Cu mai puţin de o lună în urmă, preşedintele francez Emmanuel Macron se proclama promotorul globalismului.
Într-un discurs rostit în faţa a 60 de lideri mondial la Arcul de Triumf, acesta declara naţionalismul drept o „trădare“ a patriotismului.
La scurt timp, protestatarii strânşi în aceeaşi zonă cereau cu vehemenţă guvernului lui Macron să renunţe la propusa majorare a taxei pe carburanţi. Pentru prima dată în mandatul său de preşedinte, Macron a cedat.
În ultimii ani, Europa a trecut prin multe perioade critice, de la criza datoriilor din Grecia şi la protestele împotriva refugiaţilor la Brexit. Rar, însă, s-au învârtit atât de mulţi vulturi politici în jurul unui lider, cu o miză atât de importantă pentru ordinea mondială, scrie Bloomberg.
În mijlocul tuturor crizelor prezente şi cu Angela Merkel pe punctul de a se retrage din poziţia de cancelar al Germaniei, ştafeta ar fi urmat să-i fie trecută lui Macron pentru apărarea democraţiei liberale.
Totuşi, puterea lui Merkel pe scena mondială a fost susţinută de o fortăreaţă politică pe plan local, în timp ce poziţia liderului francez nu pare deloc solidă.
„Nu poţi ţine discursuri despre apărarea ordinii internaţionale când ai o rată de popularitate de 20%, iar lumea protestează în stradă“, spune Nicholas Dungan, de la Atlantic Council.
Imaginile cu maşini arzând în capitala franceză au fost televizate în întreaga lume. Retragerea liderului francez a fost ironizată de Trump. Macron a admis, prin intermediul premierului său, că nu a fost capabil să se conecteze cu poporul francez.
„Ambiţiile sale pentru o Europă puternică fuseseră deja afectate de evenimente din Germania şi alte părţi. Însă evenimentele recente l-au slăbit serios, iar imaginea Franţei a avut puternic de suferit“, arată Philippe Moreau Defarges, consilider la Institutul Francez pentru Afaceri Internaţionale.
Macron nu are în faţă alegeri naţionale până în 2022. Însă alegerile europene şi o serie de voturi municipal şi regionale programate în următorii doi ani ar putea deveni referendumuri cu privire la politicile acestuia, potrivit lui Antonio Barroso, analist la Teneo Intelligence.
Chiar şi după ce Macron a renunţat la taxele pe carburanţi, Vestele Galbene au anunţat că nu vor renunţa la proteste. Proteste similare sunt organizate în Belgia şi Olanda.
Majoritatea membrilor mişcării vor vota fie pentru partidul lui Marine Le Pen, fie pentru cel al lui Jean-Luc Melenchon, potrivit lui Marc Lazar, profesor la Sciences Po din Paris. Ambii lideri au fost înfrânţi de Macron anul trecut şi vor să candideze din nou. Îngrijorarea pentru UE este că niciunul dintre aceştia nu sunt apărători ai integrităţii blocului.
Orice reuşită a acestor partied în alegerile europene din mai va constitui un obstacol în calea eforturilor lui Macron de a-şi duce la îndeplinire ambiţiile. „Macron a ieşit din toată această situaţie extrem de slăbit şi izolat. Atât pe plan local, cât şi în Europa“, arată Lazar.
