Despre cultura orien tala citisem in carti si aflasem din filme,dar numai in Seul am inteles mai bine ce in seamna "sufletulAsiei". In cele 11 zile cat am stat in Coreea de Sud am simtitpulsul unui loc marcat de propria istorie zbuciumata, de omentalitate total straina noua si de un stil de viata cu totuldiferit de cel pe care il avem noi, occidentalii.
Si daca inainte de aceasta calatorie doream sa ajungoriunde in Asia - visam sa calatoresc in China si Japonia pentruinceput - am avut noroc ca s-a intamplat sa fie Coreea de Sud, otara aflata intre cele mai mari civilizatii ale Asiei cu care s-aluptat pentru autonomie, dar de la care a luat si ce aveau maibun.
Seul este un oras cu 600 de ani de istorie pe fata caruia se vadurmele tuturor civilizatiilor care au trecut peste el. Are si multapersonalitate, nu s-a lasat niciodata mutilat de alte culturi, ci astiut sa le inglobeze si, asemenea unei gheise care isi picteazamachiajul de dinaintea fiecarei reprezentatii, stie sa fiespectacol si traditie in acelasi timp.
Seul este un oras modern, dar care nu si-a abandonat nicio clipacultura.
Zgarie-norii, templele budiste si palatele convietuiesc siastazi in echilibru, creand un interesant contrast arhitectural.Este adevarat ca avangardismul ocupa din ce in ce mai mult spatiu,dar intr-un mod specific. Mi s-a parut un oras ce lupta pentruechilibru si incearca sa nu se abata de la vechile norme deorganizare a habitatului. Filosofia culturilor asiatice este cafiecarui spatiu construit trebuie sa-i corespunda o zona libera dejur imprejur, altfel energia nu
poate circula cum trebuie si apar dezechilibre. Peacelasi principiu, orasul alterneaza marile aglomerari urbane cuspatii intinse dedicate parcurilor sau altor spatii verzi.
In Seul te poti pierde foarte usor in multimea ce ia cu asaltmagazinele de pe Myeongdong sau din Dongdaemun unde se afla marilecomplexuri comerciale, restaurantele de lux si teatrele. Pentrualternativa mai ieftina, dar mai autentica, nu trebuie ratataNamdaemun, piata traditionala unde printre tarabele cu haineieftine si imitatii ale unor branduri celebre de accesorii, amdescoperit magazine cu dulciuri si alcool de ginseng, peste sifructe de mare uscate sau mirodenii cu denumiri si intrebuintarinecunoscute.
In contrast cu aglomerarile din ma gazine sunt spatiile deschiseale parcurilor. Cel mai mare parc, pe care l-am si vizitat, a fostParcul Olimpic, amenajat special cu ocazia Jocurilor Olimpice pecare orasul le-a gazduit in 1988. Un alt colt de natura revendicatorasului este Seoul Forest Park, unde spatii verzi au luat nasterepeste ceea ce nu demult fusese o groapa de gunoi.
Si daca asta nu este de ajuns, poti lua metroul pana la statiaDongnimmun, aflata chiar la poalele muntilor. Dupa un urcus de celmult o ora te afli in mijlocul naturii si privesti orasul dedeasupra. Linistea de aici devine si mai deplina dupa ce se stingsi ecourile rugaciunilor samanilor ce traiesc retrasi in pesterilede pe munte. Aceasta integrare deplina a spatiului spiritual incotidian am intalnit-o si la Bongeunsa, cel mai mare 
templu budist din Seul. Lacasul de cult este inconjuratde zgarie-nori si se reflecta linistit in Coex Mall, celalalttemplu, al consumerismului de data aceasta, ce atrage mai multipracticanti ferventi decat primul. Vacarm si liniste fata in fata,autodevorare si detasare in acelasi spatiu, doar o chestiune dealegere.
Orasul cu 10 milioane de locuitori ofera vizitatorilor silocuitorilor sai multiple oaze de liniste. Nu trebuie sa lipseascadin lista de obiective gradinile palatelor. La plecarea in Coreeaaveam in minte imaginea frumusetii inghetate a gradinilor templelorsi a palatelor din stampele asiatice si m-am bucurat sa descopar careprezentarea nu era doar o licenta poetica, ci o reflectare arealitatii. Fiind sfarsitul lui decembrie, am avut noroc si a nins.Era prima zi de Craciun si ninsoarea a fost un cadou frumos dinpartea orasului in care nu mai ninsese de 4 ani.
Magazinele micute de antichitati si restaurantele traditionalede pe Insadong si din Itaewon au intregit feeria iernii si aCraciunului. Magazinele cu suveniruri colorate si obiecteartizanale, anticariatele, casele de ceai si restaurantele micutesi cochete fac din acestea locul perfect in care sa te pierzi.
In Coreea de Sud, crestinismul are un numar important de adepti,iar influenta Statelor Unite asupra tarii a dus la adoptarea multortraditii consu meriste occidentale. Asa ca vei intalni pe strada sipredicatori ai crestinismului care impart pachete de servetele pecare scrie ca trebuie sa-l iubesti pe Iisus, dar si colindatoricare canta Jingle Bells cu un accent ingrozitor si care iti voraminti mereu ca este Craciunul.
Singura diferenta marcanta a fost aceea ca, pentru ei,Sarbatoarea Craciunului este de fapt o sarbatoare a indragostitilorsi nu una de reintregire a familiei. Coreenii se aduna in familiede Anul Nou, insa de Craciun mii de cupluri invadeaza orasele,lasand senzatia ca daca tu nu esti cu cineva, atunci nu ai ce cautaacolo.
In Ajun nu vedeai pe strazi decat indragostiti care duceau inmana cutii de tort sau jucarii de plus si se indreptau grabiti sprecasa sau unul dinte acele Twosome Place, un lant de restaurante incare totul, de la forma
scaunelor si a meselor pana la prajituri si optiuni inmeniu, este gandit pentru doua persoane. Indragostite, evident.
Aveam uneori impresia ca Seul este un oras populat depersonaje manga. Culoarea roz, jucariile de plus si manifestarilede exuberanta sunt parte integranta a peisajului. Aceasta "bandadesenata" este intregita de fetele frumoase cu ochi migdalati. Darmai mult decat frumusetea, m-a surprins cochetaria lor dusa laextrem. La temperaturi de -10º C, ce ma faceau pe mine sa umbluimbracata cu aproape toate hainele cu care venisem, ele nu renuntaula balerinii, fustele sau pantalonii scurti si zambetul dezarmant.Peste tot intalnesti oameni zambitori si mesaje pozitive care teindeamna sa fii fericit, asa incat dupa un timp incepi sa zambestisi tu, mai intai ca raspuns al unui alt zambet, pentru ca in timpsa devina ceva natural.
Pe toata durata sederii in Coreea de Sud am iesit numai pentru ozi din Seul - o excursie spre DMZ, zona demilitarizata. Acesta esteun teritoriu de cate 2km de fiecare parte a granitei ce desparteCoreea de Sud de Coreea de Nord. In acest perimetru nu ajungi decatprintr-un tur organizat si asta dupa ce treci de o serie decontroale ale soldatilor cantonati in zona. Oricum, nu ai cum safaci asta pe cont propriu si nici nu ar fi foarte indicat, intrucatzona este impanzita de mine si alte masuri menite sa impiediceorice prezenta neau to rizata. Un tur in zona cuprinde o vizita atunelelor sapate de soldatii din Nord in incercarea de a invadaSudul, o scurta oprire intr-o gara din care nu pleaca si nu vineniciun tren si o foarte atent supravegheata oprire la Panmunjom,punctul cel mai strans de granita, acolo unde soldatii celor douaparti stau unul in fata celuilalt, la zece metri distanta, cu obordura intre ei ca singura demarcatie intre cele doua teritorii.Pe tot parcursul turului, ghizii ne-au amintit in mod repetatmasurile de precautie: sa nu facem poze decat atunci cand avempermisiunea lor, sa fim atenti la tinuta (nu ai voie in zona dacaporti sandale, blugi gauriti sau haine ce seamana cu cele decamuflaj). De asemenea, este indicat sa nu arati spre ceva cudegetul, ci cu toata mana. De ce? Pentru ca semnul sa nu fieconfundat cu o arma si sa sfarsesti impuscat de soldatii din Nord.Oricat de dramatica era situatia, pe toata durata turului ghizii nuau renuntat la zambetul lor. Au zambit cand ne-au spus povesteatragica a secesiunii Coreei, au zambit cand am vizitat o gara pecare au construit-o pentru trenurile care ar trebui sa treaca prinCoreea de Nord si sa lege Sudul de restul continen tului, lucrufoarte important pentru economia tarii, dar putin probabil sa seintample in viitorul apropiat, tinand cont de relatia deosebit detensionata dintre cele doua parti. Nu si-au pierdut expresia serenanici la masa, sau cand ne repetau masurile de precautie a carorincalcare ar fi avut efecte tragice, nici cand glumeau, sau candne-au povestit drama razboiului lor. Aceasta scurta excursie inafara Seului, orasul prosper si plin de tot ce iti doresti pentru azambi in fiecare zi, m-a facut sa inteleg intr-un final ca aceabucurie a lor in fata vietii este de fapt serenitatea detasarii infata problemelor trecatoare ale conditiei umane.
Si, dincolo de suveniruri si multe poze, as fi vrut sa pot saiau cu mine, la intoarcere, acest calm si aceasta imutabilitate infata conditiilor vietii care ii fac pe cei din orasul numit"sufletul Asiei" sa zambeasca mereu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
