Statele Unite sunt hotarate sa faca dintr-un stat musulman - Irakul - o democratie.
Mai mult, americanii si-au anuntat intentia de a "remodela" lumea araba si de a impune pacea intre israelieni si palestinieni. tarile vecine Irakului au intrat in panica. Cum vor reusi toate acestea si pana unde sunt dispusi americanii sa mearga? Vor fi ei oare tentati sa foloseasca colosala forta militara pe care o au in Irak impotriva altor state din zona pentru a impune regimuri democratice? De fapt, SUA vor sa impune niste valori unei lumi pentru care democratia, parlamentarismul, partidele politice sunt cuvinte straine.
Dorinta SUA ar fi ca Irakul sa devina o democratie asemenea Turciei. Adica un stat musulman dar in care puterea politica si militara este laica iar religia nu are nici un cuvant de spus in administrarea tarii. Usor de spus, greu de facut. Fata de vecinii sai Irakul este, de prin anii '30, o tara laica. De religie sunita, Saddam Hussein nu a adus niciodata in discutie problema laicitatii tarii dar a sufocat orice opozitie interna - partide politice, sindicate. Astazi, sefii religiosi, inclusiv cei siiti, isi iau revansa. Ei au devenit, alaturi de liderii tribali, interlocutori privilegiati ai SUA care se pare ca doresc sa-i foloseasca pentru a face presiuni asupra sunitilor - care au condus tara sub Saddam - si a kurzilor - care ar dori sa-si declare autonomia. Fostul secretar de Stat Henry Kissinger a anuntat, de altfel, ca SUA ar putea accepta un guvern siit daca acesta va fi ales in mod democratic. La randul sau, Iranul, cu o populatie majoritar siita are interesul ca Irakul sa fie condus de siiti, pentru a-si spori influenta in aceasta tara.
Dar, dupa cum au anuntat, americanii nu au venit in Irak doar pentru a-l inlarura pe Saddam si pentru a democratiza Irakul ci si pentru a redesena harta politica a regiunii. Nu prin modificarea frontierelor ci prin exercitarea unei influente decisive asupra guvernelor tarilor din regiune. Cum se va manifesta aceasta forta si cum gandesc americanii sa remodeleze regiunea? Cand statuile lui Saddam au cazut, de la Ryad la Damasc, de la Teheran la Cairo toti liderii din zona s-au intrebat: cine va urma?
6 ani pentru Arabia Saudita?
Saptamana trecuta tarile din proximitatea Irakului, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Egipt, Siria Liban, Iordania si Siria s-au intalnit la Riyad socotind ca a venit momentul sa stranga randurile. Cu cateva saptamani in urma, ar fi fost imposibil de imaginat ca aceste tari care au prea putine lucruri in comun, se vor aseza la aceeasi masa. Insa nelinistea este mare. In ultimile saptamani, SUA au avertizat dur Siria pe care au acuzat-o ca a permis transferarea armelor chimice irakiene si ca ea insasi are astfel de arme. Faptul ca sponsorizeaza organizatii aflate pe lista neagra a terorismului si care lupta impotriva Israelui este inca o bila neagra pentru Siria. Situatia este identica pentru Iran, trecut de George W. Bush in "axa raului" alaturi de Irak si Coreea de Nord. Nici celelalte tari din regiune nu stau mai bine desi, unele dintre ele precum Egiptul sau Iordania au relatii bune cu SUA. De pilda, Arabia Saudita. Considerata o tara prietena, americanii au descoperit, dupa 11 septembrie, o alta fata a Arabiei Saudite care ofera adapost celor mai de neinduplecati dusmani ai SUA. Majoritatea piratilor aerului care au lovit America dar si foarte multi dintre sustinatorii lui Ussama Bin Laden sunt sauditi. SUA nu ar putea proceda cu Arabia Saudita - monarhie in care partidele politice sunt interzise - asa cum au procedat cu Irakul, ci putin mai bland. Dar SUA au tot interesul sa stopeze finantarea terorismului islamic. In februarie New York Times vorbea despre existenta unui plan american vizand democratizarea regimului saudit, intr-o perioada de sase ani.
Varfurile de lance ale Islamului
Toate aceste tari care, de voie sau de nevoie se declara parteneri ai SUA au populatii musulmane in majoritate ostile valorilor americane - exact acele valori pe care SUA ar dori sa le impuna. Toate aceste tari au un inamic comun: Israelul. In 1967, tarile arabe au pornit un razboi impotriva statului evreu dar au pierdut lamentabil in ceea ce a intrat in istorie sub numele de "Razboiul de sase zile". Sase zile in care armata israelina a ocupat teritoriile palentiniene, a cucerit o parte din Egipt, si inaltimile Golan de la Siria. Neputand lupta deschis impotriva Israelului unele din aceste tari prefera sa sponsorizeze organizatiile teroriste care lupta impotriva evreilor - Hezbollah, in Liban Hamas si Jihadul Islamic, in teritoriile palestiniene. Centrele de comanda ale acestor organizatii se afla in tari precum Siria sau Iran. De cealalta parte, dupa caderea regimului de la Bagdad, Siria a ramas cel mai mare dusman al Israelului. Ambasadorul israelian in Statele Unite, Daniel Ayalon, a reiterat dorinta Israelului de schimbare a regimurilor din Siria si Iran, dupa ce, saptamana trecuta, mai multi sefi militari israelieni au cerut SUA sa foloseasca forta impotriva celor doua tari. SUA au cerut, de altfel, Siriei sa renunte la a mai sponsoriza Hezbollah si sa se retaga din Liban. Mesajul pare sa fi fost inteles. Siria a promis ca va coopera cu SUA, mai mult, s-a aratat dispusa sa discute si cu israelienii. Situatia de ansamblu este, insa, mai complicata. Siria a ocupat, in urma cu 20 de ani, o parte a Libanului tocmai pentru a putea ataca Israelul pentru ca, geografic, cele doua tari nu au granite comune. Astazi, Siria a cedat o parte din acele teritorii si considera ca Hezbollah a devenit o afacere interna a libanezilor. La inceputul razboiului arabo-israelian prezenta Hezbollah in Sudul Libanului i-a impins spre centrul tarii pe locuitorii siiti. Ei s-au reintors, insa, si, in 1982, au facut din Hezbollah o forta politica, un partid care lupta impotriva Israelului dar care este, totusi, un partid libanez care are 11 deputati in Parlamentul de la Beirut. In Liban, nimeni nu iubeste ocupatia siriana dar nici nu se bucura daca ei ar pleca definitiv. tara a trecut printr-un razboi civil sangeros in anii '80 iar prezenta militara siriana le da un sentiment de siguranta.
Marile puteri lucreaza la problema problema araba
Toate tarile arabe, indiferent daca au sau nu relatii diplomatice cu statul evreu, considera ca Israelul este doar un ocupant in Palestina sica Ierusalimul, orasul sfant al crestinatatii dar si al evreilor este de fapt al musulmanilor. Eliberarea Palestinei, recucerirea Ierusalimului este un scop pentru intreaga lume araba. Pe de alta parte, toti presedintii americani care s-au succedat dupa razboiul din 1967 au considerat conflictul israeliano-palentinian un dosar strategic. Vointa actualei administratii de la Washington este de a impune pacea cu orice pret. Marile puteri - SUA, UE, ONU si Rusia au elaborat o "foaie de parcurs" pentru procesul de pace care nu a fost publicata pana in prezent din cauza faptului ca Autoritatea Palestiniana nu-si desemnase un prim ministru care sa duca la indeplinire cele convenite. Ieri, insa, Abu Mazen a depus juramantul ca prim ministru indeplinind aceasta conditie. In esenta, planul prevede crearea unui stat palestinian, pana in 2005, recunoscut de Israel si de comunitatea internationala. De cealalta parte, viitorul stat trebuie sa recunoasca dreptul Israelului la existenta. SUA cred ca pacificand Israelul si Palestina, relatiie atat de incordate din zona se vor detensiona ceea ce ar putea crea premiza pentru eradicarea terorismului.
Fundamentalisul islamic, agent politic
Gruparile fundamentaliste islamice militeaza si activeaza pentru instaurarea in statele lor a unor regimuri islamice. Majoritatea celor care se intituleaz fundamentalisti nu apartin celor mai violente si mai militante organnizatii. Exista sute de organizatii islamice care nu sunt active politic dar care se considera fundamentaliste, din punctul de vedere al interpretarii religiei musulmane.
Fundamentalismul politic are ca scop castigarea puterii politice. In Iran, statul islamic a fost instaurat ca urmare a unei revolutii religioase impotriva unui Guvern secular. In alte parti, in Sudan si Pakistan, de exemplu, fundamentalismul a fost instaurat in urma unor lovituri militare. Un alt mod prin care fundamentalistii au castigat este competitia intertribala - cazul Arabiei Saudite, locul de nastere al Islamului.
Hamas (Miscarea pentru Rezistenta Islamica)
Este o organizatie palestiniana fundamentalista , fondata in 1987 dupa izbucnirea Intifadei (revolta palestiniana). Denunta orice compromis cu Israelul si militeaza pentru transformarea intregii Palesine intr-un stat islamic. Hamas se angajeaza in anumite actiuni sociale si economice pentru a-si putea finanta actiunile clandestine. Este responsabila pentru numeroasele atacuri impotriva fortelor israeliene si asupra civililor. Organizatia contesta, de asemenea, rolul Autoritatii Palestiniene si al lui Yasser Arafat.
Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu)
Organizatie fundamentalista siita din Liban. A inceput sa functioneze in anii '80 cu ajutorul voluntarilor iranieni siiti. Se implica in actiuni sociale si este reprezentata in Parlamentul de la Beirut. Aripa militara a Hezbollah a participat la razboiul civil din Liban ataca Israelul ori de cate ori are ocazia.
Societatea Fratilor Musulmani
Conditiile pentru formarea fundamentalismului au fost mai favorabile in toate tarile musulmane aflate sub controlul direct la imperiilor Occidentale. Un bun exemplu este Egiptul. In aceasta tara exista una dintre cele mai vechi si mai faimoase universitati in care se studiaza islamul -Azhar University. Sub ocupatie britanica din 1882, Egiptul a inceput sa se dezvolte odata cu moderinstii islamisti, in a doua parte a secolului al XIX-lea. Societatea Fratilor Musulmani, prima miscare fundamentalista moderna din punct de vedere politic, a luat fiinta la inceputul secoului al XX-lea, in Egipt. Este un exemplu pentru activistii din intreaga lume muulmana. iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
