Politică

Omul cu jumătate de milion de voturi în spate cade de la etajul 14. “Bugetul de şpagă” de 235 mil euro/an a fost mai puternic decât autostrada suspendată

Omul cu jumătate de milion de voturi în spate cade de...

Autor: Iulian Anghel

06.09.2015, 15:13 13834

Spectaculos, nu? Când ai un buget de şpăguit de 235 de milioane de euro pe an, altfel se vede viaţa de la etajul 14 al clădirii de peste Dâmboviţa unde ţi-ai instalat fotoliul de „cel mai iubit edil” al ţării, cu 500.000 de ştampile puse pe fruntea ta.

La 3 luni după ce „mână lui dreaptă” consilierul Solomon Wigler a fost prins luând mită, Sorin Oprescu, titularul unuia dintre cele mai râvnite poziţii din administraţie din România, cea de primar general al Bucureştilor, a fost reţinut de DNA pentru o faptă identică.

Ceea ce, în cazul unui consilier fie el şi al primarului general al Capitalei, este de dispreţ, în cazul edilului-şef este de spaimă.

De spaimă pentru că România ultimilor 25 de ani a fost administrată în stil prusac – şi nu este o glumă ce spun – de sus în jos. Uitaţi-vă la ultimii oameni politici puternici din România postrevoluţionară – Iliescu, Năstase, Băsescu – toţi au administrat ţara într-un stil politic ce este istorie şi este analizat azi în manuale.

Dar, când aşa este administrată o ţară iar elita domină nu graţie admiraţiei publice, ci legilor ce o fac cvasiintangibilă, când aceasta elită fură o ţară, ţara pe care o administrează, aia nu mai are nicio şansă. De aceea suntem atât de jos azi.

Poziţia de primar general al Capitalei este una foarte puternică politic şi puternică administrativ.

Primar peste 2 milioane de oameni, Sorin Oprescu a câştigat al doilea mandat cu voturile a 430.000 de oameni (56% dintre cei cu drept de vot).

Primarul Bucureştilor este „cel mai ales” om din România, după preşedintele ţării. Din poziţia asta poate pretinde oricând prima demnitate în stat (Traian Băsescu a ajuns preşedinte din fotoliul de primar). Primarul Bucureştilor primeşte, într-un tur de alegeri, tot atâtea voturi cât 40 – 50 de parlamentari la un loc. Dar, odată ajuns acolo, i se cere să administreze chiar şi un miliard de euro anual (venituri certe plus împrumuturi).

Singur, Bucureştiul are pe mână mai mulţi bani decât au primele zece oraşe reşedinţă de judeţ din România, la un loc.

Din cele 53,7 miliarde de lei pe care le-a avut întreaga administraţie locală a României în 2014, 7,7 miliarde de lei au fost ale Bucureştiului (Primăria generală plus sectoarele). Altfel spus, Bucureştiul consumă 15% din resursele la dispoziţia tuturor celorlalte 3.227 de unităţi adminitrativ teritoriale de pe teritoriul României (municipii, oraşe, comune). Doar Primăria Generală a Municipiului Bucureşti (sectoarele au bugete separate) a avut anul trecut „bani în mână, curaţi”, fără împrumuturi, 3,5 miliarde de lei (780 mil. euro). Anul acesta primăria generală şi-a bugetat venituri de 4,1 mld. lei, iar 1,06 mld. lei (235 de miliarde de euro) sunt pentru „investiţii” pentru care firmele se înscriu la licitaţii şi „câştigă” - dând şpaga de 10% cum vedem azi. Bref: 23 mil. euro, şpaga anuală a lui Oprescu şi ai săi (se mai pot face excrocherii pe „bunuri şi servicii” - vreo 800 de milioane de lei/an – dar şi pe tot felul de subvenţii şi ajutoare însă astea sunt „mezelicuri”).

Bucureştiul are teribila onoare de a avea acum arestaţi trei primari din şapte (doi de sectoare – sectorul 1 şi 5 – şi primarul general). De la venirea lui Oprescu în fruntea primăriei (2008) sectoarele şi primăria generală au cheltuit, împreună, 51 de miliarde de lei (date de la Ministerul Administraţiei). Din aceşti bani, 10 miliarde de lei s-au dus în „investiţii”. La o şpagă de doar 10% pe contract (să nu uităm că Vanghelie de la sectorul 5 cerea 20%) asta înseamnă un miliarde de lei – 200 de milioane de euro, în doar câţiva ani. Şi doar într-un oraş, fie el şi Bucureştiul! Iar în administraţia locală au fost anul trecut 53,7 miliarde de lei (din care pe „investiţii” s-au dus 7,8 mld. lei).

Toate cheltuielile de personal cu bugetarii sunt de 50 de miliarde de lei anual.

O şpagă din contractele de investiţii ale administraţiei locale de 10% din totalul cheltuielilor cu investiţiile înseamnă 800 mil. lei anual, bani daţi în plus de cei care plătesc contribuţii statului pentru lucrări proaste – pentru că nimeni din administraţie nu va contesta în instanţă, de pildă, calitatea unei lucrări ştiind că şi-a ridicat vilă sau şi-a făcut livadă de pe urma ei.

Dar vorbim aici doar de investiţiile administraţiei locale, nu de cele ale administraţiei centrale căreia, după cheltuieli publice de miliarde de euro, i se prăbuşeşte autostrada abia inaugurată.

Nimeni nu a a fost chemat la audieri pentru prăbuşirea autostrăzii Orăştie – Sibiu la nouă luni de recepţie ? Măi să fie! Oare de ce?

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO