Adrian Năstase împlineşte astăzi 62 de ani. Ar fi trebuit să-i petreacă în arest, dar îi petrece pe un pat de spital, în urma tentativei de sinucidere de miercuri seara.
"Nu voi ajunge niciodată în arest!", ar fi spus într-o discuţie cu ministrul internelor Ioan Rus nu cu mult înainte de a încerca să-şi tragă un glonţ în cap cu pistolul personal, un revolver tip Smith&Wesson de calibrul 38 special, pentru care avea autorizaţie.
Adian Năstase a fost operat ieri ("cu succes", spun medicii) la Spitalul Floreasca de o echipă complexă de medici condusă de un apropiat al său, specialistul în chirurgie vasculară Şerban Brădişteanu (care a fost în mandatul lui Năstase senator PSD), alături de chirurgul Ioan Lascăr (şeful Clinicii de chirurgie plastică a Spitalului Floreasca, consilier al premierului Victor Ponta).
Pe la patul lui s-au perindat figuri proeminente ale social-democraţilor în frunte cu premierul în exerciţiu, iar floarea PSD a deplâns starea în care l-ar fi adus Traian Băsescu pe distinsul lor coleg ("mă gândesc dacă domnul Băsescu este fericit acum" - a spus Ponta).
Preşedintele Traian Băsescu s-a interesat de soarta fostului premier, mulţi dintre liderii de dreapta au spus public că regretă starea lui. Dar a fost evidentă ieri încercarea PSD de a trage profit politic de pe urma acestei tragedii personale.
"Începând de astăzi lupta politică se duce în alt registru. (…) Pentru că dacă România îşi condamnă cel mai bun lider, dacă poporul român are acest blestem
să-şi condamne sau să-şi devoreze liderii, asta nu e în regulă pentru viitor", susţine secretarul general al PSL Liviu Dragnea.
Dintr-o altă perspectivă, situaţia este rezumată de deputatul PDL Teodor Paleologu astfel: "Năstase a devenit pentru USL o iconală a inocenţei persecutate."
De la "cel mai bun lider" la condamnatul la închisoare. În ce limite s-a mişcat Adrian Năstase în toţi aceşti ani?
În ianuarie 2008, l-am întrebat pe fostul premier, în cursul unui interviu, dacă nu este un caz tipic de "mărire şi cădere", având în vedere ce fusese şi ce ajunsese (izolat în partid, cercetat penal). Încă stăpân pe sine, a răspuns: "S-a spus despre mine că sunt mort politic, că sunt cadavru politic. Ei bine, nu… Am identitatea mea intelectuală, culturală, sunt profesor universitar, predau la Drept, scriu foarte mult, am cabinet de avocatură, îmi place arta, mi-ar plăcea să mă ocup de comerţul cu artă...".
După ziua de miercuri, o astfel de întrebare nu mai poate fi pusă. Într-una din camerele casei sale din strada Zambaccian, în elegantul cartier Dorobanţi, probabil plină de tablouri şi de cărţi, Năstase a încercat miercuri seara să se sinucidă după ce a aflat verdictul definitiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul "Trofeul calităţii": doi ani de închisoare cu executare pentru finanţarea ilegală a campaniei sale prezidenţiale din 2004. Asupra acestei încercări de sinucidere planează lumini şi planează umbre, aşa cum cariera lui, acum încheiată, a şi fost: plină de lumini şi de umbre.
În mandatul său de premier, 2000-2004, România a cunoscut cea mai importantă creştere economică de până atunci - 8,4% (în 2004), o inflaţie de sub 10%, iar Bursa de Valori Bucureşti a avut cele mai bune creşteri din istoria ei postrevoluţionară. În anul finalului de mandat, deficitul bugetar a fost unul dintre cele mai reduse, 1,4% din PIB. Eliminarea vizelor, intrarea României în NATO, sfârşitul negocierilor de aderare la UE s-au petrecut toate în acelaşi mandat.
De ce atunci merge la închisoare? Au spus-o procurorii şi au decis judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cinci dintre cei nouă judecători ai Curţii (în frunte cu preşedintele ÎCCJ) s-au pronunţat în unanimitate pentru condamnarea sa. Motivul? Şi-a folosit funcţia pentru câştiguri personale. Nu doar "Trofeul calităţii", ci şi celelalte două dosare mamut care îşi aşteaptă verdictul final, "Mătuşa Tamara" şi "Zambaccian", conţin astfel de acuzaţii. În mandatul său Năstase şi-a format, aproape, un "guvern paralel" şi controla direct 21 de instituţii (prin care putea decide soarta banilor), una dintre acestea fiind Oficiul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, o "piesă" esenţială în dosarul "Mătuşa Tamara".
Năstase a controlat totul sau încerca să controleze, de al procurori până la presă. Baronii locali au devenit ultraputernici în mandatul său. În 2002, când a izbucnit scandalul Armaghedon, (Armaghedon II vorbea despre averea fabuloasă a lui Adrian Năstase), Mugur Ciuvică (bănuit că a contribuit la redactarea raportului) a fost arestat direct de pe stradă, fără mandat, iar firma de internet a lui Ovidiu Iane, prin intermediul căreia a fost distribuit documentul, a fost închisă. "Năstase patru case" a recunoscut că a dat ordine procurorilor şi şi-a cerut scuze în felul următor: "M-am ambalat!". În şedinţele de partid fostul ministru al justiţiei Rodica Stănăoiu raporta cui va mai face "dosare", iar ministrul apărării Ioan Mircea Paşcu avertiza public, plin de subînţelesuri: "Viaţa ziaristului este scurtă".
Problemele sale personale, care fuseseră puse sub un capac de fontă în timpul mandatului, au reapărut după pierderea puterii. Procesele sale au început în 2006, au durat ani de zile şi niciodată lui Adrian Năstase nu i-a trecut prin cap că ar putea să fie găsit vinovat. Până miercuri după-amiază.
Nu sunt pe deplin clare circumstanţele în care Adrian Năstase "a cedat", cum spune Miron Mitrea, unul dinte puternicii miniştri ai Cabinetului Năstase. Varianta cea mai vehiculată este că el
le-ar fi cerut poliţiştilor veniţi să-i prezinte mandatul de arestare să meargă într-o cameră alăturată să-şi ia nişte cărţi (este un împătimit al lecturii). Ar fi fost găsit cu un pistol în mână şi doar intervenţia unui poliţist ar fi împiedicat o sinucidere.
Nu ştim ce a spus, Parchetul nu a comunicat discuţia dintre Năstase şi poliţişti, ci doar a infirmat că s-ar fi găsit vreun bileţel de adio. Nu ştim dacă a spus "îmi pare rău" sau "nu voi ajunge niciodată în arest!". Presa speculează.
Într-un interviu pentru ZF din 2008, analizând situaţia partidului, Năstase spunea: "PSD a căzut sub povara propriului succes."
Miercuri-seară, Năstase a căzut sub povara propriului trecut.
Ce a însemnat mandatul premierului Năstase (2000-2004)
Lumini
În mandatul lui Adrian Năstase România a cunoscut cea mai importantă creştere economică de până atunci - 5,7% în 2001; 5,1%, în 2002; 5,2%, în 2003; 8,4%, în 2004.
Inflaţia a scăzut pentru prima dată după revoluţie la sub 10%.
Bursa de Valori Bucureşti a avut cele mai bune creşteri din istoria ei postrevoluţionară.
A fost adoptat programul "cornul şi laptele" şi programul de săli de sport.
A fost adoptat Codul fiscal - 2002.
Au fost eliminate vizele pentru UE - 2001.
România a aderat la NATO - 2004.
Negocierile de aderare la UE au fost încheiate - 2004.
Umbre
Judecătorii care l-au condamnat spun că fostul premier şi-a folosit mandatul pentru interesele sale personale.
Năstase şi-a format un guvern "paralel" prin care controla 21 de instituţii-cheie.
I-a controlat pe procurori, cătorva le-a dat şi ordine şi o serie de oameni au scăpat de justiţie la sugestia sa. Alţii au fost arestaţi la ordinul său (cazul Armaghedon II).
A încercat să reducă presa la tăcere.
În mandatul său baronii locali au ajuns să aibă puteri discreţionare şi nemăsurate.
În mandatul său au fost semnate primele contracte cu "băieţii deştepţi" din energie.
În mandatul său a fost semnat contractul cu Bechtel, extrem de păgubos pentru România.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels