanţarea proiectelor care sunt în curs de implementare şi care beneficiază de fonduri europene, pentru că există un interes ridicat în continuarea politicilor investiţionale, iar investiţiile reprezintă o prioritate pentru actualul guvern; în al doilea rând, plata unor arierate ale comunităţilor locale, care reprezintă bani plătiţi pentru facturi la energie, la curent, bani care pot să facă instituţiile să fie funcţionale, pentru că există risc de blocaj, bani de care este nevoie pentru ca fiecare cetăţean să trăiască demn. Alocările au fost făcute dincolo de orice culoare politică, pe baza propunerilor transmise de prefecţi, care au centralizat solicitările primite din partea primăriilor şi a consiliilor judeţene. Am fost acuzat că au fost alocaţi bani la o primărie unde primarul este arestat. Convingerea mea este că nu se poate penaliza o comunitate locală pentru greşelile comise de un ales local. Sunt mult mai importante comunităţile locale şi proiectele lor. Sunt acuzat că am suplimetat Fondul de rezervă. Nu! Am ales, împreună cu colegii de cabinet, să prioritizăm investiţii şi, prin urmare, să găsim o mai bună alocare a banilor. Sunt acuzat că Fondul de rezervă bugetară a fost suplimentat de la 219, 9 milioane de lei de trei ori. Pentru a ilustra însă ce a însemnat Fondul de rezervă al primului-ministru în ultimii ani şi alocările similare făcute de diverse executive, vă ofer câteva cifre, doamnelor şi domnilor: în 2007, Fondul de rezervă bugetar a fost aprobat iniţial prin sumă de 128,7 milioane de lei şi majorat în timpul anului până la 2.863,9 milioane de lei, adică de 22,25 de ori mai mare decât alocările iniţiale. Nu este calculul meu sau al colegilor de cabinet, ci este raportul Curţii de Conturi, într-un raport de audit privind alocarea Fondului de rezervă bugetară în 2007 şi 2008.
În mod similar, în 2008, Fondul de rezervă bugetară a fost majorat - vă rog să reţineţi bine asta! - de 593,22 ori faţă de fondul aprobat iniţial. În 2007, administraţiile locale au primit alocaţii bugetare în sumă de 961 de milioane de lei, respectiv 226 de milioane de euro, dintre care 81,9% au fost destinaţi preşedinţilor de consilii judeţene şi primarilor membri ai partidelor care astăzi formează USL. În 2008, din Fondul de rezervă a fost alocată suma de 2,6 miliarde lei, respectiv 653 de milioane de euro, dintre care 78,2% au avut exact aceeaşi destinaţie. Şi mai spun ceva: aceşti bani nu au fost alocaţi pentru cheltuieli precise, pentru proiecte sau pentru arierate, ci "pentru orice tip de cheltuieli". Mai mult, acest raport subliniază faptul că alocările de bani ridică semne de întrebare tocmai pentru că nu există o alocare bine determinată. Dacă ceea ce a făcut acest Guvern prin suplimentarea Fondului de rezervă de doar trei ori, în comparaţie cu 593,22 ori în 2008, 22,25 ori în 2007, şi a menţionat felul în care sunt alocaţi banii pe criterii foarte clare, discernabile pentru Curtea de Conturi, cofinanţarea de proiecte şi plata arieratelor. Dacă acest lucru este ilegal, este imoral şi a vizat cumpărarea sprijinului unor aleşi locali, cum calificaţi alocarea de bani pentru autorităţile locale pe baza "acoperirii" "oricărui tip de cheltuieli"? Este motivul pentru care Curtea de Conturi a penalizat Executivul şi în 2007, şi în 2008.
Asocierea alocării de fonduri pentru proiectele comunităţilor locale cu organizarea de alegeri locale este absolut tendenţioasă. Tocmai pentru a nu exista nicio urmă de suspiciune în privinţa alegerilor locale, pentru a avea un proces electoral corect şi profesionist, am solicitat prefecţilor şi subprefecţilor care doresc să se implice în competiţia electorală, să se retragă din funcţie şi, prin hotărâri de guvern succesive în această lună, pentru prefecţii şi subprefecţii care au optat pentru candidatură la alegerile locale, exercitarea mandatului de reprezentant al guvernului în plan local a încetat.
UMF - HG 230/2012: În aceste zile se desfăşoară, doamnelor şi domnilor, pentru prima dată în România, cea de-a opta ediţie a Conferinţei ministeriale a Procesului Bologna, la care participă miniştrii educaţiei din ţările Uniunii Europene şi din întreaga lume. Îmi este foarte greu să-mi explic cum este posibil ca în România, stat membru al Uniunii Europene, partide parlamentare să iniţieze o moţiune de cenzură împotriva respectării legii şi a promovării multiculturalismului în spaţiul universitar.
Este pentru prima dată în istoria postdecembristă când un guvern se confruntă cu o moţiune de cenzură în care este acuzat pentru respectarea legii; mai precis, a Legii educaţiei, pe care observ că distinşii parlamentari ai opoziţiei ar prefera să o respectăm şi să o aplicăm selectiv.
Nu intenţionez să comentez aserţiunile la adresa Legii educaţiei naţionale, nu doar pentru că pe subiectele invocate în moţiune s-a pronunţat deja Curtea Constituţională, care a decis că nu este încălcată autonomia universitară prin reglementarea dreptului guvernului de a înfiinţa facultăţi în situaţii temeinic justificate şi cu consultarea Senatului, ci pentru că, în principiu, o lege se respectă şi se aplică.
Dacă dorim să înţelegem contextul, atunci putem începe cu o scurtă incursiune istorică privind UMF Târgu Mureş. Învăţământul medical în limba maghiară a fost înfiinţat în 1945 prin decret al regelui Mihai, când la Cluj s-a înfiinţat Universitatea Bolyai, cu limba de predare maghiară, având în componenţă patru facultăţi, printre care şi medicina umană. În 1946, Facultatea de Medicină este strămutată la Târgu Mureş, unde funcţionează ca învăţământ medical numai în limba maghiară până la reforma învăţământului din 1948, când se înfiinţează Institutul Medico - Farmaceutic cu programe de studii în română şi maghiară. În 1991, Institutul devine Universitate de Medicină şi Farmacie. În 2011, prin Legea Educaţiei Naţionale, sunt declarate ca instituţii de învăţământ superior multiculturale şi multilingve Universitatea "Babeş-Bolyai" în limbile română, maghiară şi germană, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, în limbile română şi maghiară, Universitatea de Arte din Târgu Mureş, în limbile română şi maghiară.
Astăzi, la UMF avem o Cartă Universitară aprobată de Minister, iar Senatul universităţii a votat introducerea liniei de studii maghiare în Cartă. Va fi un rector ales, iar linia maghiară îşi desemnează reprezentanţii. Astăzi, corpul profesoral şi studenţii UMF Târgu Mureş sunt preocupaţi de ceea ce înseamnă misiunea lor: asigurarea unei activităţi didactice şi de formare la un nivel calitativ înalt, astfel încât diplomele universitare şi recunoaşterea ştiinţifică să devină prestigioase şi să constituie un centru de excelenţă în învăţământul şi asistenţa medicală. La Bucureşti, din păcate, discutăm politicialist şi steril pe o temă care este închisă de lege.
Revenind la textul moţiunii, parlamentarii PSD şi PNL afirmă că guvernul a încălcat autonomia universitară prin modificarea structurii organizatorice a universităţii "fără consultarea Senatului universitar". Articolul 132, alin.2 din Legea Educaţiei spune aşa: "Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se desfiinţează la propunerea şi cu aprobarea Senatului universitar, prin hotărârea guvernului privind structura instituţiilor de învăţământ superior, iniţiată anual de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Tineretului şi Sportului." Prin excepţie de la prevederile mai sus citate, potrivit alin.2 al aceluiaşi articol din legea precizată, "în situaţii temeinic justificate, guvernul, la propunerea ministerului de resort, poate înfiinţa facultăţi în cadrul universităţilor de stat prin consultarea Senatului universitar". La alin.3 al acestui articol: "Într-o instituţie de învăţământ superior de stat, guvernul, prin consultarea Senatului universitar, poate să înfiinţeze şi să finanţeze un program de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinţe stringente de instruire şi formare profesională în domenii de interes naţional."
Aşadar, există trei condiţii. Prima: o situaţie temeinic justificată, cum este prezentată în nota de fundamentare a proiectului de HG. Până în prezent, Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş nu a putut realiza caracterul multicultural al învăţământului, prin crearea unei linii de predare în limba maghiară şi în limba engleză, cum spune legea. Pentru a veni în întâmpinarea UMF Târgu Mureş în realizarea promovării multiculturalităţii, trebuia creat cadrul legal pentru funcţionarea limbilor de predare în limba maghiară şi în limba engleză, în domeniul licenţă medicină, prin înfiinţarea Facultăţii de Medicină şi Farmacie în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş.
A doua condiţie: la propunerea Ministerului Educaţiei, îndeplinirea ei fiind evidentă, hotărârea a fost semnată de ministerul de resort, în calitate de coiniţiator. A treia condiţie: consultarea Senatului universitar. Şi aceasta a fost îndeplinită. Cum rezultă din instrumentul de prezentare şi motivare, proiectul a fost comunicat spre consultare Senatului UMF şi Consiliului Naţional al Rectorilor. Procedura de consultare a fost complet îndeplinită, eliminându-se astfel orice suspiciune de încălcare a autonomiei universitare şi a prevederilor legale în vigoare.
Şi revin cu întrebarea pe care am formulat-o şi cu privire la celelalte teme din moţiune: dacă există transparenţă decizională, dacă există dezbatere publică, dacă există consultări purtate în cadrul legal, dar opoziţia n-a aflat sau nu a fost interesată de ele, înseamnă că din punctul dvs. de vedere acest lucru nu s-a întâmplat, probabil. Soluţia nu afectează cu nimic actuala structură a universităţii şi nici studenţii deja înmatriculaţi în cadrul facultăţilor existente, aceştia urmând a obţine diploma de licenţă, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la momentul în care au fost admişi în cadrul acestei instituţii de învăţământ. Noua structură de învăţământ urmează să îndeplinească toate exigenţele legale pentru a obţine acreditarea de către ARACIS, doar ulterior regăsindu-se în anexa de la Hotărârea de Guvern privind structura instituţiilor de învăţământ superior, ce urmează să fie iniţiată de ministerul de resort pentru anul universitar viitor.
De altfel, nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern este semnată de preşedintele ARACIS, ceea ce confirmă că actuala facultate respectă regulile privind asigurarea calităţii în materie de educaţie. Dacă din punct de vedere legal aspectele sunt clare, şi bănuiesc că şi dvs. eraţi conştienţi de acest fapt, rămâne un semn de întrebare şi de îngrijorare în privinţa susţinerii dvs. faţă de promovarea separatismului pe criterii etnice, fapt pe care îl consider ca fiind o gândire ce nu face cinste României secolului XXI. Multiculturalismul este însăşi esenţa UE, al cărei motto este "Unitate în diversitate".
Stimaţi membri ai Parlamentului României, stimaţi cetăţeni,
Minorităţile nu sunt abstracte, sunt alcătuite din oameni reali, cu nevoi concrete, cu aşteptări, cu probleme, cu bucurii şi cu necazuri. La nivel declarativ, toţi împărtăşim valorile democratice şi suntem de acord cu principiile europene. Dar când discutăm de măsuri concrete, observ că se trece imediat la o abordare demagogică, iresponsabilă politic, de natură a crea tensiuni, doar pentru că în faţa noastră se află un obiectiv electoral mai mult sau mai puţin important. De ce dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia locală, stipulat prin Legea administraţiei publice locale 215/2001 şi normele sale de aplicare, este un drept legitim, iar dreptul de a studia în limba maternă, în cazul nostru în domeniul medical, este un abuz şi o cedare la şantaj? Şi încă o întrebare pentru autorii acestei moţiuni: de ce este realitatea de la Târgu Mureş diferită de cea de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca? De ce la şi despre Universitatea Babeş-Bolyai se poate afirma cu mândrie că este una dintre cele mai reprezentative universităţi multiculturale şi multilingve din Europa? Că, dintre cele 21 de facultăţi, 17 oferă programe de studii în limbile română şi maghiară, 2 exclusiv în maghiară, 11 în română şi germană - în total, 94 de programe de studii în limba maghiară? Nu se poate spune acelaşi lucru despre Universitatea de la Târgu Mureş pentru că dvs. sugeraţi că legea nu trebuie aplicată decât în anumite locuri din România, şi nu în toată ţara.
Invocaţi, doamnelor şi domnilor, în moţiunea dvs. faptul că acest Guvern este şantajabil. Resping şi ca aluzie această formulare. Pentru a fi şantajabil trebuie să ai ceva de ascuns; trebuie să ai şi ceva de pierdut, totodată. În trecutul acestui Guvern nu se află un asemenea pasiv. Eu unul nu mă simt şantajabil şi nici membrii Guvernului nu se regăsesc în această formulă. Aş vrea să cred că nici dvs. nu sunteţi. Dar utilizarea extensivă a acestui cuvânt mă face să cred că îi ştiţi foarte bine semnificaţia - şi probabil că aveţi o experienţă extinsă în materie.
Vă mulţumesc!
***
Declaraţia premierului Mihai Răzvan Ungureanu după discursurile liderilor opoziţiei în Parlament
Doamnă preşedinte, domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru ocazia pe care mi-o daţi, în încercarea de a răspunde! Aş vrea să încep prin a vă spune că răspunsul meu anterior era proba felului în care înţeleg sensul unei moţiuni de cenzură, în Parlament, şi e motivul pentru care v-am răspuns argumentat şi clar, sobru şi în fraze precise. Nu am făcut, spre deosebire de răspunsurile, de replicile care au venit împotrivă, atacuri la persoană. Nu este arma mea. Observ că este arma celui care nu ştie să-şi găsească, în acel moment, propriul argument logic, pentru a combate ceea ce spun. Şi are dreptate domnul preşedinte Antonescu, cum avea, la un moment dat, şi domnul preşedinte Ponta. E adevărat - nu mă regăsesc în generaţie cu dumneavoastră; nici cu unul, nici cu celălalt. Cu domnul preşedinte Antonescu, nu mă regăsesc în generaţie, pentru că domnia sa, ştiind ce spune - pentru că sunt convins că despre asta e vorba - mă acuză că am fost premiant. Îmi pare rău că vă dezamăgesc aşteptările, domnule preşedinte. Iar domnul preşedinte Ponta e supărat din alte motive - le cunoaşte şi domnia sa, probabil, foarte bine.
Există, în tot acest spectacol, pe care, astăzi, cetăţenii României l-au văzut aici, două momente: momentul discursului sobru şi momentul invectivelor.
Domnilor parlamentari - cu atât mai mult, cu cât, pe unii dintre dumneavoastră vă cunosc personal - şi doamnelor, e evident, cu atât mai mult, cu cât unii dintre dumneavoastră îmi sunt cunoscuţi, iar unii au fost studenţii mei, îmi este greu să vă spun cum mă simt în momentul în care văd că în faţa unor argumente clare şi a unui discurs precis, ceea ce vine în schimb este invectiva şi atacul la persoană. Aceasta arată degradarea discursului politic în România şi, pentru aceasta, domnilor şi doamnelor, sunteţi şi dumneavoastră responsabili. Nu sunt armele mele, nu mă veţi auzi vorbind aşa, nu am de gând să pornesc de la atacul la persoană şi să ajung la instigarea la violenţă. Şi are dreptate domnul deputat Vainer, când spune - şi nu trebuie să faci Facultatea de Istorie, pentru asta - că fiecare cuvânt prost ales şi greşit ţintit poate să întoarcă lumea pe dos; între altele, o spune şi Cartea Sfântă.
În al doilea rând, sunt convins că se poate face un altfel de politică, o politică în care să existe cu adevărat bun simţ, în care să existe decenţă, în care să existe sobrietate, în care să fie preţuit meritul, şi nu zgomotul. Sunt convins că se poate face politică, şi altfel, în această ţară. Şi aţi avut cu toţii prilejul să observaţi două moduri de adresare de la tribuna Parlamentului: un mod al fostului prim-ministru, Adrian Năstase - căruia îi mulţumesc - şi un mod al unuia care doreşte să fie prim-ministru şi căruia, din păcate, nu pot să-i mulţumesc, domnului preşedinte Ponta. Îmi pare rău că, în această situaţie, eu sunt cel de data aceasta care pune o moţiune împotriva dumneavoastră şi chiar cred că este nevoie de o altă Românie, care să-şi regăsească cetăţenii, chiar cred că este nevoie de o altă politică, fondatoare a unui stat în care cetăţenii să se regăsească şi în care contractul dintre stat şi cetăţean să fie integral respectat. Chiar cred că este nevoie de o Românie în care a fi membru al Parlamentului României să fie o mândrie şi să nu fie doar o gimnastică de reprezentare. Chiar cred că este nevoie ca meritul să fie recunoscut şi cred, doamnelor şi domnilor, că această Românie poate fi construită şi din aceste momente. Şi sunt convins că toţi cei care m-au sprijinit până acum şi se află în arcul guvernamental sau în afara politicii îşi pot găsi răspunsul foarte repede. Totul este să dorească. Vă mulţumesc!
***
Declaraţiile premierului Mihai-Răzvan Ungureanu după anunţarea votului moţiunii de cenzură
Vă mulţumesc pentru interes! Aceasta este democraţia şi trebuie să o înţelegem în toate formele ei. Am fost onorat să conduc un asemenea guvern, sunt mândru de miniştrii care au fost alături de mine în Cabinet. Mă bucur că, împreună cu ei, am reuşit, chiar şi în scurtul răstimp, la 78 de zile, să facem ceea ce trebuie pentru ţară, şi acest lucru se va vedea, iar eu, personal, nu mi-am spus ultimul cuvânt. Vă mulţumesc tuturor!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
