La sfarsitul anilor 1990, nivelul de viata al israelienilor era foarte apropiat de cel al vest-europenilor.
Astazi, diferentele sunt foarte mari. Planul "marii impacari" cu palestinienii are, in buna masura, o explicatie a acesteirealitati. Eforturile premierului Ariel Sharon - care la inceputul saptamanii a facut o vizita in Marea Britanie pentru a se asigura de sprijinul Londrei si al Uniunii Europene pentru procesul de pace - nu face decat sa dea glas nelinistii opiniei publice legata de criza economica in care se zbate tara. Dar in sanul partidului sau, Likud, nu toti colegii premierului sunt pentru procesul de pace. Planul de austeritate, propus, recent, de ministrul de finante - nimeni altul decat marele rival al premierului in sanul Likud Benjamin Netanyahu - face abstractie de razboiul cu palestinienii. De altfel Netanyahu a fost obligat, la inceputul saptamanii, sa-si anuleze o vizita in SUA din cauza amplificarii protestelor sociale fata de planul de austeritate. Polemica in care Netanyahu a intrat cu Federatia Sindicatelor Israeliene (Histadrut) depaseste cu mult chestiunile salariale, pensiile sau statutul functionarilor publici.
La sfarsitul anilor 1990, cresterea ecoonomiei israeliene era impresionanta. La inceputul lui 2000, Produsul Intern Brut al Israelului atingea 117 miliarde de dolari, echivalent cu integul PIB al Egiptului, Siriei si Iordaniei. Cu un PIB de 18.587 de dolari pe cap de locuitor, nivelul de viata al israelienilor era foarte aproape de cel al Europei Occidentale. Incepand cu anul 2000, cresterea economica s-a intrerupt si risca sa devina o crestere negativa in cursul urmatorilor ani. Pentru 2003, expertii prevad o crestere de 0,7% care plaseaza Israelul departe de cresterea medie de 2,5% prognozata pentru Europa Occidentala. Doi factori au gripat economia israeliana: recesiunea mondiala in sectoare bine dezvoltate in Israel si Intifada declansata in septembrie 2000, care a provocat retragerea capitalurilor, mai intai straine si apoi israeliene. Din ratiuni ideologice, ministrul de finante nu vrea sa ia in calcul influenta revoltei palestiniene, a atacurilor teroriste, asupra degradarii ecomomiei. Opozant inversunat al craerii unui stat palestinian alaturi de Israel, Netanyahu pretinde ca va aduce cresterea economica inainte de incheierea conflictului. "Este imposibil" afirma specialistii. "Intifada ne-a costat foarte scump, nu numai pentru ca a dus la cresterea cheltuielilor militare dar si pentru ca este obstacolul principal in calea reluarii cresterii economice", spune profesorul Yossef Gabay, director adjunct al Trezoreriei. In ultimile saptamani, bursa din Tel Aviv a crescut continuu. Patru factori au contribuit la aceasta crestere: caderea lui Saddam Hussein, care a eliminat amenintarea rachetelor irakiene; "foaia de drum" si mai ales implicarea lui George W. Bush in rezolvarea conflictului; formarea guvernului palestinian condus de Mahmud Abbas; angajamentul SUA de a acorda Israelului 1 miliard de dolari ajutor suplimentar si garantii de noua miliarde de dolari pentru sustinerea economiei. Aceste date sunt cea mai vizibila proba ca economia si politica sunt "interdependente". iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
